Sari la conținut

ola_nicolas

Editori
  • Număr conținut

    1.760
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

  • Zile Câștigate

    74

Orice postat de ola_nicolas

  1. Hidrogenul este un element al unei hidrocarburi. Din acest punct de vedere, titlul topicului este cel putin amuzant
  2. Ar fi putut fi un filtru ?, daca in locul rezistorului ar fi fost o bobina de soc. In acest caz se numeste simplu "celula de filtrare". Deci titlul topicului induce in eroare. Cred ca ar trebui sa-l rogi pe admin sa modifice acest titlu.
  3. Folosesc acest topic, pentru a nu mai deschide altul. Problema pe care vreau sa o ridic este una de "bun simt". Cred ca ar trebui gasit un substituient pentru calitatea de "membru", care le-a fost atribuita anumitor useri ai forumului. Aceasta denumire, combinata cu anumite poze "sexi", pe care le incarca anumiti useri ca avatar, duce la situatii penibile. Pentru a va da seama de ridicolul situatiei, priviti aici la "membrul" ady88reli si la avatarul sau.
  4. De mai mult timp, la contorul de "postari recente", se strecoara sistematic o eroare. Si anume, daca constati ca un anumit membru a raspuns la mai multe subiecte si vrei sa vizualizezi raspunsurile, constati ca la o parte dintre ele, nu el este ultimul respondent. Pentru ilustrare, am atasat un screen cu situatia contorului in data de 11 februarie 2012, ora 17.00. Din imagine se poate vedea ca subsemnatul apare ca ultim respondent la topicul "Schema incarcator baterie auto". Daca insa veti fi curiosi sa vizualizati raspunsul, veti constata ca subsemnatul nu a postat pe acea data si la acel subiect. Am deschis acest topic, spre cunostinta admin-ului. In atasamentul urmator, realizat la ora 17.19, apare @roadrunner, ca respondent la acest subiect. Daca vreti sa vedeti raspunsul, veti vedea ca el nu a raspuns de fapt.
  5. Am auzit de foarte multe ori aceste afirmatii, care nu sunt in totalitate adevarate. Hai sa analizam cateva: 1 - Asa dupa cum am mai mentionat pe topic, Industria Tehnologica Extractiva din Romania, a fost la un moment dat pe locul 3 in lume, apoi a mai pierdut un loc si revolutia a gasit-o pe locul 4 in lume la declansarea revolutiei din 1989. Aceasta a permis Romaniei sa trimita oriunde in lume echipe specializate pe anumite probleme aparute in campurile petroliere - cum ar fi incendiile la exploatarile extractive - echipate aproape in exclusivitate cu mijloace tehnice romanesti. In acest scop a fost dezvoltata pe "orizontala" o intrega industrie de inalta tehnicitate. Mentionez aici ca sa exemplific, doar intrprinderea de Mecanica Fina din Bucuresti unde s-a pus la punct tehnologia de obtinere a diamantelor sintetice, necesare utilajului de forare. Aceasta industrie "orizontala" a fost efectiv rasa de pe fata pamantului si odata cu ea si una dintre posibilitatile mari de dezvoltare a Romaniei; 2 - Industria de rulmenti din Romania producea rulmentii cu marca URB, similari calitativ, rulmentilor produsi de marii producatori de rulmenti ai lumii. Datorita pretului avantajos, foarte adesea ei erau preferati produselor similare de marca. Acest lucru era cunoscut si de catre Ceausescu, dovada ca in anul in care a izbucnit revolutia (1989) a fost tehnologizata si a inceput sa produca o noua fabrica de rulmenti la Slatina. Industriei rulmentilor i s-au facut pana la criza din anii 2000 infuzii de capital de catre stat si in acest mod a reusit sa reziste. Incepand cu anul 2000, incepand cu Fabrica din Slatina (ultima investitie) au fost falimentate rand pe rand; 3 Industria auto, reprezentata in primul rand de uzinele DACIA si ARO, in ciuda afirmatiilor care se fac mereu ca erau destinate comertului cu CAER, Au avut mari piete de desfacere. Citez doar tarile arabe si tarile Americii Latine, unde si astazi mai vedem la televizor cum circula inca pe strazi aceste autoturisme. Acest lucru a permis uzinelor Dacia sa obtina un statut aparte in cadrul concernului Renault, astfel incat si la ora actuala, noile produse ale uzinelor din Colibasi sunt trimise la export purtand tot marca DACIA. Sa ne amintim si despre cum a fost jefuita si condusa spre faliment uzina ARO, care pe bani putini producea masini avand caracteristici similare autoturismelor de teren produse de marile firme si vandute la preturi de zeci si chiar sute de mii de euro... Ma opresc aici desi analiza poate continua cu industria electrotehnica, reprezentata de Electroputere Craiova, de industria aeronautica, etc. Sa nu uitam ca Romania a facut razboiul cu avioane de vanatoare construite pe propriul teritoriu.
  6. Astept de la utilizatori, aprecieri asupra utilitatii anumitor metode relevate in articol. Spre eemplu, sunt curios sa aflu cati dintre cei care au utilizat articolul la un calcul concret al unui intrefier, au folosit "proiectarea asistata" reprezentata aici prin ilustrarea programarii formulelor de calcul in MathCAD.
  7. Intrebarea la care se refera citatul de mai sus poate avea mai multe definitii, in functie de ceea ce intereseaza intr-o anumita lucrare. Din punctul de vedere al acestei lucrari, definitia a fost data inca de la inceput:
  8. Tocmai aceste scapari ar trebui sesizate. Pentru a nu incarca aceasta rubrica, probabil ca un MP ar fi indicat. Altminteri, multumesc pentru aprecieri.
  9. Eu v-am invitat la aceasta rubrica sa comentati articolul. Deci, daca ai vrut sa spui altceva, nu-i vina nimanui ca nu te-ai facut inteles.
  10. Articolul este dedicat intr-o proportie covarsitoare hobby-istilor si amatorilor. Autorul, a incercat in primul rand sa foloseasca un stil antrenant si cat mai putin monoton. Definitii?! Punand cap la cap informatiile de tot felul si in primul rand grafice si analitice, definitiile se contureaza in mintea fiecarui cititor. Manualele si tratatele de specialitate, sunt pline de definitii. Al 2-lea scop, a fost sa clarifice pe cat posibil, lucruri pe care manualele de liceu le-au lasat in suspensie, facand cunoscuta spre exemplu imaginea grafica a formei curentului de mers in gol al unui transformator, fara sa faca nici-o mentiune despre modul cum se construieste aceasta curba. Al treilea scop, a fost sa puna in valoare matematica, fara a face totusi o teorie complicata. In acest fel, chiar si adversarilor declarati ai matematicii, sa li se trezeasca interesul pentru modul de calcul al diferitelor marimi sau caracteristici. Pentru ca la urma urmei, nu le cere nimeni sa invete pe dinafara formulele si algoritmii, ci sa stie sa-i utilizeze in prezenta unui text explicativ. Toate aceste trei scopuri, au fost in final subordonate scopului primordial - PRACTICA.
  11. Pentru ferite TSC International, se poate descarca un catalog pdf de aici. Pentru ferite TDK, daca vrei doar informatii pentru toroizi, atunci se poate descarca un pdf de aici. Daca vrei informatii pentru un alt tip de miez, atunci dute aici si descarca ceea ce te intereseaza. Cam acestia sunt, alaturi de Ferroxcube cei mai importanti furnizori. Bineinteles ca daca ai sa cauti cu google, folosind diferite chei lingvistice, vei gasi si alti producatori mai mici - cum ar fi de exemplu marcile chinezesti de ferite.
  12. 1. Ce este un ciclu de histerezis magnetic? Un ciclu de histerezis magnetic este reprezentat grafic în fig. 1.1, unde · Porţiunea de curba 01, se numeşte curbă de primă magnetizare; · Curba închisă 1234561 – care se parcurge întotdeauna în sens trigonometric – formează ciclul de histerezis magnetic al unui material; Punctele remarcabile pe o curbă de histerezis magnetic au următoarele semnificaţii: · 1 – punct de maximum magnetic; · 2 şi 5 – puncte de remanenţă magnetică; · 3 şi 6 – puncte de coerciţie; · 4 – punct de minimum magnetic. Valorile remarcabile ale ciclului de histerezis sunt: · Bmax/-Bmax – inducţia maximă/minimă; · Hmax/-Hmax – intensitatea maximă/minimă a câmpului magnetic; · Br/-Br – inducţii remanente; · Hc/-Hc – intensităţi coercitive ale câmpului magnetic. Aria închisă de ciclul de histerezis magnetic, reprezintă energia specifică, consumată pentru magnetizarea miezului, exprimată dimensional în [J/m3] şi este dată – când se cunoaşte funcţia analitică H=f(B) – de teorema lui Warburg exprimată prin relaţia (1.1) unde H este intensitatea câmpului magnetic în [A/m]; B – inducţia magnetică în [T]. Dacă nu se cunoaşte funcţia analitică H=f(B) dar există o reprezentare grafică la scară a ciclului de histerezis, atunci relaţia (1.1) este echivalentă cu (1.2) unde a este scara în abscisă a ciclului de histerezis în [(A/m)/m]; b – scara în ordonată a ciclului de histerezis în [T/m]; SH – aria planimetrată a ciclului de histerezis în [m2]. Uneori în fişele de date ale materialelor miezurilor electromagnetice, energia specifică de magnetizare, este dată conform relaţiei lui Steinmetz: (1.3) unde: · α şi β sunt două constante specifice; · Bm – amplitudinea inducţiei magnetice prin miezul transformatorului în T. Se reaminteşte, ca la funcţionarea transformatorului în gol, curentul în circuit este determinat practic doar de componenta de magnetizare datorată ciclului de histerezis magnetic. Datorită existenţei ciclului de histerezis, curentul nu este sinusoidal. Determinarea formei curentului, se face în conformitate cu schema grafică din fig. 1.2. Determinarea se poate face suficient de exact folosind un program de tipul AutoCAD, unde utilizând datele avute la îndemână se urmează procedura: Fig. 1.1 - Ciclul de histerezis, cu precizarea mărimilor remarcabile · Se trasează la scară cele două ramuri ale curbei de histerezis – ramura descrescatoare 1234 şi ramura crescatoare 4561; · Se trasează sinusoida u1(t) corespunzătoare tensiunii la bornele primarului; · Se trasează sinusoida b(t) corespunzătoare variaţiei în timp a inducţiei, care trebuie să fie defazată în urma tensiunii la borne cu unghiul p/2; · Se stabileşte un număr de puncte echidistante t1…tn – pe axa timpului – pe distanţa unei perioade complete; · Pornind de la fiecare punct stabilit pe abscisă, se ridică paralele la ordonată până intersectează sinusoida b(t) – traseul etapei a I-a (roşu); · Traseele etapei a II-a (verde deschis) paralele cu abscisă trecând prin punctele determinate la etapa anterioară, se vor termina pe ramura descrescătoare (1234) a ciclului de histerezis, Dacă provin de pe frontul descrescător al sinusoidei b(t) şi pe ramura crescătoare (4561) a ciclului de histerezis, Dacă provin de pe frontul crescător al sinusoidei b(t); · Traseul etapei a III-a (bleu) paralele cu ordonată trecând prin punctele obţinute la etapa anterioară va determină pe axa absciselor, valoarea instantanee a curentului la acel moment de timp; · Valoarea instantanee a acestui curent se transpune pe ordonată, prin traseul circular cu centrul în origine al etapei a IV-a (albastru); · Punctul obţinut pe ordonată în urma etapei anterioare se va translata paralel cu abscisa (traseul etapei a V-a figurat cu mov) până va intersecta din nou linia paralelă cu ordonata a traseului primei etape, unde va determină punctul corespunzător de pe curba ne-sinusoidală a curentului de mers în gol al transformatorului . Fig. 1.2 Construirea curbei reale a curentului de mers în gol în transformator Producătorii de materiale magnetice (tole, ferite, etc.) testează şi indică valorile maximale absolute ale ciclului de histerezis, pe care le garantează în condiţiuni normale de utilizare. Limitele superioară şi inferioară ale inducţiei acestui ciclu maximal absolut, mai poartă şi numele de inducţie de saturaţie. Aceste valori nu este recomandabil a fi atinse în practică. Fiecărei amplitudini a inducţiei Bm alese în miez pentru o aplicaţie, îi corespunde un ciclu de histerezis unic, care se poate determină, folosind datele furnizate de producătorul materialului magnetic în urma unui calcul, de factură numerică sau grafică. In figura 1.2, s-a reprezentat în mod intenţionat cazul în care variaţia sinusoidală a inducţiei electromagnetice în miez, atinge valorile de saturaţie. Se poate deci constată, cât de deformat va fi curentul de mers în gol, faţă de forma sinusoidală. în cazul în care inducţia în miez va depăşi valoarea de saturaţie, curentul de mers în gol nu va mai fi o curba închisă, ci va exista o porţiune în care frontul crescător va creste la infinit, în timp ce frontul descrescător, va descreste de la infinit. Acest regim fiind unul deosebit de periculos pentru dispozitivul electromagnetic (transformator) şi circuitele aferente. Iată deci motivul pentru care la proiectarea transformatoarelor se alege în mod adecvat mărimea maximum admisibilă a inducţiei în miez. 2. Puţina teorie Conform cursului de Bazele Electrotehnicii, inducţia electromagnetica se definește cu relaţia: (2.1) unde: · μ0 = 4π∙10-7 [H/m], este permeabilitatea magnetică a vidului; · μr – permeabilitate relativă a miezului electromagnetic; · B – vectorul inducţiei electromagnetice; · H - vectorul intensităţii câmpului electromagnetic variabil periodic; · Mp – vectorul magnetizaţiei permanente a miezului. In cazurile cele mai uzuale pentru un transformator, termenul magnetizației permanente este considerăt nul. în practică el poate insa diferi de zero, atunci când miezul este situat conjunctural intr-un câmp magnetic permanent, sau dacă peste vectorul util se suprapune un vector constant, produs de un curent electric continuu. în acest ultim caz, avem: Producătorii de materiale magnetice (tole, ferite, etc.) testează şi indică valorile maximale absolute ale ciclului de histerezis, pe care le garantează în condiţiuni normale de utilizare. Limitele superioară şi inferioară ale inducţiei acestui ciclu maximal absolut, mai poartă şi numele de inducţie de saturaţie. Aceste valori nu este recomandabil a fi atinse în practică. Fiecărei amplitudini a inducţiei Bm alese în miez pentru o aplicaţie, îi corespunde un ciclu de histerezis unic, care se poate determina, folosind datele furnizate de producătorul materialului magnetic în urma unui calcul, de factură numerică sau grafică. In figura 1.2, s-a reprezentat în mod intenționat cazul în care variaţia sinusoidală a inducţiei electromagnetice în miez, atinge valorile de saturație. Se poate deci constata, cât de deformat va fi curentul de mers în gol, față de forma sinusoidală. în cazul în care inducţia în miez va depăși valoarea de saturație, curentul de mers în gol nu va mai fi o curba ȋnchisă, ci va exista o porțiune în care frontul crescător va creste la infinit, în timp ce frontul descrescător, va descreste de la infinit. Acest regim fiind unul deosebit de periculos pentru dispozitivul electromagnetic (transformator) şi circuitele aferente. Iată deci motivul pentru care la proiectarea transformatoarelor se alege în mod adecvat mărimea maximum admisibilă a inducţiei în miez. (2.2) Relaţia (2.1) se poate deci scrie: (2.1') O asemenea situaţie se întâlneşte în practică, la transformatoarele surselor în comutatie de tipul Flyback. Aici, Datorită comutaţiei unipolare (de la zero, la valoarea maximă a tensiunii aplicate) tensiunea medie este diferită de zero. Această tensiune medie este echivalentă cu o tensiune continua. Tot în cursul de Bazele Electrotehnicii, se precizeaza ca relaţia care dă inductanţa unei bobine cu miez electromagnetic fără întrefier, este: (2.3) unde: · w este numărul de spire al bobinei; · – reluctanţa magnetică a miezului; · S – aria suprafeţei transversale a miezului în m2; · lm – lungimea circuitului electromagnetic al miezului în m. În cazul primarului transformatorului, vom avea: (2.3') Relaţiile (2.3) şi (2.3’) sunt corecte, numai dacă intensitatea câmpului electromagnetic H0, produsă de curentul continuu nu depăşeşte o anumita valoare. Acestei valori îi corespunde o amplitudine maximă a inducţiei: (2.4) unde cu Bs, s-a notat valoarea de saturaţie a inducţiei. Valoarea critică a intensităţii câmpului în cazul miezurilor din tole, este de 500 A/m [1]. Dacă în circuitul magnetic, se interpune un întrefier cu aer, sau material solid nemagnetic, atunci aplicând teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice, relaţia (2.3) devine: (2.3'') unde: · Ri este reluctanţa magnetică a întrefierului; · Rech - reluctanţa magnetică echivalentă, a circuitului magnetic; · l’m – lunginea câmpului magnetic prin miezul feromagnetic în m; · li – lungimea (grosimea) întrefierului în m; · µrech - permeabilitatea relativă echivalentă a circuitului magnetic. Între l’m şi li există relaţia: (2.5) Intensitatea câmpului magnetic permanent, datorat unui curent continuu I0 se poate scrie: (2.6) ?in?nd cont de ?irul de egalit??i (2.3'') avem: (2.7) Experienţa arata ca µrech, este mai mic decât µr şi în consecinţa inducţia electromagnetică în miez, nu va mai atinge valoarea de saturaţie şi deci transformatorul cu întrefier se poate utiliza la valori mai mari ale intensităţii câmpului magnetic produs de un curent continuu prin bobina primara. Grafic, ciclurile de histerezis ale miezului fără întrefier, comparativ cu miezul cu întrefier sunt reprezentate în figura 2.1. Rezultă că efectul întrefierului, este un nou ciclu de histerezis alungit după directia axei OH. în figura 2.1, s-a reprezentat haşurat ciclul de histerezis parcurs în cele două cazuri de un transformator în comutaţie unipolară. In figura 2.2 sunt ilustrate cele patru cazuri mai des intalnite de utilizare a întrefierului, la miezurile EI, şi la miezurile UI (CC, LL, etc). Se poate observa că practic calculul se poate adapta cazului a, sau b cu un singur întrefier, sau cazurilor c şi d cu două întrefieruri şi deci lungimea acestora se înjumătăţeşte. Din punctul de vedere al materialelor magnetice, se diferentiază două cazuri: 1. Transformator cu miez electromagnetic format din tole; 2. Transformator cu miez din ferită. Pentru primul caz, mai rar intalnit în practică – de obicei la transformatoarele de ieşire ale amplificatoarelor electronice de putere – se vor folosi diagramele din figurile 2.3, 2.4 şi 2.5 adaptate după [1], sau valorile discrete din tabelele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4 2.5 şi 2.6. La bobinele cu miez feromagnetic – spre exemplu cele pentru filtrele curentului redresat – dimensionarea miezului, se poate face odata cu cea a întrefierului.Calculul se va face dupa: Algoritmul 2.1 1. Se cunoaşte inductanţa L şi se calculează expresia LI02, care are dimensiunea unei energii (energia de magnetizare a miezului) cu relaţia: (2.8) 2. Se determină din graficul din figura 2.3, sau din tabelele 2.1 şi 2.2 masa MFe a miezului corespunzătoare energiei de magnetizare W0; 3. Se alege o tolă EI sau UI (CC, LL, etc) şi se determină numărul N de tole, împarţind masa MFe, la masa unei tole care se gaseşte în ultimele două coloane ale tabelelor 2.7 şi 2.8, în funcţie de grosimea aleasă (0,35 sau 0,5 mm). Se determină dimensiunea b0 a miezului, înmulţind numărul N de tole cu grosimea unei tole. dacă b0 este mai mic decât dimensiunea 2a0 a coloanei, în cazul tolelor EI, sau dimensiunea c0 în cazul tolelor UI sau LL, atunci se va alege un format de tolă mai mic. dacă insa b0 este mai mare decât 4a0 (dublul dimensiunii coloanei) în cazul tolelor EI, sau 2c0 în cazul tolelor UI, sau LL, atunci se va alege un format de tolă mai mare. 4. Se determină aria suprafeţei transversale a miezului, înmulţind dimensiunea b0, cu dimensiunea 2a0 a coloanei, în cazul tolelor EI, sau cu dimensiunea c0, în cazul tolelor UI sau LL; 5. Se determină din diagrama din figura 2.4, sau din tabelele 2.3 şi 2.4, o valoare µrech, în funcţie de valoarea energiei de magnetizare, determinată la punctul 1. 6. Se (re)calculează numărul de spire cu relaţia (2.7); 7. Se determină valoarea lui H0 din relaţia (2.6); 8. Se determină o noua valoare µrech din graficul din figura 2.5, sau din tabelele 2.5 şi 2.6. Dacă este satisfăcută relaţia: (2.9) atunci calculul se consideră încheiat. Dacă nu, atunci se reia algoritmul începând de la punctul 6, până când este satisfăcută inegalitatea (2.9). 9. în final se calculează valoarea lungimii (grosimii) întrefierului exprimat în aceiaşi unitate de măsură (spre exemplu în mm) din relaţia: (2.10) Fig. 2.2 - Transformatoare cu ȋntrefier Fig. 2.3 - Energia de magnetizare, funcţie de masa miezului magnetic Unde µi este valoarea permeabilităţii magnetice initiale a miezului. Pentru aliajele electrotehnice româneşti pe bază de siliciu, se va lua µi = 500. Pentru aliaje electrotehnice pe bază de nichel, se poate lua µi = 900. Rezultatul corespunde cazurilor din figura 2.2a şi 22b. Pentru cazul din figurile 2.2c şi 2.2d, rezultatul se împarte la 2. Pentru determinarea întrefierului în cazul unui transformator – spre deosebire de cazul bobinelor cu miez – trebuie ţinut cont ca acesta a fost predimensionat, iar parametrii săi nu mai pot fi modificaţi. în cazul transformatoarelor, de obicei inductanţa primarului nu este cunoscută, sau este adoptata din cu totul alte considerente, cum ar fi cazul transformatoarelor de ieşire a amplificatoarelor şi/sau radioreceptoarelor cu tuburi cu vid, sau a celor pentru sursele în comutaţie de tipul Flyback. Tab. 2.1 Energia de magnetizare, funcţie de masa miezului pentru curba II din Fig. 2.3 Tab. 2.2 Energia de magnetizare, funcţie de masa miezului pentru curba I din Fig. 2.3 Fig. 2.4 Permeabilitatea relativă a miezurilor din tole, funcţie de energia de magnetizare. Tab. 2.3 Permeabilitatea relativă, funcţie de energia de magnetizare, la aliaje FeSi Fig 2.5 Permeabilitatea relativă a miezurilor din tole, funcţie de câmpul magnetic H Tab. 2.4 Permeabilitatea relativă, funcţie de energia de magnetizare, la aliaje FeNi De asemenea, la transformatoare sunt cunoscute dimensiunile miezului electromagnetic şi deci masa totala MFe a acestuia. Algoritmul de calcul al întrefierului la transformatoarele cu tole – cum este îndeosebi cazul transformatoarelor de ieşire pentru aparatura cu tuburi cu vid – va fi asemanator celui de la bobinele cu miez. Se vor elimina pasii 2, 3 şi 4, iar ceilalti se vor adapta astfel încât să se suplinească diferenţele de date de intrare. El este prezentat în continuare. Algoritmul 2.2 1. Dacă se cunoaşte inductanţa L1 a primarului, se calculează energia de magnetizare a miezului cu relaţia: W0 = L1I02 (2.8’) Dacă nu se cunoaşte inductanţa L1, atunci se cunoaşte masa MFe a miezului şi se determină energia de magnetizare W0, din graficul din fig 2.3, sau din tabelele 2.1 şi 2.2; 2. Se determină din diagrama din figura 2.4, sau din tabelele 2.3 şi 2.4, o valoare µrech, în funcţie de valoarea energiei de magnetizare, determinată la punctul 1; 3. Se (re)calculează numărul de spire cu relaţia (2.7); 4. Se determină valoarea lui H0 din relaţia (2.6); 5. Se determină o noua valoare µrech din graficul din figura 2.5, sau din tabelele 2.5 şi 2.6. Dacă este satisfăcută relaţia (2.9) atunci calculul se consideră încheiat. Dacă nu, atunci se reia algoritmul începând de la punctul 3, până când este satisfăcută inegalitatea (2.9). 6. Se calculează valoarea lungimii (grosimii) întrefierului exprimat în aceiaşi unitate de măsură (spre exemplu în mm) din relaţia (2.10); 7. Dacă în urma calculului rezultă ca noul număr de spire este prea mare şi nu încape în fereastra miezului, se va relua calculul de dimensionare al miezului cu o tolă de format mai mare. Se va relua de asemenea şi dimensionarea întrefierului optim. Aceste chestiuni, sunt valabile şi în cazul bobinei cu miez magnetic. In figura 2.6 a şi b, sunt reprezentate principalele dimensiuni ale unor pachete de tole EI şi respectiv UI, iar în tabelele 2.7 şi 2.8 sunt detaliate dimensiunile şi principalele caracteristici tehnice ale diferitelor tipuri de tole EI şi respectiv UI. Fig. 2.6 – Miezuri din tole a – de tip EI; b – de tip UI (LL) Tab. 2.7 Unele caracteristici ale tolelor în manta (EI) In ceea ce priveşte bobinele şi transformatoarele cu miezuri din ferită, analizând puţin lucrurile, se poate constata că liniile de câmp magnetic sunt evazate în zona întrefierului. Rezultă că suprafaţa străpunsă de liniile de forţă în zona întrefierului, va fi variabilă şi puţin mai mare decât suprafaţa transversală a miezului magnetic S. în practică, ea se va echivala cu o arie constantă, calculată din condiţia de invariaţie a volumului închis de conturul liniilor de câmp magnetic, limitat de cele două suprafete libere ale miezului. Tab. 2.8 Unele caracteristici ale tolelor în coloane (UI şi LL) Rezultă că şirul de egalităţi (2.3’’) inversat, relativ la primarul transformatorului, se poate scrie în acest caz: (2.11) In relaţia (2.11) considerăm mărimile liniare exprimate în metri. Pentru tipodimensiunile uzuale ale miezurilor de ferită utilizate în transformatoarele Flyback, s-au luat drept limite miezurile E13/6/3 şi E80/38/20, produse inclusiv cu întrefieruri, de firma Ferroxcube. Raportul li/S = 0,00025...0,00028, va fi de cel puţin 17 ori mai mic decât raportul lm/S = 0,028...0,0047 şi deci neglijabil în raport cu acesta. Valorile minime ale permeabilitatilor magnetice fără întrefier, raportate la aceleasi produse limită, sunt respectiv 1180 pentru miezul E13/6/3 şi 1350 pentru miezul E80/38/20. Valorile primului termen din paranteza pătrată a relaţiei (2.11) va fi deci de ordinul 0,000024...0,00000035. Deoarece aria Si, diferă în mod nesemnificativ de aria S, temenul al doilea din paranteza pătrată, va avea valori în domeniul li/Si=0,00025...0,00028. Comparând cei doi termeni, se vede ca valoarea maximă a primului, este de aproximativ 10 ori mai mică decât cel de-al doilea, în timp ce valoarea minimă a primului, este de aproximativ 1000 de ori mai mică decât cel de-al doilea. în concluzie, primul termen din paranteza pătrată se poate neglija în raport cu al doilea şi deci relaţia (2.11) devine: (2.11') Din relaţia (2.11’) rezultă imediat relaţia (2.12) In practică [2] pentru valorile conventionale ale întrefierurilor transformatoarelor Flyback din ferită, s-a dovedit că pentru miezurile cu secţiunea rectangulară, pentru o suprafaţă a secţiunii , secţiunea echivalentă a întrefierului este . Pentru miezurile din ferită de tipul EE şi EI reprezentate în fig. 2.7 a şi respectiv 2.7 b avem. (2.13) Aceiaşi relaţie este valabilă şi pentru miezurile CC, UI, sau toroidale. Relaţia se va modifica însa prin corespondenţa simbolurilor. In lucrarea [3] este indicată (in cazul miezurilor EE) pentru calculul valorii Si, următoarea relaţie: (2.13ms) unde 2F0, este lungimea ferestrei transformatorului, în conformitate cu figura 2.7a. Pentru miezurile cu secţiunea circulară cu diametrul D, vom avea: (2.13') In teoria surselor în comutaţie, s-au făcut anumite presupuneri simplificatoare – a caror expunere nu este necesara aici – prin care s-a ajuns la relaţii empirice precum (2.13) (2.13’) sau (2.13ms). Dimensiunile pentru relaţia (2.13ms) sunt în centimetri pentru lungimi şi centimetri pătraţi pentru aria S. Pentru relaţiile (2.13) (2.13’) şi (2.13’’) dimensiunile mărimilor liniare sunt în metri şi respectiv metri pătraţi. Pentru miezurile din ferită EE, EI, CC şi UI cu secţiunea rectangulară, este posibilă şi folosirea a două întrefieruri cu lungimea înjumătăţită, precum s-a schematizat în figura 2.2 c şi d. Soluţia este chiar recomandabilă în cazul transformatoarelor şi bobinelor cu miez din ferită realizate de catre amatori şi hobby-isti. In cazul miezurilor cu secţiunea centrala circulară, dar cu secţiunea jugului de forma arbitrară, această solutie nu mai este posibilă. Miezurile feritice toroidale, ca şi cele EE, EI, CC UI cu un singur întrefier, pot fi prevăzute cu întrefier doar de catre producator. Astfel, calculul va fi doar unul orientativ, urmand să se aleaga varianta comerciala cea mai apropiată de rezultat. Algoritmul de calcul al întrefierului, este următorul: Algoritmul 2.3 1. Se calculează prima valoare a întrefierului din relaţia (2.12) folosind valoarea S a secţiunii miezului în locul valorii Si; 2. Folosind valoarea li calculată la punctul 1, se calculează valoarea Si, folosind una dîntre relaţiile (2.13) (2.13’) sau (2.13ms); 3. Se calculează o noua valoare a întrefierului din relaţia (2.12) introducând în calcul şi valoarea calculată la punctul 2. Se reia ciclul paşilor 2 şi 3 de un număr de 3...5 ori; 4. Se alege miezul dorit cu întrfierul cel mai apropiat de rezultat, dacă suntem într-unul din cazurile din figura 2.2a, sau 2.2b. Sau se utilizează un întrefier având jumatate din valoarea obţinuta, dacă suntem în cazurile din figura 2.2c, sau 2.2d. In figura 2.7 a şi b, sunt reprezentate principalele simboluri dimensionale ale unor miezuri din ferită de tipul EE şi respectiv EI, produse de Ferroxcube. Dimensiunile şi principalele caracteristici sunt date în cataloagele producatorilor. Fig. 2.7 – Miezuri din ferită: a – de tip EE; b – de tip EI Un caz aparte, este cel al bobinelor de filtrare, sau al transformatoarelor pe miezuri din ferită toroidale, prevăzute cu întrefier. întrucât amatorului nu îi este accesibil să execute un asemenea miez, se va arata în continuare cum trebuie condus calculul pentru alegerea unui miez cu întrefier de productie industrială. Vom consideră cazul miezurilor toroidale din ferită produse de Ferroxcube. în tabelul 2.9 sunt date principalele dimensiuni şi parametri pentru cele 6 tipuri de toroizi cu întrefier produse de Ferroxcube. Iar în tabelul 2.10 sunt date valorile inductanţei specifice AL şi ale permeabilităţii efective µe pentru 30 de variante. Tab. 2.9 Dimensiuni şi unii parametri efectivi ai miezurilor toroidale cu întrefier Ferroxcube. Tab. 2.10 – Variante constructive ale miezurilor toroidale cu întrefier Ferroxcube. In figura 2.8, este reprezentată forma împreună cu principalele simboluri dimensionale ale miezurilor toroidale din ferită, produse de Ferroxcube. Dimensiunile şi principalele caracteristici, sunt date în cataloagele producatorilor. Fig. 2.8 – Miezuri toroidale din ferită In figura 2.9 sunt reprezentate – prelucrate după [4] – curbele de variaţie ale mărimii LI02, cu dimensiune de energie (in µJ) funcţie de AL (in nH/sp2). Fig. 2.9 – variaţia mărimii LI02, funcţie de AL la toroizii specificaţi în tab. 2.9 In figurile următoare, sunt reprezentate – prelucrate după [4] – curbele de variaţie ale mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la variantele de toroizi din ferită de tipul 3C20 specificate în tabelul 2.10, după cum urmează: · Fig. 2.10 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN10/6/4; · Fig. 2.11 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN13/7.5/5; · Fig. 2.12 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN17/11/6.4; · Fig. 2.13 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN20/10/6.4; · Fig. 2.14 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN23/14/7.5; · Fig. 2.15 – Variaţia mărimii AL, funcţie de produsul wI0, la toroizii TN26/15/11. In tabelul 2.11, sunt date valori discrete ale funcţiilor reprezentate în figura 2.9, iar în tabelele 2.12 ... 2.17 cele ale funcţiilor reprezentate respectiv în figurile 2.10 ... 2.15, în scopul utilizării calculului analitic prin interpolare. Tab. 2.11 – Energia necesara magnetizarii miezului, funcţie de AL Tab. 2.12 – Inductanţa specifică AL, funcţie de produsul wI0 la variantele miezului TN10/6/4-3C20 Tab. 2.13; Tab. 2.14; Tab. 2.15 – Inductanţa specifică AL, funcţie de produsul wI0 respectiv pentru variantele miezului TN13/7.5/5-3C20; TN17/11/6.4-3C20; TN20/10/6.4-3C20 Tab. 2.16; Tab. 2.17 – Inductanţa specifică AL, funcţie de produsul wI0 respectiv pentru variantele miezului TN23/14/7.5-3C20; TN26/15/11-3C20 Algoritmul de alegere a miezului este sintetizat în continuare: Algoritmul 2.4 1. Se cunoaşte inductanţa L a bobinei cu miez şi se determină energia de magnetizare necesara miezului din ferită cu relaţia (2.8); 2. Se preliminează utilizând fig. 2.9, tipul de miez cel mai mic utilizabil 3. Se determină din graficul din figura 2.9, sau din tabelul 2.11 inductanţa specifică AL, corespunzătoare energiei de magnetizare W0; 3. Se alege un miez şi o variantă de întrefier, unde valoarea AL se poate incadra; 4. Se calculează numărul de spire cu relaţia: (2.14) 5. Se calculează produsul wI0 şi se verifică din figurile 2.10 ... 2.15, sau prin interpolare din tabelele 2.12 ... 2.17, ca valoarea lui să nu fie în zona de saturaţie a miezului; 6. Se verifică încadrarea bobinajului în fereaestra miezului; 7. Se reia calculul de la pasul 2, dacă bobinajul nu încape în fereastră, sau dacă valoarea wI0 este în zona de saturaţie (porţiunea descrescătoare a curbei) prin alegerea unui miez mai mare şi a unei variante unde se încadrează AL; 8. In final, folosind graficele specifice din lucrarea [4] se calculează inducţia maximă, pierderile specifice, precum şi temperatura optimă de lucru a miezului, cunoscând frecvenţa – calcul care nu face obiectul acestui articol. Pentru interpolarea manuală a datelor tabelate, înlocuim schemele logice de interpolare cu exces de limbaj, greu de utilizat, cu un tabel de date intuitiv, prezentat în tabelul 2.18. în tabel s-au făcut următoarele notaţii: · x – valoarea variabilei, pentru care întocmim interpolarea – spre exemplu masa; MFe = 0,208 kg; · x1apl – limita din stânga a intervalului aplicabil al variabilei – spre exemplu MFe1 = 0,154 kg; · x2apl – limita din dreapta a intervalului aplicabil al variabilei – spre exemplu MFe2 = 0,231 kg; · y – valoarea căutată a funcţiei – spre exemplu, energia de magnetizare W0; Tab. 2.18 – Tabel intuitiv pentru efectuarea unei interpolări simple. · y1apl – limita din stânga a intervalului aplicabil al funcţiei (mărimea de determinat) – spre exemplu W01 = 0,025 J; · y2apl – limita din dreapta a intervalului aplicabil al funcţiei (mărimea de determinat) – spre exemplu W0 = 0, 05 J; · δy – variaţia funcţiei, corespunzătoare variaţiei x – x1apl a variabilei. În casetele colorate diferit din tabel, se înscriu de fapt rezultatele operaţiilor desemnate de relaţiile din acele casete ale figurii 2.18, cu semnul rezultat din calcul. În principiu, prima etapa a interpolării se reduce la determinarea celei de-a 4-a proporţionale, prin înmulţirea conţinuturilor casetelor bleu şi împărţirea la conţinutul casetei aurii – vezi expresia lui δy înscrisă în tabel. Se va ţine cont de toate semnele rezultate din calcul. Etapa a doua, este calculul mărimii căutate pe baza relaţiei din tabel, ţinând cont de asemenea de semne. Practic se vor aduna conţinuturile casetelor cu fundal verde. Pentru ilustrare, iată mai jos cum arata tabelul de interpolare folosind datele exempificate. Cei care vor folosi tabelul de mai sus în Excel, au avantajul efectuării calculelor în mod automat, în baza relaţiilor de calcul, care vor fi programate. 3. Sa trecem la practică. Exemplul 1: Considerăm cazul unei bobine pentru filtrarea tensiunii continue redresate pentru un montaj cu tuburi electronice cu vid. Avem următorul set de valori cunoscute: · L = 2 H; · I0 = 0,1 A; Se aplică algoritmul 2.1. Avem: 1. Se determină cu relaţia (2.8) energia de magnetizare a miezului: W0 = 2∙0.12 = 0,02 J. 2. Se determină din tabelul 2.2, valoarea masei totale a miezului în funcţie de valoarea energiei de magnetizare, determinată la punctul 1. Tabelul de interpolare este: 3. Se alege din tab. 2.7, o tolă de tipul EI10, cu grosimea de 0,35 mm, având lm = 11,14 cm = 0.1114 m şi o masă de 4,95 g = 0,00495 kg. Numărul de tole, este buc – s-a aproximat la cel mai apropiat întreg. Grosimea pachetului de tole va fi mm. Dimensiunea b0, fiind mai mică decât e0 = 2a0 = 20 mm, rezultă ca tola ete prea mare. Realegem din tab. 2.7, o tolă de tipul EI8, cu grosimea de 0,35 mm, având lm = 8,81 cm = 0.0881 m şi o masă de 3,08 g = 0,00308 kg. Numărul de tole recalculat, este buc. Grosimea pachetului de tole va fi mm. Dimensiunea b0, fiind mai mică decât e0 = 2a0 = 16 mm, rezultă ca tola ete în continuare mare. Realegem din tab. 2.7, o tolă de tipul EI6.4, cu grosimea de 0,35 mm, având lm = 7,13 cm = 0.0713 m şi o masa de 2,128 g = 0,002128 kg. Numărul de tole recalculat, este buc. Grosimea pachetului de tole va fi mm. Dimensiunea b0, va fi deci mai mare decât e0 = 2a0 = 12,8 mm, dar mai mică decât 2e0 = 4a0 = 25,6 mm şi corespunde deci scopului urmărit; 4. Aria secţiunii miezului, va fi deci S = 2a0b0 = 12,8∙14,35∙10-6 = 0,000184 m2; 5. Se determină din tabelul 2.3, o valoare µrech, în funcţie de valoarea energiei de magnetizare, determinată la pasul 1. Aceasta va fi µrech = 263. 6. Se calculează numărul de spire cu relaţia (2.7): 7. Se determină valoarea lui H0 din relaţia (2.6): 8. Se determină din tabelul 2.5, o noua valoare µrech, în funcţie de valoarea lui H0, determinată la punctul 4. Tabelul de interpolare este: Avem: 263/168,2 = 1,564 > 1,2, şi deci relaţia (2.9) nu este satisfcăută. Reluam deci algoritmul de la pasul 6 şi avem: 6. Se calculează numărul de spire cu relaţia (2.7): 7. Se determină valoarea lui H0 din relaţia (2.6) H=0,1∙1915/0,0713=2686 A/m. 8. Se determină din tabelul 2.5, o noua valoare µrech, în funcţie de valoarea lui H0, determinată la punctul 4. Tabelul de interpolare este: Avem: 168,2/146,8 = 1,146 < 1,2, şi deci relaţia (2.9) este satisfăcută. Efectuăm ultimul punct al algoritmului şi anume calculăm valoarea întrefierului. Avem: 9. Se calculează valoarea lungimii (grosimii) întrefierului exprimat în mm: In concluzie, se poate utiliza ca întrefier, fie o combinaţie de table de aluminiu, fie o combinaţie de preşpan, totalizând aproximativ 0,35 mm. Exemplul 2: Considerăm cazul unui transformator de ieşire pentru un etaj de putere „single end” (SE) cu tuburi electronice cu vid. Calculul parametrilor transformatorului indică următorul set de valori cunoscute: · L1 = 7,14 H; · w1 = 4175 – număr de spire precalculat · I0 = 0,035 A; · Tole de tipul EI10, cu lm=11,14 cm =0,1114 (din tab. 2.7); · S = 2,92 cm2 = 0,000292 m2 – aria secţiunii miezului magnetic. Conform algoritmului 2, procedura de calcul este: 1. Se cunoaşte inductanţa L1 a primarului, din calculul de dimensionare al transformatorului. Se calculează energia de magnetizare a miezului cu relaţia (2.8’): W=7,14∙0,0352 = 0,0087 J. 2. Se determină din tabelul 2.3, o valoare µrech, în funcţie de valoarea energiei de magnetizare, determinată la punctul 1. Tabelul de interpolare este: 3. Se determină valoarea lui H0: 4. Se determină din tabelul 2.5, o nouă valoare µrech, în funcţie de valoarea lui H0, determinată la pasul 4. Tabelul de interpolare este: Avem: 284,4/269,1 = 1,057 < 1,2 , şi deci relaţia (2.9) este satisfăcută. 5. Avem µi = 500. Calculăm cu relaţia (2.10) valoarea în mm a întrefierului. In concluzie, deşi s-a păstrat valoarea inductanţei L1, prin folosirea întrefierului, numărul de spire s-a micşorat ceea ce este avantajos. Ca întrefier se poate utiliza un strat dintr-o tablă de aluminiu cu grosimea de 0,19 mm. Sau se pot utiliza mai multe straturi din folie de aluminiu de uz alimentar. Se poate de asemenea utiliza unul sau mai multe straturi din preşpan totalizând grosimea de 0,19 mm. în toate cazurile pachetul de „I”-uri se va rigidiza prin utilizarea unei rame de fixare din tablă de aluminiu de 1 mm grosime, precum şi prin imersie în lac de bobinaj şi uscarea intr-un cuptor, timp de cateva ore la o temperatura constanta de aproximativ 80 ⁰C. Exemplul 3: Considerăm cazul unui transformator Flyback pentru o sursă în comutaţie – exemplu preluat din lucrarea [3]. Calculul parametrilor transformatorului indică următorul set de valori cunoscute: · L1 = 81,75x10-6 H; · Tipul miezului: Ferroxcube E25/10/6, având dimensiunile C0 = D0 = 6,35 mm = 6,35x10-3 m şi F0 = 6,4 mm = 6,4x10-3; · S = 37 mm2 = 37x10-6 m2 – aria secţiunii miezului magnetic; · w1 = 18 spire. Conform algoritmului 2.3, avem: 1. Se calculează prima valoare a întrefierului din relaţia (2.12) folosind valoarea S a secţiunii miezului în locul valorii Si 2. Folosind valoarea li calculată la punctul 1, se calculează valoarea Si, folosind relaţia (2.13) 3. Se calculează o noua valoare a întrefierului din relaţia (2.12) introducând în calcul şi valoarea calculată la punctul 2. Se reia ciclul paşilor 2 şi 3 de un număr de 3...5 ori. Facem a 2-a iteraţie a secvenţei paşilor 2 şi 3. Avem: Facem a 3-a iteraţie a secvenţei paşilor 2 şi 3. Avem: Deoarece valoarea lui li nu s-a mai modificat esenţial, ne oprim cu iteraţiile la acestea trei. 2. Din catalogul Ferroxcube, se constată că miezul dorit se produce pentru cazul din figura 2.2b, cu un întrefier de 0,21 mm. În funcţie de frecvenţa şi temperatura de regim se va opta între tipurile de ferită 3C81, 3C90, sau 3F3. dacă alegem o construcţie de tipul celei din figura 2.2d vom utiliza un întrefier având jumatate din valoarea calculată, adică de aproximativ 0,1 mm. Vom utiliza ca întrefier, o bucată de tablă de aluminiu cu grosimea de 0,1 mm, sau o bucată de preşpan de aceiaşi grosime. Exemplul 4: Considerăm acelaşi transformator de la exemplul 3, dar în locul relaţiei (2.13) vom folosi relaţia (2.13ms). 1. Se calculează prima valoare a întrefierului din relaţia (2.12) folosind valoarea S a secţiunii miezului în locul valorii Si 2. Folosind valoarea li calculată la punctul 1, se calculează valoarea Si, folosind relaţia (2.13) 3. Se calculează o noua valoare a întrefierului din relaţia (2.12) introducând în calcul şi valoarea calculată la punctul 2. Se reia ciclul paşilor 2 şi 3 de un număr de 3...5 ori. Deoarece valoarea lui li nu s-a mai modificat esenţial, ne oprim cu iteraţiile la acestea trei. 4. Este valabil punctul 4 de la exemplul precedent. Exemplul 5: Considerăm aceleasi date de predimensionare ca la transformatorul de la exemplul 3, dar cu folosirea unui miez de tipul EP17, având o secţiune rotundă cu diametrul D = 5,7 mm = 5,7x10-3 m şi o arie S = 33,4 mm2 = 3,34x10-5 m2. 1. Se calculează prima valoare a întrefierului din relaţia (2.12) folosind valoarea S a secţiunii miezului în locul valorii Si 2. Folosind valoarea li calculată la punctul 1, se calculează valoarea Si, folosind relaţia (2.13) 3. Se calculează o noua valoare a întrefierului din relaţia (2.12) introducând în calcul şi valoarea calculată la punctul 2. Se reia ciclul paşilor 2 şi 3 de un număr de 3...5 ori. Deoarece valoarea lui li nu s-a mai modificat esenţial, ne oprim cu iteraţiile la acestea trei. 4. Este valabil punctul 4 de la exemplul precedent. Exemplul 6: Considerăm cazul unei bobine de filtrare pentru o sursă în comutaţie, pentru care se doreste utilizarea unui miez toroidal cu întrefier. Parametrii calculului sunt: · Curentul de magnetizare I0 = 15 A · Inductanţa necesara filtrului L = 5 µH = 5000 nH 1. Se determină cu relaţia (2.8) energia de magnetizare necesara miezului de ferită: W0 = 5∙10-6∙152 = 0,001125 J = 1125 µJ 2. Se preliminează utilizând fig. 2.9, tipul de miez TN20/10/6.4 ca fiind cel mai mic utilizabil. 3. Se determină din tabelul 2.11 inductanţa specifică AL, corespunzătoare energiei de magnetizare W0. Tabelul de interpolare este folosit aici pentru extrapolare: 4. Se calculează numărul de spire cu relaţia: w=sqrt (5000/75) = 8,2 => aprox. 8 spire 5. Avem produsul wI0 = 120 amperspire. Din figura 2.13 se vede ca singura variantă viabilă ar putea fi TN20/6.4-3C20-A65 şi se verifică din tabelul 2.15 ca AL = 64,8 nH @ 65 nH; 6. Cu o densitate de curent J = 2 A/mm2, rezultă un conductor cu diametrul de 3 mm. Lungimea unui strat de 8 spire bobinate cu acest conductor este de 24 mm, mai mic decât lungimea cercului interior toroidului, pe care ar fi dispuse şi care are 31,4 mm. Se alege bobinarea intr-un singur strat uniform distribuit pe circumferinta toroidului. 4. Un alt fel de practică Chiar şi hobby-ist fiind, este imposibil să nu vrei ca dispozitivele realizate de tine, să nu fie de cea mai buna calitate şi precizie. Hai să facem un exercitiu suplimentar şi să recalculăm inductanţa reala L’ a bobinei cu miez magnetic cu întrefier calculată la primul exemplu. Introducând suprafaţa S în cm2, lungimea lm în cm şi ţinând cont de transformarile de unitati de măsură, vom avea: Se observă ca valoarea recalculată diferă cu aproape 15% de cea dorită. Există aplicaţii în care o asemenea toleranţa, nu se poate admite. Ca să obţinem o valoare mai precisă a inductanţei, membrul doi al inegalităţii (2.9) trebuie micşorat. Să presupunem că facem acest membru egal cu 1,1. Vom observa că reluând calculul, avem nevoie de o iteraţie în plus – trei în loc de două – pentru determinarea datelor necesare. în schimb vom obtine: li = 0,362 mm, µrech = 141,4 şi w1 = 2052 spire. Recalculăm din nou valoarea inductanţei şi avem: Această noua valoare, diferă de cea dorită cu aproximativ 3,8%. Incercând în acest fel să vedem pentru ce valoare a membrului doi al inegalităţii (2.9) obţinem aproximativ valoarea dorită de noi, vom vedea ca aceasta este de 1,0002 şi avem nevoie, de nu mai puţin decât 8 iteraţii precum cele din exemplul 1, pentru definirea parametrilor necesari. Cei care vor avea rabdare să duca corect până la capăt cele 8 iteraţii, vor vedea ca rezultatul obţinut, rasplateşte efortul. Avem: li = 0,369 mm; µrech = 139,3; w1 = 2106 spire şi deci: Mergând mai departe cu a 9-a şi eventual a 10-a iteraţie, vom vedea că deşi membrul drept al inegalităţii (2.9) se apropie din ce în ce mai mult de unitate, totusi mărimile li, µrech şi µrech nu mai diferă faţă de calculul precedent şi deci un efort suplimentar, peste cele 8 iteraţii, nu mai este justificat. Bun! Dar timpul pierdut cu repetarea de 8 ori a algoritmului de calcul, tinde să dureze cateva ore bune, dacă calculul se face utilizând de exemplu un calculator de buzunar. Ce-i de făcut în acest caz? Răspunsul la întrebarea de mai sus, este proiectarea asistata de computer. Se pot adopta o multitudine de solutii. în acest articol se va ilustra doar utilizarea la calculul întrefierului şi al mai multor parametri ai transformatorului sau bobinei cu miez, al unui program de Computer Aided Design (CAD) denumit MathCAD. Testele au fost făcute cu varianta MathCAD 14. Este de fapt un amplu program pentru programarea şi executarea automată a relaţiilor matematice. În figura 4.1, a fost reprezentată foaia de lucru a unui program MathCAD. Din motive de spatiu şi lizibilitate, meniurile şi barele de unelte ale programului nu au fost reprezentate. Editarea şi programarea relaţiilor în MathCAD, se face simplu, ca şi când s-ar scrie pe un caiet, relaţii matematice. Programul citeste, analizează şi execută aceste relaţii într-un mod familiar oricui. De la stânga la dreapta şi de sus în jos. Comenzile sunt simple şi pot fi întelese foarte uşor de catre cei familiarizati cu matematica. Programul realizat pentru rezolvarea problemelor de tipul celei din exemplul 1, poate realiza în mod integrat toţi paşii prezentaţi în algoritmul de la paginile 6...8, inclusiv analiza şi alegerea formatului de tolă necesar bobinelor cu miez electromagnetic cu tole EI. Din fig. 4.1 se vede ca programul este structurat pe trei zone. Fig. 4.1 – Relaţia programabilă pentru exemplul 1 In prima zonă se văd niste casete încadrate, pe fundal verde. Ele reprezintă interfaţa necesară introducerii datelor de intrare. Acestea sunt introduse prin modificarea numărului din membrul drept al relaţiei de corespondentă, afişata de fiecare casetă. Cea de a 2-a zonă, este reprezentată în foia de lucru MathCAD de acea linie orizontala având în stânga un semn specific, şi întreruptă de un text. Aceasta este de fapt o „arie de calcul MathCAD” închisă, conţinând date şi relaţii diverse pentru procesarea acestora. Cu un dublu click pe linie, aria se deschide lăsând să se vadă conţinutul ei. Acesta este reprezentat în figura 4.2. Comanda ORIGIN:=1 care este poziţionată în fruntea calculului, în partea din stânga sus, face ca numerotarea liniilor şi coloanelor unei matrice să înceapă cu 1. Programul este setat în mod normal, astfel încât acest index să înceapă cu 0. Tot în fruntea calculului, în partea dreaptă este stabilită valoarea permeabilităţii vidului. Urmează patru mărimi matriceale introduse tabelar WFeSi, WFeNi, HFeSi şi HFeNi, restrânse pentru economie de spaţiu, astfel încât rămân vizibile doar elementele primelor două linii şi primelor două coloane. Acestea nu sunt altceva decât respectiv tabelele 2.3, 2.4, 2.5 şi 2.6, dar în care cele două linii de date numerice, au fost transpuse în două coloane. Sub fiecare dintre aceste patru mărimi matriceale, se vad câte trei relaţii, folosite în interpolarea liniara automată a datelor din tabele. Astfel, sub prima relaţie matriceala (WFeSi) există pe următorul nivel relaţiile X1 := WFeSi‹1› şi Y1 := WFeSi‹2›. Prima face din coloana a 1-a a matricei WFeSi, o matrice coloana (vector) în timp ce a doua face acelaşi lucru din cea de a 2-a coloană a aceleiaşi matrice. Relaţia de pe următorul nivel μrWsi(x) := linterp(X1,Y1,x) este o funcţie de sistem, care face interpolarea variabilei x între vectorii X1 şi Y1. Toate celelalte matrice tabelare sunt însoţite de relaţii de calcul similare. Funcţiile µH(x) şi µW(x), definite ca în figura 4.2, sunt funcţii de decizie, a caror valoare depinde de mărimea de intrare mat (de la „material”) definită în cea de a 2-a casetă verde. dacă (if) avem mat := ″FeSi″ atunci vom avea corespondenţele μH(x) := μrHsi(x) şi respectiv μW(x) := μrWsi(x). În oricare alt caz (otherwise) vom avea corespondenţele μH(x) := μrHni(x) şi respectiv μW(x) := μrWni(x). Matricea tabelară M, este de fapt un tabel, continând cumulat tabelele 2.1 şi 2.2 din text, la care s-au transpus de asemenea liniile în coloane. Ea permite calculul prin interpolare al masei miezului fero-magnetic în funcţie de energia de magnetizare a acestuia. Urmează un text subliniat de culoare albastra şi capul tabelului 2.7 din text, importat în MathCAD doar ca poză. Ele sunt doar elemente ajutatoare (de editare) şi nu participă la calculul propriu-zis. Matricea tabelara EI, reprezintă de fapt tabelul 2.7 din text, la care însă nu s-au mai transpus liniile în coloane. Această matrice, furnizează o serie de date relaţiei programabile, încadrată pe fundal galben. în final s-a programat relaţia de decizie pentru valoarea permeabilităţii initiale µi, care are valoarea 500 dacă (if) mat := ″FeSi″ şi valoarea 900 în oricare (otherwise) alt caz. Cea de a 3-a zonă, este reprezentată în foia de lucru MathCAD de relaţia programabilă incadrată pe fundal galben. Această zonă, este totodată şi cea de afişare a rezultatelor. Acestea sunt afişate matriceal. În partea din stânga sus a relaţiei programabile de calcul figurează în stânga semnului „:=” matricea de simboluri atribuite diferitelor mărimi. În afara celor explicitate în text, mai avem în plus două mărimi: - Tola – marime de tip „string” (diferită de mărimea de intrare tola) care furnizeaza calculului, codul standardizat al tolei, în timp ce mărimea tola := ″EI″ – tot de tip string – este necesară doar pentru cazul când programul ar fi fost destinat şi tolelor de tip „coloane”; - cont – marime numerică, care ne indică de câte ori este parcursă partea ciclica a algoritmului 2.1. În interiorul relaţiei programabile, mai sunt folosite şi alte simboluri şi funcţii, definite local, doar în scopul parcurgerii unor paşi de calcul intermediari. Acestea nu vor mai fi specificate. În partea din dreapta sus a relaţiei programabile, după semnul „=” se pot remarca rezultatele numerice propriu-zise, scrise într-o matrice tabelară. Ele corespund în ordine, mărimilor simbolizate în matricea din stânga. Este doar unul dintre modurile de afişare a rezultatelor calculului. Un alt mod, este prezentat în figura 4.3. Aici relaţia programabilă încadrată pe fond galben, a fost trecută în aria de calcul descrisă mai sus şi a dispărut în mod evident din vederea utilizatorului în momentul în care aria a fost închisă. în locul ei apare matricea rezultatelor, încadrată pe fond bleu. Atât în prima variantă prezentata în fig. 4.1, cât şi în cea din fig. 4.3, apare expresia programabilă a calculului care ne dă valoarea reala, L’ a inductanţei bobinei cu miez fero-magnetic. Fig. 4.2 – Aria de calul, cu baza de date a programului şi relaţiile de calcul pentru interpolări Este doar unul dintre modurile de afişare a rezultatelor calculului. Un alt mod, este prezentat în figura 4.3. Aici relaţia programabilă încadrată pe fond galben, a fost trecută în aria de calcul descrisă mai sus şi a dispărut în mod evident din vederea utilizatorului în momentul în care aria a fost închisă. în locul ei apare matricea rezultatelor, încadrată pe fond bleu. Fig. 4.3 – Varianta de prezentare a calculului pentru exemplul 1. Atât în prima variantă prezentata în fig. 4.1, cât şi în cea din fig. 4.3, apare expresia programabilă a calculului care ne dă valoarea reala, L’ a inductanţei bobinei cu miez fero-magnetic. Fig. 4.4 – Rezultat de acurateţe şi precizie maximă, obţinut în 8 iteraţii ale algoritmului 1. În fig. 4.1 (undeva pe la mijlocul relaţiei programabile de calcul) se poate vedea relaţia (2.9) scrisă sub forma: Unde µ şi µ’, sunt simbolurile definite local pentru mărimile ce apar în relaţia (2.9). Pentru eficientizarea calculului, precum şi pentru economie (vizibilă) de spaţiu în planul foii de lucru MathCAD, valoarea numerică din membrul drept a relaţiei (2.9) a fost simbolizată prin r2.9 şi introdusă în prima zonă a calculului ca marime de intrare (aparenta) şi în fig 4.3. În acest fel s-a putut obtine figura ilustrativa 4.4, în care se vede ca pentru o valoare r2.9 := 1.0002 s-a obţinut după un număr cont = 8 iteraţii, o valoare foarte apropiată de 2 H. Micile diferenţe de valori numerice între cele din figurile ilustrative şi cele din exemplul 1, se datorează faptului că aici s-a folosit un calculator de buzunar şi s-au făcut aproximari succesive, în timp ce programul în MathCAD a folosit precizia maximă, la care a fost setat. Chiar dacă cei mai multi nu înteleg că acest mod de abordare al problemei constituie „un altfel de practică”, poate se vor mai gândi la această definiţie, atunci când vor pune în balanţă cele cateva ore necesare procesării celor 8 iteraţii ale calculului, în modul aratat în exemplul 1 şi cele doar cateva fracţiuni de minut, necesare setarii datelor de intrare şi afişării rezultatelor calculului în MathCAD. Se poate adăuga, că programul a fost prevăzut şi cu posibilitatea introducerii în calcul a unei alte grosimi δ, a tolelor utilizate. Interpolarea masei tolei având Această grosime, se realizează automat. Programul nu a fost prevazut şi pentru tole de tip „coloane”, însa se poate realiza acest lucru, cu unele modificari. Fig. 4.5 – Relaţia programabilă pentru exemplul 2 în figura 4.4 este reprezentat un print-screen cu rezultatele de acurateţe şi precizie maximă, obţinut în 8 iteraţii ale algoritmului 1. în figura 4.5 este reprezentata relaţia programatică de calcul pentru exemplul 2. Iar în figura 4.6, rezultatele pentru o valoare numerică de referinţă r2.9 := 1.0002 şi cele 5 iteraţii necesare ale algoritmului 2.2. Ca diferenţe, se remarcă faptul că la interfaţa de introducere a datelor, în caseta tola := ″EI10″se introduce direct simbolul standardizat al tolelor utilizate. În plus apare o caseta S := 2.92 în care se introduce aria secţiunii miezului. Aceste diferenţe provin de la faptul ca la un transformator, s-a făcut iniţial o predimensionare, iar tipul tolei şi aria secţiunii miezului, sunt deja stabilite. Aria de calcul pentru „interpolări şi procesări auxiliare” este identica celei din fig. 4.2 pentru exemplul 1. Fig. 4.6 – Rezultat de acurateţe şi precizie maximă, obţinut în 5 iteraţii ale algoritmului 2. Acest program de calcul, este bine a se combina cu cel de predimensionare al transformatorului, astfel încât să se poata realiza în mod integrat şi un calcul pentru verificarea încadrării în fereastră a înfăsurării primare şi a înfăsurărilor secundare. Acest program nu face însă, obiectul prezentului articol. In figura 4.7, s-a reprezentat Programul întocmit pentru exemplul 3. Se remarcă faptul că relaţia programabilă este mult mai simplă şi s-a făcut de fapt în jurul relaţiei (2.13). Atâta timp cât această relaţie este una empirică universal recomandată, nu se pot face aprecieri asupra acurateţii şi preciziei calculului, decât eventual între rezultatele reieşite din calcul şi cele măsurate cu aparatură specializată. În figura 4.7, se vede la partea superioară şi o parte din interfaţa cu meniuri şi barele de unelte ale programului MathCAD 14. Aria de calcul auxiliar, a fost reprezentată deschisă şi ea nu conţine calcule de interpolare, ci doar reconvertirile unitaţilor de măsură liniare, în care au fost introduse mărimile de intrare în metri, sau metri pătraţi după caz. Fig. 4.7 – Programul pentru exemplul 3 Fig. 4.8 – Programul pentru exemplul 4 În fig. 4.8, s-a reprezentat programul întocmit pentru exemplul 4, iar în fig. 4.9, pentru exemplul 5, care sunt foarte asemănătoare ca implementare în MathCAD, cu cel din fig. 4.7. In figura 4.10, este ilustrat modul de programare a celulelor tabelului pentru interpolarea datelor în EXCEL, pentru cei care din motive diverse, nu vor folosi calculul în MatCAD. Fig. 4.9 – Programul pentru exemplul 5 Fig. 4.10 – Programarea în EXCEL a celulelor tabelului pentru interpolare Utilizarea acestui tabel, reduce (nu foarte mult însă) timpul de calcul pentru o iteraţie. Trebuie să ţinem cont de avertismentul, că doar programarea în MathCAD va duce la uşurarea evidentă a calculelor. Orice altă metoda s-ar alege, este însoţită într-o proporţie mai mică sau mai mare de riscul de a obţine rezultate eronate şi de a pierde un timp important prin calculul iteraţiilor multiple. În fig. 4.10, fiecare din cele şase poziţii reprezentate grupat, indică relaţia de calcul programată pentru celula evidentiată. Am presupus că utilizatorul, are un exerciţiu minimal în ceea ce priveşte calculul în EXCEL. Articol realizat de ing. Nicolae Olaru Bibliografie: 1. V. Bruskin – Nomograme Pentru Radioamatori, Oradea, editura Crişana 1973. 2. Lloyd H. Dixon – Transformer and Inductor Design for Optimum Circuit Performance, Texas Instruments Incorporated. 3. Michele Sclocchi (Application Engineer) – SWITCHING POWER SUPPLY DESIGN: CONTINUOUS MODE FLYBACK CONVERTER, National Semiconductor. 4. FERROXCUBE – Gapped ferrite toroids for power inductors.
  13. Salutare tuturor! Deschid acest subiect, oarecum contrariat. Iata despre ce este vorba. De vreo doua zile, un nou user a inceput sa tina "capul de afis" al forumului. Nick-ul sau este @DjLeco. A deschis la "foc automat", cate 10...12 subiecte pe zi in toata aceasta perioada. Pana aici, nimic neobisnuit. S-ar putea spune ca este un user dornic de afirmare intr-un timp scurt. Deschizand subiectele sale, am observat insa ca nu este preocupat de o problema anume solicitata spre rezolvare de catre el sau altcineva. Mie personal mi-a facut impresia ca postarile sale au toate caracteristicile unor reclame. Luatile la rand si verificati. Veti gasi imafini si link-uri catre videoclipuri postate de el insusi pe Youtube. Toate referitoare la propriile realizari. Postarile sale nu ridica "probleme" si nici nu raspunde unor "probleme" deja ridicate de altcineva. Si ceea ce este cel mai curios, la cele 25 de topic-uri deschise pana acum de @DjLeco, a primit deja punctaj de "reputatie". Pana aici toate bune! Iata insa ca foarte de curand tipul, a facut anunt pe forum prin topicul Vind module de amplificare realizate de mine 500-1200W 8-4-2 ohm. Astfel stamd lucrurile, am hotarat sa raportez unul dintre topic-urile sale, avand un titlu pe cat de arogant, pe atat de tendentios: Amplificator stabil 2 ohm, made by me. Spre marea mea surpriza, forumul mi-a intors raspunsul "Nu aveti permisiunea de a raporta acest subiect"!!! Exista asadar un mare semn de intrebare. Daca butonul de raportare exista acolo pentru toata lumea, de ce exista useri care nu pot face acest lucru??? Rog pe @donpetru sa-mi dea un raspuns detaliat. Desi exista regulamentul afisat, eu nu am suficient timp la dispozitie s-al citesc integral si sa-l analizez.
  14. Ca membru al mai multor forumuri, cunosc problemele ivite in ultimul timp si stiu ca sunt din ce in ce mai pregnante, chestiunile derivate din reglementarile "dreptului de autor". Nu ma pot abtine sa nu constat ca asigurarea pe care ne-o da donpetru in citatul de mai sus, are cel putin o exceptie. Lipseste topicul cu carti scanate in format pdf, initiat si sustinut cu mult efort personal de colegul uuciN. Colegul uuciN, a incercat de fapt sa creeze pe forum un fond documentaristic, foarte necesar membrilor forumului. Hai sa fim seriosi! Cei care detin drepturile de autor ale unor carti publicate - marea lor majoritate - inainte de 1990, ar putea sa se preocupe de apdatarea si reeditarea lor in contextul noilor reglementari si nu sa stea la panda precum hienele in asteptarea "daunelor morale", recuperate de la cei care incearca sa poarte cultura (tehnica sau nu) inainte. Toti membrii acestui forum, ca si ai altor forumuri de fapt, sunt simpli hobby-isti. In aceasta calitate, sunt sigur ca cel putin 90% dintre cei ce au descarcat o anumita carte scanata, ar cumpara cu mult interes o eventuala noua editie. Deci forumul nu face altceva decat un imens serviciu detinatorilor de drepturi de autor, mentinand treaz interesul membrilor sai pentru anumite carti. Efortul general de redresare al acestei natiuni, se face cultivand interesul pentru carte si nu combatandu-l prin interdictii. Daca vreti sa vedeti unde s-a ajuns cu analfabetismul (tehnic, sau de alta natura) priviti cvasitotalitatea emisiunilor televizate.
  15. Am deschis acest subiect, pentru a analiza impreuna cu cei interesati in calculul si constructia transformatoarelor un caz particular de transformator in constructie de tip "in coloane". Transformatorul este unul industrial produs de firma Kohsel si este de tipul cu bobinaj simetric, egal repartizat pe ambele coloane. Am ales din gama prezentata aici transformatorul de pe pozitia a 6-a. Am ales acest caz, deoarece fiind un transformator de productie industriala, caracteristicile inscrise in tabelul de la link-ul de mai sus, exclud orice speculatie. De asemenea, este singurul caz, gasit de mine pe Internet, care in afara de unii parametri electrici si de gabarit, indica si tipul de miez utilizat. Am mai ales acest exemplu si deoarece se leaga - parametric vorbind - de unele discutii, care s-au mai purtat si pe un alt topic, unde dupa ce s-au incins spiritele pana la niste discutii care ies din limite civilizate, nu s-a ajuns la o concluzie acceptata de participanti. In imaginea atasata am ilustrat un pachet de tole "UI114/60", asa dupa cum rezulta din indicatiile tabelate de producator, impreuna cu toate dimensiunile aferente in milimetri. Masa pachetului, este in kg. In calculul simplificat se foloseste relatia P=S2, unde am notat cu P, puterea si cu S, aria sectiunii miezului. Aria sectiunii miezului va fi S=c0d0=38*59,85=2274,3 mm2=22,743 cm2. Puterea teoretica utilizand formula din calculul simplificat, este P=22,7432=517,244 VA. Astept comentarii, in legatura cu diferenta dintre puterea indicata de producator si rezultatul dat de formula utilizata. Se accepta si alte variante de formule pentru calcul simplificat, sau nesimplificat, cu indicarea sursei bibliorafice.
  16. Am reprodus mai sus un citat dintr-un topic de pe forum, unde o - hai sa-i spunem tanara, desi notiunea corecta este cea de copil - se bucura in mod public de marinimia unui coleg de-al nostru, care intr-adevar in acest caz a fost pentru ea un adevarat Mos Craciun. Nu am sa-l desconspir pe mos-craciunul de ocazie, daca el nu doreste, desi ii cunosc identitatea - mi-a scris pe PM despre intentiile sale. Nu pot insa sa trec cu vederea, un exemplu de darnicie de care doar prea putini romani sunt capabili. Stimati colegi. Se pare ca cetatenii acestei tari sunt in prea mica masura orientati, ca mentalitate, spre a produce. Si inainte, dar mai ales dupa - ceea ce indeobste numim - revolutie, romanul si-a insusit o mentalitate de om care respinge ab initio munca, atat fizica, cat si cea intelectuala directionata spre tehnologie, ca modalitate moderna de a produce bunuri materiale. O natie intreaga a adoptat mentalitati de comercianti, care pasami-te duc direct la imbaogatire, de parca obiectul acestui comert - care in ziua de astazi se identifica intr-o mare masura cu productia de natura tehnologica - ar creste pe camp ca flora spontana, sau in cel mai bun caz in livezi plantate si intretinute de cei fara chemare pentru comert. Trecand rapid peste aceste divagatii, sa observam un fenomen, care doar pe guvernanti se pare ca nu-i ingrijoreaza. Meseriasii: - Tamplarii; - Fierarii; - Strungarii; - Lacatusii; - Electicienii; - Electronistii, etc - ca sa nu mai vorbim de inginerii specializati in tehnologii ca cele de mai sus, au imbatranit odata cu generatiile celor formati ca atare pana in 1990 si risca sa dispara fizic odata cu disparitia din aceasta lume a celor inca existenti. Romanul nu este cu nimic mai prejos, din punctul de vedere al capabilitatilor umane indreptate catre aceste meserii decat americanii, nemtii, japonezii, sau mai stiu eu care alte semintii de oameni de pe acest pamant. De aceea consider ca este mare nevoie de romani capabili de gesturi precum cele din exemplul citat initial. Ma abtin cu greu sa nu nominalizez pe acel coleg forumist, dar consider ca el merita dimpotriva mentionat ca sa il stie toata comunitatea noastra, si chiar sa treaca spre stiinta, dincolo la guvernantii cei nesimtiti, de mai bine de doua decenii. Iata ca romani care cautand in lumea larga locuri unde sa traiasca putin mai bine, isi amintesc de originea lor si considera ca au o obligatie, mai mult decat morala, ca din relativa abundenta dobandita, sa participe material la mentinerea in viata a fenomenului propasirii meseriilor de sorginte tehnologica la ei in tara. Laude si felicitari nenumarate celui in cauza si urari de bine lui si celor apropiati lui pe pamant. De la noi nu poate capata decat aceasta manifestare a recunostintei publice. Poate de la Dumnezeu mai mult. Pentru conformitate, ola_nicolas.
  17. Asa dupa cum spune si titlul topicului ma intereseaza date tehnice despre tabla de FeSI produsa de fosta COS Targoviste pentru tole de transformator. Ceva despre acest subiect se gaseste in volumul "Agenda Tehnica" al unui colectiv de autori, aparut in 1990 la Editura Tehnica. Insuficient insa. Ma intereseaza diagrame grafice detaliate despre diferitele tipuri de tabla pentru tole, de diferite grosimi. In mod deosebit, trebuie sa apara diagramele pierderilor specifice, functie de inductia in miez pentru cel putin doua frecvente diferite, precum si diagramele ciclurilor de histerezis. As fi foarte bucuros, daca materialul bibliografic s-ar constitui in format electronic si nu in trimiteri spre carti greu de gasit. In alta ordine de idei, rog respondentii sa se limiteze la a trata subiectul la "subiect". Ma intereseaza intr-adevar ceea ce am specificat mai sus si nicidecum sfaturi despre cum sa ocolesc acest subiect, pe care l-am deschis tocmai in ideea de a-i scuti pe cei neinteresati sa dea replici fara legatura cu subiectul in cadrul topicului important "Transformatoare". Altminteri, Toate Bune!
  18. Schema pare interesanta. Cred ca unele detalii nu ar strica sa le precizati. Spre exemplu ati putea incepe prin a da detalii constructive despre transformatorul T1. Ar fi interesant de stiut, de ce tensiunea auxiliara de 6,8 V se obtine printr-un dublor de tensiune, de vreme ce provine direct dintr-o infasurare a transformatorului de alimentare, care ar putea fi dimensionata pentru utilizarea unei scheme clasice, in punte. Tensiunea este mult prea mica pentru a pune problema economiei de conductor de bobinaj. Mai repede probabil, s-ar fi potrivit un dublor de tensiune in cazul tensiunii principale de 70 V. Apoi folosirea lampilor cu incandescenta LP1/LP2 sugereaza niste rezistente neliniare pentru controlul schemei, care ar trebui putin explicata.
  19. Detin un tub catodic 5DEP1, avand urmatoarele caracteristici de catalog: Ua1=640 V; Ua2=2000 V; Ug1=1000 V; Ug2=1200 V; Ugc=60 V; Ufc=140 V; Uf=6,3 V; If=0,6 A; Sh=0,397 mm/V; Sv=0,640 mm/V; De=138 mm; L=391 mm. Datele sunt luate dintr-un catalog de prin 1960. Este posibil ca anumiti parametri sa fie diferiti in datasheet-urile de pe Internet. Cu el mi-am propus sa construiesc un osciloscop, utilizand cu preponderenta - daca nu chiar in exclusivitate - tuburi electronice. Am inceput de fapt constructia prin anii 90', dar am abandonat-o - in primul rand din lipsa unei scheme adecvate. Prima problema - deci este - daca poate cineva sa-mi furnizeze o asemenea schema. In ordine urmaresc unul dintre urmatoarele doua obiective: Fie o schema deosebit de performanta, in masura in care tubul catodic este capabil de performante; Fie o schema - asa cum spuneam mai sus utilizand in exclusivitate tuburi electronice.
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe www.tehnium-azi.ro te rugăm să fii de acord cu: Termeni de Utilizare.