Jump to content

ola_nicolas

Editors
  • Content Count

    1,402
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    50

Everything posted by ola_nicolas

  1. Am inteles. Este vorba despre hidrofoarele speciale, pentru lichide periculoase, si / sau inflamabile. In aceste cazuri, costurile suplimentare sunt justificate. Atunci insa, trebuia specificat acest lucru in titlul topicului. Eu, atunci cand aud (citesc) despre un hidrofor, ma gandesc la cel mai comun hidrofor, acela al instalatiilor de apa potabila / menajera.
  2. Cam cat costa cu totul o astfel de automatizare?! Un presostat mecanic cu contacte, costa cam 45 lei (ca piesa de schimb) si rezolva complet problema automatizarii unui hidrofor. Orice ban in plus inseamna necompetitivitate. Eu am schimbat unul, dupa aproape 30 de ani de serviciu neintrerupt.
  3. Adaug un nou comentariu, doar pentru a atrage atentia ca primul meu comentariu a fost modificat. Inca odata felicitari pentru primul articol pe portalul TA. ola_nicolas
  4. Diode electroluminescente (LED) alimentate de la reţeaua de curent alternativ monofazat Există actualmente o imensă cantitate de bibliografie în domeniul diodelor electroluminescente (LED). Pentru începatori, recomand aici lucrarea în format pdf Fotoemiţatoare editată de Universitatea Tehnică din Iaşi, care poate fi descărcată de la adresa web: http://rf-opto.etc.tuiasi.ro/docs/files/LED.pdf. Acolo sunt introduse şi explicate, atât caracteristicile optice, cât şi cele electrice ale unui asemenea dispozitiv. În imaginea din ataşamentul 1, se dă schema unui circuit simplu (schema a) format dintr-o rezistenţa de 15 kΩ în serie cu o dioda electroluminescenţă (LED) alimentat din reţeaua de curent alternativ monofazat (230 Vca). Diodele D1, D2 (D3, D4, D5, D6) sunt intrinseci LED-ului utilizat, adica sunt incluse in aceeasi capsula cu acesta. Ataşamentul 1 – Schema unui circuit simplu pentru alimentarea din reţea a unui LED Unii susţin că un asemenea circuit nu este viabil, datorită tensiunii inverse maxime impusă de producator pe dioda LED (în perioada de conducţie inversă) tensiune mult mai mare (în opinia lor) decât cea din fişele de date tehnice. Nu trebuie să-şi facă probleme. De foarte mult timp dispozitivele electroluminescente denumite LED, au o structură intrinsecă (interioară) de aşa natură încât aceasta tensiune să nu poată fi depaşită. Astfel, în ataşamentul 2 am ilustrat una dintre paginile unui document pdf care prezintă caracteristicile tehnice ale unui LED de culoare albă cu diametrul de 5 mm. Se poate remarca (evidenţiată cu un chenar roşu) structura interioară a dispozitivului, care conţine în derivaţie cu LED-ul propriu-zis, două diode stabilizatoare înseriate în contrasens una cu cealaltă. Ataşamentul 2 – Structura interioara a unui LED alb cu diametrul de 5 mm Acestea determină mărimea tensiunii în perioada de conducţie inversă a LED-ului şi fac inutilă orice inovaţie a utilizatorului, la alimentarea în curent alternativ. În Atasamentul 3 este prezentată şi verificarea la alimentarea în curent alternativ a tensiunii inverse pe LED. În dreapta imaginii s-a indicat şi schema de conectare utilizată, unde elementul S din schemă este un microântrerupător – cel care se vede acţionat cu şurubelniţa în fotografia din stânga. Ataşamentul 3 – Verificarea tensiunii inverse pe LED la dioda albă cu diametrul de 5 mm utilizată la experienţa descrisă în acest articol Am hotărât deci să realizez o experienţă foarte simplă, care nu mi-a luat mai mult de două ore, incluzând aici un film video, realizat pentru o demonstraţie mai eficientă, şi fotografiile ataşate acestui articol. Nu am utilizat filmul video, deoarece am o experienţă redusă în domeniu, şi nu am reuşit să-l produc de o asemenea manieră, încat să pot să-l încarc pe un sait de sharing. În final am considerat că doar adevarul stiinţific contează, şi ca atare este suficientă şi utilizarea unor simple fotografii. De altfel, cine se îndoieşte de rezultate, poate să reproducă întreaga experienţă, care este inclusiv la îndemâna unui amator începator în construcţii electronice. Circuitul din ataşamentul 1 (schema a) a fost realizat practic şi este aratat în fotografia din ataşamentul 4, iar în ataşamentul 5 este verificată tensiunea reţelei alternative. Din simularea facută anterior şi reprezentată în ataşamentul 1, se vede (din schema b) că pentru Ataşamentul 4 – LED inseriat cu o rezistenţă de 15 kΩ experienţă, era nevoie de o rezistenţă de 15 kΩ capabila să disipe o putere de 4 W. Nu am avut o asemenea rezistenţă la îndemână (nici măcar una la 1 W) şi de aceea am ales o rezistenţă de 15 kΩ la 0,5 W, şi am încercat să fac manevrele de verificare şi filmare / fotografiere într-un timp cât mai scurt posibil. Un alt motiv pentru care am utilizat o astfel de rezistenţă, a fost şi acela că intra lejer în creionul de tensiune de care dispuneam – un creion (indictor optic) de tensiune profesional, la care nu mai aveam becul cu halogeni specific acestui produs. Precizez aici şi faptul că am efectuat de fapt experienţa, în paralel pentru trei diode LED diferite – una de culoare galbenă, una roşie şi de formă rectangulară, şi cea alba, care se vede în fotografiile din ataşamentele acestui articol. Nici unul dintre aceste trei dispozitive electronice nu s-a deteriorat în urma probelor multiple efectuate. În ataşamentul 6 este reprezentat circuitul de alimentare al LED-ului, pregătit pentru conectarea la reţea, printr-un cablu de forţă bifilar, specific anumitor tipuri de radioreceptoare tranzistorizate romaneşti, produse în perioada anilor ’70... ’80. În continuare, în ataşamentul 7, s-a verificat funcţionarea sub tensiune a LED-ului în 3 reprize de maximum 10 secunde, timp în care s-au realizat şi secvenţele video împreună cu Ataşamentul 5 – Verificarea tensiunii retelei de curent alternativ fotografiile ataşate aici. Se vede că LED-ul luminează intens, fiind parcurs de un curent de 15,8 mA, destul de apropiat de curentul maxim (20 mA) înscris în fişa de date tehnice a producătorului. Asadar, după cum se vede, acelaşi LED utilizat la experienţă, a fost mai apoi montat în interiorul corpului transparent (din plexiglas) al indicatorului (creionului) de tensiune. Aşa dupa cum se vede din simularea ilustrată în ataşamentul 1 (schema a) prin alimentarea de la priza de curent alternativ cu tensiunea efectiva de 230 V (240 V în urma verificarii) printr-un rezistor de 15.000 Ω, la bornele LED-ului se aplică o tensiune efectivă de aproximativ 3,3 Ve, iar în regim de impulsuri, tensiunea instantanee la borne, nu depaşeşte 6,7 Vvv – vezi indicatiile osciloscopului XSC1. Aşa după cum această experienţă demonstrează practic, aceste tensiuni la borne, nu distrug joncţiunea diodei LED. Cu alte cuvinte, acea tensiune inversă (ca expresie tehnică accentuată mai sus pe fond galben) este tensiunea la care dispozitivul intră în zona de strapungere a caracteristicii – proces care se desfăşoară în avalanşă. Ataşamentul 6 – Circuitul de alimentare al LED-ului pregatit pentru conectarea la retea Rezistorul de protecţie de 15 kΩ montat în serie cu LED-ul, limitează însă curentul prin acesta, la cel mult 240 V / 15.000 Ω = 0,016 A, valoare care asigură o putere de disipaţie de cel mult 50 mW (vezi schema c a ataşamentului 1) faţă de cei 100 mW indicaţi de producător în fişa de date tehnice, ca putere de disipaţie maximă. În prima fază circuitul a fost în mod intenţionat subdimensionat, având în vedere că prin utilizarea LED-ului ca indicator (luminos) de tensiune el va fi înseriat cu rezistenţa corpului omenesc, avand valori de cel puţin cateva sute de kΩ. În schema c din ataşamentul 1, s-a alimentat LED-ul prin intermediul unui generator de curent constant, furnizând 0,016 A. Se vede că la bornele diodei în acest caz, există o cădere de tensiune alternativă efectivă de 3,3 Ve. Nu este deci necesar a se limita valoarea tensiunii la bornele LED-ului, prin montarea în derivaţie a unei diode redresoare (în contrasens cu acesta) aşa după cum susţin foarte mulţi teoreticieni de conjunctură. Pe baza schemei de alimentare în curent alternativ (schema a din ataşamentul 1) se poate realiza un indicator (creion) optic de tensiune. În ataşamentul 8 se văd componentele acestui dispozitiv, iar în ataşamentul 9 este prezentat dispozitivul în stare montată. În ataşamentul 10, se face o verificare a acestui dispozitiv. Ataşamentul 7 – Circuitul de alimentare al LED-ului conectat la retea Indicatorul optic de tensiune se utilizează la detectarea existenţei şi la vizualizarea tensiunilor situate la un nivel superior potenţialului electric al pămantului. Rezultă că la alimentarea diodei LED utilizată ca indicator luminos, mai intervine în serie cu rezistorul de 15 kΩ şi rezistenţa corpului operatorului, masurată între un punct de împământare şi degetul arătător al acestuia. Această rezistenţă este diferită de la individ la individ. Măsurată pentru autorul acestui articol, ea este de aproximativ 1,8 MΩ, dacă pardoseala este din beton, şi poate ajunge până la aproximativ 4,5 MΩ, dacă pardoseala este din materiale izolatoare, cum ar fi parchetul laminat. Indicaţia (slabă din punct de vedere luminos) care este ilustrata în imaginea din stanga a ataşamentului 10 se datorează tocmai faptului că verificarea a fost făcută într-o cameră cu pardoseala acoprerită de parchet. Am verificat acest dispozitiv şi în condiţiile unei încăperi cu pardoseala din beton şi s-a obţinut o indicaţie mult mai clară. Ea este reprezentată în partea dreaptă a atasmentului 10. Dacă nu se dispune de o împământare realizată în mod profesional, atunci se poate utiliza pe post de punct de împământare, borna neutră a unei prize de curent alternativ monofazat, după ce s-a verificat temeinic (cu ajutorul unui indicator optic profesionist) poziţia acestei borne. Măsurarea se poate face cu un tester care să aibă cel putin o scală de 10... 20 MΩ, poziţionat pe acea scală. Ataşamentul 8 – Circuitul de alimentare al LED-ului pregatit pentru a echipa un indicator optic de tensiune Trebuie precizat că rezistenţa operatorului faţă de pământ, depinde şi de cât de proaspăt a fost turnat betonul în încăperea în care se utilizează indicatorul optic de tensiune cu LED. Există inclusiv pericolul electrocutărilor, dacă pardoseala este proaspăt turnată. Acest lucru se datorează faptului că la diodele electroluminescente, operatorul realizează o legătură galvanică între sursa de tensiune verificată şi priza de împământare, în timp ce la lămpile cu halogeni (neon) această legatură nu este galvanică. Legatura galvanică, este caracterizată prin conducţie electrică directă din punctul de vedere al polarizărilor. Un tester care verifică rezistenţa ohmică între cele două terminale ale unui LED, indică o valoare finită a acesteia, cel puţin într-unul dintre sensuri. Dimpotrivă, un tester conectat la bornele unei lămpi cu neon, va indica o rezistenţă infinită a acesteia, indiferent de polaritatea bornelor testerului aplicate la oricare dintre terminalele lămpii, deoarece în gaze (cum sunt şi cele halogene) nu se poate stabili un curent electric, decât prin intermediul ionilor încărcaţi cu sarcini electrice ai gazului. Ataşamentul 9 – Indicatorul optic de tensiune montat şi pregatit de utilizare Din această cauză, nu se recomandă a se utiliza dispozitive indicatoare de tensiune cu LED-uri! Eu (probabil şi alţii) am fost nevoit să improvizez asemenea dispozitive, în perioada anilor ’80 şi în mod special după anul 1985, când marea majoritate a dispozitivelor electroluminiscente (printre care şi lămpile electroluminescente cu halogeni) provenind din import au dispărut ca urmare a sistării importurilor în România. Schema de alimentare reală pe care o foloseam în acele aplicaţii era cu o rezistenţă de 47 kΩ în locul celei de 15 kΩ, ceea ce făcea posibilă şi utilizarea indicatorului creionului de tensiune ca lampă de control. Adică, printr-un cordon anexă special, introdus în bucşa bornei (în locul degetului operatorului) se putea verifica existenţa tensiunii de reţea şi nu doar poziţia bornei de fază a prizei de curent alternativ, aşa după cum de altfel poate fi utilizat şi indicatorul de tensiune original, cel cu bec cu neon. În acest mod, curentul prin LED era de cel mult 5 mA. Ataşamentul 10 – Indicatorul optic de tensiune, verificat la reţeaua de curent alternativ În loc de concluzii, se poate spune că scopul acestui articol, nu a fost (de la bun început) unul care să propună spre construcţie un indicator de tensiune cu LED, ci unul care să lămurească pentru cei mai puţin experimentaţi în electronică, unele chestiuni de teoria şi practica utilizării diodelor electroluminescente semiconductoare, în special atunci când se pune problema utilizării lor în circuitele de curent alternativ.
  5. O greşeală frecventă în electronică O greşeală tipică care se face în electronică (mai ales atunci când electronistul amator încearcă să treacă de la schemele electronice cu tranzistoare bipolare, la schemele cu tuburi electronice) este aceea de a se aplica cele trei tipuri de configuraţii ale tranzistorului (emitor comun / bază comună / colector comun) la schemele de conectare ale tuburilor. Astfel electronistul amator neavizat, are tendinţa să utilizeze noţiunile (inexistente la tuburi) de „catod comun / grilă comună / anod comun”. Pentru a evita astfel de confuzii, electronica tuburilor vidate trebuie studiată după sursele bibliografice ale epocii în care s-au stabilit aceste noțiuni. Ele, au ramas până astăzi aceleaşi, datorită faptului că între circuitele echivalente de semnal mic ale tranzistoarelor bipolare şi cele ale tuburilor electronice cu vid, există unele deosebiri fundamentale. Astfel, configuraţiile de bază ale tranzistoarelor bipolare pot fi studiate din surse bibliografice precum cea care se poate întalni pe internet, la adresa web: https://www.physics-and-radio-electronics.com/electronic-devices-and-circuits/transistors/bipolarjunctiontransistor/commonemitterconfiguration.html, şi care se pot sintetiza în acest articol prin porţiunea încadrată cu roşu a ataşamentului 1. Este doar un exemplu. Utilizatorul de internet interesat de electronică, poate găsi o multitudine de surse bibliografice, unde va întalni fără excepție aceeaşi terminologie, în ceea ce priveşte tranzistoarele bipolare. În ataşamentul 2, s-au reprezentat schemele aplicative ale amplificatoarelor de tensiune şi schemele echivalente de semnal mic ale celor trei tipuri de conexiuni definite în ataşamentul 1, pe care le-am reprodus dupa documentul de la adresa web: http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Etaje-cu-tranzistoare-bipolare75367.php. Pentru configurațiile de bază ale tuburilor electronice, se poate studia spre exemplu sursa bibliografică de la adresa web: http://www.tubebooks.org/Books/landee_1957_electronic-designers-handbook_%281e%29.pdf, care este binecunoscută de electronistii amatori de tuburi electronice. Deoarece documentul pdf citat are 1050 de pagini, şi este greu de utilizat în acest caz simplu, am ataşat o imagine dintr-un document pdf, pe care l-am găsit întamplator pe internet şi a cărui adresă web este: http://www.radau5.ch/pdf_files/radio_1.pdf. Ceea ce reiese însă din textul de la pagina 30 a acestui document, are o aplicație generalizată la toate sursele bibliografice provenind din teoria tuburilor şi a circuitelor cu tuburi electronice. Se poate vedea în ataşamentul 3, că atunci când este vorba de tuburi, nu se mai vorbeşte despre configuraţii „catod comun / grilă comună / anod comun”, ci despre configuraţiile „catod la masă / grilă la masă / anod la masă”. Cei care au o experienţa suficienta, pot observa şi deosebirile esenţiale între configuraţiile schemelor cu tranzistoare bipolare şi cu tuburi electronice (triode) cu vid. Cei care vor întalni parteneri de discuţie care folosesc configuraţiile tranzistoarelor bipolare pentru a desemna sau caracteriza circuite cu tuburi electronice, pot fi siguri că aceştia, dacă nu sunt începători, atunci cu siguranţă încearcă să impresioneze audienţa cu vastele lor cunoştinţe despre tuburi, ei necunoscând în realitate terminologia de bază a acestor circuite. Interesant de ştiut ar fi, dacă cei care fac asemenea confuzii, au realizat şi practic montaje cu tuburi în configuraţia pe care o „declamă” – spre exemplu „... VAS (Voltage Amplifier Stage) în configuraţie catod comun ...”?! Ataşamentul 1 – Terminologiea configuraţiilor schemelor cu tranzistoare bipolare Ataşamentul 2 – Terminologiea configuraţiilor schemelor cu tranzistoare bipolare, schemele aplicative ale amplificatoarelor de tensiune şi schemele echivalente de semnal mic În esenţă, se poate observa că la schemele echivalente ale tranzistoarelor bipolare, între intrare şi masă (respectiv ieşire şi masă) există legaturi galvanice, din punctul de vedere al curenţilor continui de polarizare. Ataşamentul 3 – Terminologia configuraţiilor schemelor cu tuburi electronice, schemele de conectare şi schemele echivalente de semnal mic La schemele echivalente ale tuburilor, aceste legaturi galvanice nu există, deoarece curentii care iau naştere între diferiţii electrozi ai unui tub electronic, nu sunt curenti de conductie, ci curenţi produşi de deplasarea liberă a sarcinilor electrice în vid. Dacă conectăm un ohmmetru între oricare două terminale ale unui tub electronic (exceptând bornele filamentului de încălzire) valoarea afişată de acesta este infinită, deoarece între oricare doi electrozi ai acelui tub, nu există altceva decât vid. Rezistenţa rp figurată în aceste circuite, este rezistenţa (virtuală) internă dintre catodul K şi anodul P al tubului, măsurată într-un anumit punct static de funcţionare. În schimb, rezistenţele care apar în schemele echivalente ale tranzistoarelor bipolare sunt rezistenţe fizice (măsurabile la „rece”) rezultate din procesele de conducţie între diferitele joncţiuni. Din aceste cauze, chiar dacă s-ar dori o unificare a teoriilor între schemele cu tuburi şi cele cu tranzistoare bipolare, acest lucru nu ar fi posibil, tocmai din cauza aceastei deosebiri esenţiale între cele două tipuri de dispozitive electronice. Pentru o explicaţie mai intuitivă, hai sa consideram un tranzistor bipolar în conexiune colector comun (repetor pe emitor) versus o triodă cu vid în conexiune anod la masă (repetor catodic). Sursa de semnal, suprapusă peste polarizarea fixă bază-emitor a tranzistorului, dă naştere unui curent nenul prin circuitul de intrare (bază-emitor) al tranzistorului. Semnalul amplificat (cules între emitor şi masă) suprapus de asemenea peste tensiunea de polarizare colector-emitor, determină de asemenea un curent nenul prin circuitul de ieşire. Cei doi curenţi, se combină, în conformitate cu legile lui Kirchhoff în nodul corespunzător colectorului, care devine astfel nodul de mixaj (comun) al acestora. La trioda cu vid, semnalul util, se suprapune peste negativarea grilei şi în consecinţa nu există un curent grilă-catod nenul, precum la tranzistor. Semnalul amplificat şi preluat de pe catodul triodei, datermină în schimb un curent nenul în circuitul de ieşire, datorat rezistenţei interne a tubului electronic din etajul următor, ca parte a rezistenţei de sarcina pentru etajul considerat. Aşadar în nodul determinat de anodul triodei nu intră decât un singur curent, şi deci nu are loc un micsaj, neputând a se defini acest nod ca unul „comun”. Iata în atasamentul 4, textul original din lucrarea lui M. Berladski si R. Piringer – Culegere de probleme de tuburi electronice, aparută în anul 1959 în litografia Institutului Politehnic Bucuresti – Facultatea de Electronica si Telecomunicaţii, care atestă faptul că în cazul tuburilor electronice, nu se iau în calcul curenţii corespunzători circuitelor de intrare şi / sau ieşire recombinaţi într-un anumit nod al circuitului (care devine astfel comun) ci se ia în consideraţie potenţialul fix al masei (pământului) la care este conectat acel electrod. Astfel, prin intermediul rezistenţei fixe a sursei de alimentare, anodul este practic conectat la potentialul fix al masei. Ataşamentul 4 – Menţiuni din literatura în limba română despre schemele de conectare ale tuburilor electronice. Dincolo de glumele care s-ar putea face pe marginea unor asemenea situații, am întocmit şi publicat acest articol, spre a sluji celor în cauză, pentru a se auto-corecta în ceea ce priveşte terminologia circuitelor cu tuburi electronice, dacă vor într-adevar să abordeze această pasionantă latură a electronicii – electronica cu tuburi.
  6. Oricum, in acest moment nu dispun de programul Mechanical, fara de care nu pot reproduce caracteristicile la scala necesara, urmand ulterior sa citesc un numar discret de valori de pe fiecare caracteristica in parte. Cu un simplu program AutoCAD nu se poate face aceasta operatiune. De altfel din diagrama atasata de dumneavoastra, vad ca modelul are o acuratete destul de buna. Asadar, nemaifiind nevoie, ma consider si eu eliberat de promisiunea facuta. Revenind la chestiunile tehnice, modelele matematice actuale pentru triode sunt mult mai apropiate din punct de vedere al acuratetii de caracteristicile reale masurate de producatori. Mult mai aproximative sunt modelele pentru pentode si mai ales pentru tetrode. Modelul "fenomenologic" Koren pentru pentode s-a dovedit destul de departe de realitate, chiar si cu inovatiile aduse de Eugene Karpov. Mai mult decat atat, nu se poate demonstra la ora actuala pe baza ecuatiilor celor doua modele ca o pentoda inzestrata cu un asemenea model si simulata in regim de trioda ofera vreo garantie de acuratete acceptabila. Asadar, la ora la care vorbim, pentru pentodele conectate ca triode, trebuiesc elaborate modele speciale.
  7. 6j1p este o pentoda amplificatoare de tensiune ruseasca. Banuiesc ca 6j1 fabricata de chinezi este o copie aproximativa. Ea poate fi folosita si ca trioda (cu grila ecran conectata la anod) dar pentru ca modelul pentru simulator sa fie cat mai fidel, trebuie sa existe trasate caracteristicile pentru functionarea in regim trioda. In fisa de date anexata, exista o asemenea diagrama a caracteristicilor pentru functionarea in conexiune trioda. In masura timpului disponibil, voi incerca sa realizez un model adecvat.
  8. @gsabac: Nu stiu ce simulator ati utilizat, dar modelul pentru 12AU7 este un model foarte aproximativ. El este utilizat pe toate simulatoarele electronice existente. In primul atasament am incercat sa fac o paralela intre mai multe puncte statice de functionare pentru acest model al tubului american 12AU7 si un model realizat de mine pentru tubul ECC82 (echivalent cu 12AU7). Se pot vedea diferentele. Primul circuit din stanga jos este aproximativ cel de care este nevoie in montajul avut in vedere in prezentul topic. Se vede ca el difera mult de primul circuit din stanga sus, care utilizeaza modelul aflat in biblioteca de modele a simulatorului. Ultimele doua psf-uri (din dreapta imaginii) sunt psf-uri care sunt garantate de producatori prin masurare si au fost luate din fisa de date a tubului ECC82. Se poate vedea ca inclusiv pentru tensiuni mari, modelul 12AU7 este un model slab performant. In al 2-lea atasament, am ilustrat diagrama caracteristicilor Ia functie de Ua. In diagrama caracteristicile trasate cu trase continue, sunt cele corespunzatoare modelului realizat de mine. Cu trase punctate de aceeasi culoare, sunt relevate punct cu punct caracteristicile din fisa de date tehnice a tubului ECC82. Cu trasa rosie, am trasat caracteristica aplicabila, unde se situeaza si punctul static de functionare Ua=50 V; Ug=-0,8 V; Ia=3,52 mA, iar cu trasa negru punctat am trasat dreapta de sarcuna pentru rezistenta de sarcina Ra=1,5 k. Daca doriti sa reluati simularea cu modelul realizat de mine, atunci in wizard-ul (caseta de modificari) modelului tubului 12AU7, inlocuiti eticheta 12AU7, cu ECC83, iar la modelul (edit model) 12AU7 inlocuiti relatia i=10.88E-6*(pwr(v(2),1.5)+pwrs(v(2),1.5))/2 cu relatia i=0.000694*(0.012504*v(P,K)*ln(1+2.718282^((79.98*v(G,K)+90.68)/(v(P,K)^110.52+110808)^0.00905+4.103)))^1.5226. Daca aveti probleme de orice natura, atunci le putem rezolva fie pe mesageria privata a forumului, fie pe e-mail. P.S. - M-am referit la postarea dumneavoastra anterioara, nu la ultima postare.
  9. Constructia mai contine si un volt-ampermetru digital, care este prezentat separat. El poate fi descarcat in format pdf de aici: http://www.thebackshed.com/forum/uploads/niall1/2010-06-15_225001_mk3980.pdf Pentru cei care prefera instructiunile in limba romana, am realizat doua fisiere cu traducerea aproximativa a celor doua materiale. Alimentator 0 – 30 V la 0,05 – 10 A.pdf Volt-ampermetrul digital mk3980.pdf
  10. La transformatoarele de retea de putere mica (P<1000 W) nu se utilizeaza conductori si izolatori speciali, rezistenti la inalta temperatura, deoarece miezul magnetic din tole limiteaza buna functionare a transformatorului, doar pana la o temperatura de 80 grade. La transformatoarele supradimensionate, se poate introduce o protectie termica, al carui contact se inseriaza cu primarul. Corpul protectiei se va fixa in bobina primara, astfel incat sa aiba un bun contact termic cu aceasta. In acest fel se poate rezolva orice caz de transformator special, si deci izolatoarele si conductorii special emailati nu se justifica.
  11. Nu cunosc termenii specifici, dar, nu puteti compila (daca acesta este termenul) un program oarecare intr-unul C / C++, sau intr-altul dintre cele vizate de dumneavoastra? Eu nu cunosc fineturile traducerilor din sistemele accesibile direct omului si cele destinate sistemelor de calcul. Eu cunosc (cel putin asa sper) matematica pe care am studiat-o de-a lungul anilor de studiu si produc calcule intr-un asemenea program. Eu le utilizez la fel de bine ca si programele executabile si nu simt nevoia sa le inlocuiesc cu acest tip de programe. In ceea ce priveste problema coeficientilor, exista intr-adevar chestiuni de finete, in sensul ca ei sunt dati tabelar (matriceal) si trebuiesc stabiliti tot de program, in cadrul unor subprograme specifice de calcul. In ceea ce-l priveste pe flomar, pe care il apreciez in cel mai inalt grad pentru spiritul sau de cercetare stiintifica, dupa parerea mea el a avut niste rezultate absolut normale. Eu ma straduiesc de cativa ani (pe doua forumuri) sa-i conving pe constructorii pasionati de transformatoare, ca extensia puterii, in conditiile reducerii sectiunii miezului, este posibila doar la miezurile cu doua coloane, pe care se bobineaza separat cate o jumatate din primar si cate o jumatate din secundar, legate apoi in serie. Acest lucru este posibil conform unor relatii matematice specifice, din motivul ca la aceste tipuri de transformatoare se dubleaza numarul de faze. Tot de atata timp sunt luat in ras de oameni care nu au pus niciodata mana pe o carte, sau un curs de bazele electrotehnicii. Mai mult decat atat, am fost sanctionat de doua ori pe un forum si o data pe acest forum, pentru ca sustin exact necesitatea ca cei care vorbesc, ar trebuii sa aiba studii in domeniu, sau cel putin sa utilizeze in mod corect si etic argumentatia tehnico-stiintifica pe diferitele topicuri ale forumurilor. Stiiu ca dumneavoastra sunteti un om format in cercetarea tehnico-stiintifica - spre deosebire de altii, care nici nu vor sa spuna unde, cum si cand si-au definitivat studiile, desi in mod formal lucreaza in cercetare. De aceea v-am si propus sa va dau spre studiu un program matematic (rod al priceperii si stradaniilor mele) din care sa puteti trage concluziile necesare. Altcuiva, in nici-un caz nu i-as fi facut o asemenea concesie. Daca nu doriti, este treaba dumneavoastra. Cu toata stima. P.S. - In programele mele, eu am rezolvat problema calculului randamentului, scazand din puterea teoretica, pierderile in miez si pierderile in cupru, si impartind apoi rezultatul la puterea teoretica. Rezultatele sunt foarte bune. Dar acest sistem nu este posibil, decat luand in calcul un subprogram de analiza a materialului electrotehnic utilizat la tolele de transformator.
  12. Nu am incercat (ce-i drept) insa puterea se estimeaza in orice tip de calcul, cunoscand aria suprafetei transversale a miezului. Rusii, in mod specific, utilizeaza acea formula putin mai complicata pe care eu am prezentat-o scanand cateva pagini din cartea lui V. Bruskin - Nomograme pentru radioamatori. Nu mai retin exact unde am atasat acele imagini pe forum. De asemenea, in mod sigur se cunoaste si inductia prin miez. Probabil ca autorul programului a considerat ca nu este util sa fie afisata printre parametrii cei mai importanti. Fara a fi cunoscut formatul sectiunii transversale (latimea x grosimea miezului) nu s-ar fi putut calcula lungimea aproximativa a conductorului si deci nici rezistentele de curent continuu ale infasurarilor. Fara a se cunoaste inductia in miez, nu s-ar fi putut calcula tensiunea indusa intr-o spira si ca atare nu se putea calcula numarul de spire din primar si secundar. Cei ce vor insa sa cunoasca inductia in miez, o pot calcula in mod independent din relatia B=U1/[w1(4,44x10-4fS)] - unde U1 este tensiunea la bornele primarului in V; w1 este numarul de spire din primar; f este frecventa retelei in Hz; S este aria suprafetei transversale a miezului in cm2. Va pot trimite prin E-mail, unul dintre programele mele in MathCAD 14. Nu l-am mai apdatat de mult, dar puteti sa il folositi ca baza de calcul. Trimiteti-mi adresa dumneavoastra de E-mail in privat daca doriti. Programele realizate de mine, au aceleasi posibilitati ca si acest program executabil. Ba chiar cred ca programele mele sunt putin mai evoluate, in sensul ca se pot varia o serie de parametri dimensionali ai carcaselor si ca atare se pot obtine in unele cazuri adaptari ale bobinajelor la tipuri de tole diferite.
  13. Suprafata transversala a miezului si puterile corespunzatoare sunt calculate si evidentiate de mine cu un cadru rosu. Probabil ca domnul gsabac nu le-a observat.
  14. Nu am citit chiar tot ce s-a scris si nu stiu daca cineva a raspuns la aceasta intrebare. Principala calitate a benzii de magnetofon era latimea mai mare a benzii, care permitea la magnetofoanele de duzina sa inregistreze / redea doua canale / piste pe o singura parte a benzii. Magnetofoanele performante puteau inregistra / reda 4 canale / piste pe aceeasi parte a benzii. De asemenea lungimea benzii era mai mare decat la o caseta standard. Asadar, cantitatea de informatie utila (muzica) era de cel putin doua ori mai mare in cazul benzilor de magnetofon, decat la casetele magnetice. In rest, tehnologia de fabricare a benzilor magnetice in general era cam aceeasi atat la banda de magnetofon, cat si la casete. De aceea nu stiu daca exista si diferente de calitate audio - probabil ca nu. Principalul dezavantaj la magnetofoane, il constituia operatunile greoaie de derulare inainte / inapoi, dar mai ales de intoarcere a benzii.
  15. Nu trebuie sa ma convingi. Stiu foarte bine cat de bun "gospodar" este statul. Dar deoarece asa a fost croita societatea, el isi are rolul lui, inclusiv in dezvoltarea economica / industriala a natiunii. Asa dupa cumm mai scriam, nu poate sa-si faca fiecare legile lui pentru afacerea pe care si-a croit-o (este nevoie de implicarea parlamentului, a guvernului si a justitiei, adica pe scurt a statului) la fel cum toate industriile (fara exceptie) au nevoie de infrastructura (sosele, cai ferate, etc). Ca sa atingi succesul intr-o industrie, ai nevoie in primul rand de aceasta infrastructura, pentru ca atunci cand iti faci prima data planul de afaceri, iti propui sa ajungi pe o anumita piata, iar materiile prime si materialele de care ai nevoie, nu le gasesti chiar langa sediul tau. Ia inchipuie-ti, ca startup-ul in afacerea ta ar insemna sa iti construiesti prima data, sosele pana unde ai piete de desfacere si punctele de aprovizionare necesare. Mai departe nici nu mai trebuie sa comentez. Asadar discutia este mult mai complicata decat o consideri tu. Atat capitalistul privat, cat si statul isi au rolul lor in dezvoltarea industriala a unei zone.
  16. Daca nu ai asteptari de la stat, atunci fa-ti tu legi favorabile dezvoltarii intreprinderii tale private. Sau pune mana si construieste-ti singur porturi, aeroporturi, gari, sosele, poduri, cai ferate si alte tipuri de infrastructuri private. Sau poate folosesti deja teleportarea in aprovizionare si desfacere. De ce nu spui clar, ca tu ti-ai facut firma in Irlanda, si de fapt nu contribui la dezvoltarea economiei romanesti – cu exceptia colaborarilor pe care le ai cu unele firme romanesti. ... Dar nu ar fi fost mult mai ok sa nu fie lasata sa moara (eufemistic vorbind, deoarece in realitate a fost distrusa cu rea vointa) si sa fie folosita ca baza de constructie pentru industria viitoare?! O casa nu trebuie neaparat demolata din temelie. Daca are o structura buna, putem construi eventual o mansarda, sau chiar un etaj deasupra, sau putem sa o extindem pe orizontala. In rest, renovari, termopane, izolatii, etc, si casa este ca noua. Vad ca cei care se vor a fi germenii noii societati romanesti, sunt de fapt inarmati cu argumente filozofice leniniste. Numai Lenin a statuat ca o revolutie trebuie sa distruga mai intai tot ceea ce provine de la societatea (putreda) anterioara pentru ca pe locul ramas liber, sa fie cladita noua societate comunista. Vezi punctul anterior. Ai citat un politician care nu a facut decat sa dea o justificare puerila, si deci apa la moara distrugerii industriei romanesti. Pentru asta francezii i-ar fi rezervat un rol principal la o executie publica prin ghilotinare in piata Greve. Cam asta inseamna astazi industria romaneasca de orice fel, nu doar cea electronica. Baiatul meu cel mic, are o firma de constructii cu doar cativa muncitori. Nu stiu daca poti sa spui ca e industrie, dar eu sunt implicat. Sunt electrician pe santierele lui, desenator, sau proiectant mecanic (dupa caz) sau inginer constructor, atunci cand este nevoie. Toate astea prin voluntariat 100%, desi nu am la ora actuala un salariu, sau un alt fel de venit regulat. Am mai organizat in micul meu atelier de prelucrari mecanice (unde fac inclusiv pe strungarul) activitatea de reparatii pentru utilajele si dispozitivele necesare bunului mers a lucrarilor in punctele lui de lucru – tot voluntar, evident. In restul timpului lucrez gradina, livada, ma ocup de cositul, balotatul, transportul si depozitarea fanului si a altor nutreturi pentru iarna, culeg roadele gradinii si ale livezii, cresc animale, etc (activitati prin care reusesc partial sa am ce manca) si mai am grija si de nepoti. Cu alte cuvinte am cedat partea mea, pentru capitalizarea si dezvoltarea afacerii. As putea spune ca nu prea multi dintre voi au facut, sau ar fi dispusi sa faca asta , pentru dezvoltarea industriei romanesti. Ceva asemanator, face dupa cum am inteles eu flomar. Dar nu este chiar un voluntariat 100 %.
  17. Pai cum?! Acum ai reformulat problema?! Probleme sunt multe. Ele asteapta sa le rezolvam (mai putin eu care sunt in pragul pensionarii) si mai mult voi, care sunteti in plin mars "triumfal" in cariera. Dupa cate stiu, inclusiv tu ai abandonat initiativa privata si te-ai dus in sectorul privat , intr-o tara anglofona, unde preferi sa iei un salariu mare, decat sa iti bati capul cu viitorul industriei romanesti. De unde stii tu ca Romania nu poate fi independenta (sau mai bine spus, cat mai independenta posibil) din punct de vedere al industriei - de orice fel?! Sau esti cumva exponentul subordonarii Romaniei, Bruxeles-ului, sau Wshington-ului, sau cine stie cui altcuiva?!
  18. Geniala este interpretarea ta. Poate mai analizezi odata si te razgandesti.
  19. Primul pas in schimbarea la fata a Romaniei ar trebui sa fie un presedinte de tipul lui Donald Tramp, pentru cel putin doua mandate. Actualul sistem securistic trebuie infrant in pasul urmator si inlocuit cu un sistem civil orientat catre dezvoltarea tarii. Al treilea pas, ar trebui sa puna pe picioare sistemul de educatie si invatamant. Actualele "fabrici de diplome" trebuie inchise, iar decidentii si "absolventii" lor cautati si trasi la raspundere, dupa caz. In tot acest timp legislativul ar trebui sa revizuiasca toate legile determinante pentru dezvoltarea economiei romanesti. ANAF-ului trebuie sa i se abroge rolul de decizie in inchiderea unei intreprinderi de orice fel. Orice sanctiune aplicata asupra unei intreprinderi trebuie sa fie luata de o instanta judecatoreasca specializata pe probleme economice, chiar daca judecata ar dura ani de zile, asa dupa cum se intampla acum. Nu in ultimul rand, trebuie ca intreprinderile multi-nationale sa fie tratate in conditii egale cu intreprinderile romanesti.
  20. Reusita tine in primul rand de un sistem de selectie meritocratic al personalului, care se practica numai in cadrul intreprinderilor private. Acestea au interesul major sa isi asigure cel mai competent personal cu putinta. Nu intotdeauna este determinanta tehnologia de ultimul "racnet". Spre exemplu, Romania producea seria de autoturisme de teren ARO, cu tehnologie din anii '70... '80, dar produsele erau deosebit de apreciate, inclusiv pe piete de prim rang. Am vazut relativ recent un film canadian din anii 2000, unde personajul principal utiliza un autoturism marca ARO. Ideea ca tehnologia trebuie sa fie neaparat de ultimul "racnet", nu este chiar atat de actuala. Daca ai o fabrica cu 100 de muncitori, lucrand fiecare pe cate o masina de ultimul tip, nu stiu cati patroni si-ar putea permite sa inlocuiasca periodic aceste tehnologii cu altele de ultima generatie. Asa ceva se poate intampla probabil odata la 25 de ani, si doar atunci cand se produce fuziunea a doua sau mai multe intreprinderi intr-una singura. In rest, se pune baza pe super-calificarea personalului deservant, incepand de la muncitori si pana la ingineri.
  21. Dupa cat inteleg eu ar fi vorba despre industria romaneasca anterioara anului 1990. Un aspect pe care vreau sa il relevez eu, este acela ca in epoca "socialismului biruitor" conform preceptelor politice ale vremii, toti trebuia sa fie incadrati in munca, adica somajul trebuia sa fie cu orice pret zero. Pornind de la o astfel de filozofie, erau elaborate inclusiv planuri de scolarizare pentru ingineri supradimensionate - uneori volumul de cadre de specialitate scolarizat intr-un domeniu, era dublu, sau chiar triplu fata de strictul necesar. In primul rand acest aspect s-a repercutat asupra calitatii unei bune parti a absolventilor facultatilor tehnice. Nu exista insa si un sistem de filtrare de tip meritocratic al celor mai buni absolventi. Practic toti absolventii aveau acelasi regim. Astfel, de foarte multe ori inginerii proiectanti, in loc sa fie alesi dintre cei mai buni specialisti, erau mediocri, sau submediocri. Pe un loc de inginer proiectant (spre exemplu) era in acea epoca o mare concurenta, avanmd in vedere ca asemenea posturi erau considerate "caldute". Astfel stand lucrurile, proiectantii erau de fapt selectati pe baza de pile, cunostinte, relati si / sau rudenii. Cei care aveau chemare pentru proiectare, erau adesea exclusi si marginalizati. Astazi (prin comparatie) cei care au pile, cunostinte, relatii si / sau rude suspuse, isi cumpara diplomele de la numeroasele "fabrici de diplome" aparute dupa revolutie, iar cand au intrat in posesia acestora sunt propulsati direct in functii si pozitii de top. In acest mod sistemul bazat pe pile, cunostinte, relatii si inrudiri s-a pastrat si chiar a luat forme extreme, care exclud competenta profesionala.
  22. Conform indrumarelor de predimensionare ale transformatoarelor, inductia in miez se ia in cazul conductoarelor din aluminiu cu 10... 15 % mai mica. Asta inseamna suprafete transversale ale miezurilor putin mai mari si deci si perderi in miez putin mai mari. La dimensionarea conductorilor de bobinaj din aluminiu se iau valori ale densitatii de curent cu aproximativ 25 % mai mici decat in cazul conductorilor de cupru. Asta inseamna diametre si sectiuni mai mari si ale conductoarelor si este posibil ca rezistenta totala de curent continuu a infasurarilor sa nu difere prea mult, fata de rezistenta bobinajului corespunzator realizat din cupru. Per total, datorita miezului de dimensiuni mai mari, randamentul tranformatorului cu bobinaj din aluminiu este usor mai mic decat al celui bobinat cu cupru. Datorita diametrelor marite ale conductorilor de aluminiu precum si al unui numar de spire per volt mai mari, adeseori trebuie ales un format al tolei EI sau UI mai mare decat in cazul bobinajului din cupru. Acest lucru duce la constructii cu dimensiuni de gabarit mai mari. Masa unui transformator bobinat cu aluminiu este de cele mai multe ori comparabila, sau mai mica decat masa aceluiasi transformator bobinat cu cupru, avand in vedere ca aluminiul este de aproximativ 3 ori mai usor decat cuprul. Aprecierile de mai sus sunt valabile pentru transformatoarele de putere mica - sub 1 kVA.
  23. Apreciez orice incercare de a realiza ceva in tehnologia electronica, si in general in tehnologie. Conteaza insa mediul in care expunem aceste realizari. Felicitari lui donpetru pentru decizia de a muta aceste postari intr-un topic nou, nepoluat de jargonul de tip messenger. Felicitari si lui Mihai3 pentru incercare, chiar daca nu i-a reusit din prima. Ca parere personala, poate totusi ar fi fost mai adecvat ca titlu doar "PCB realizat cu programul kicad", fara "pareri".
  24. Cu cativa ani in urma, mi s-a ars motorul asincron monofazat de la strungul de banc, fabricat in china. Am constatat cu aceasta ocazie ca bobinajul acestui motor (360 VA / 1400 rpm) era din aluminiu. Atunci am realizat pentru prima data ca era bobinajelor din cupru este pe duca. In ceea ce priveste cositorirea aluminiului, ea se poate face numai daca zona de cositorit este complet imersata intr-o pasta protectoare, care poate fi chiar pasta decapanta uzuala. Zona de cositorit (mentinuta in stare de imersie) se freaca bine de jur imprejur cu ansa pistolului de lipit deoarece aluminiul in contact cu aerul formeaza un strat superficial foarte subtire de oxizi, care protejeaza metalul in profunzime si care ii da luciul specific. Dupa ce s-a rotit de 2... 3 ori capatul conductorului de cositorit, frecandu-l intens cu ansa letconului, fludorul va reusi sa ude suprafata de cositorit. Abia dupa cositorirea acestui conductor, se va putea face conexiunea propriu-zisa cu celalalt terminal, cositorit si el in prealabil. Lipirea se va face tot sub fluxul de protectie. De asemenea, am un aparat de sudura pe baza de transformator, fabricat probabil in china, dar care poarta o marca italiana. Transformatorul este bobinat de asemenea cu conductor de aluminiu. Acum 2... 3 ani, eu am rebobinat o parte din primarul acestui transformator, pentru a inlocui releul termic de contact, aflat sub bobinaj. Deoarece nu detineam suficient conductor din cupru, am fost nevoit sa realizez eu insumi conexiunea prin lipire cu fludor, intre capatul conductorului de cupru adaugat si cel al conductorului de aluminiu. Zona de conexiune am izolat-o cu varnis termo-contractabil.
  25. Pe cablaj si/sau pe eticheta de produs, trebuie sa existe un cod. Cauta pe google utilizand acel cod. Nu cred ca vei gasi altfel o schema realizata de Electronica.
×
×
  • Create New...

Important Information

We use cookies and related technologies to improve your experience on this website to give you personalized content and ads, and to analyze the traffic and audience of your website. Before continuing to browse www.tehnium-azi.ro, please agree to: Terms of Use.