Sari la conținut

ola_nicolas

Editori
  • Număr conținut

    1.362
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

  • Zile Câștigate

    47

Orice postat de ola_nicolas

  1. ola_nicolas

    Despre industria electronica romaneasca

    Pai cum?! Acum ai reformulat problema?! Probleme sunt multe. Ele asteapta sa le rezolvam (mai putin eu care sunt in pragul pensionarii) si mai mult voi, care sunteti in plin mars "triumfal" in cariera. Dupa cate stiu, inclusiv tu ai abandonat initiativa privata si te-ai dus in sectorul privat , intr-o tara anglofona, unde preferi sa iei un salariu mare, decat sa iti bati capul cu viitorul industriei romanesti. De unde stii tu ca Romania nu poate fi independenta (sau mai bine spus, cat mai independenta posibil) din punct de vedere al industriei - de orice fel?! Sau esti cumva exponentul subordonarii Romaniei, Bruxeles-ului, sau Wshington-ului, sau cine stie cui altcuiva?!
  2. ola_nicolas

    Despre industria electronica romaneasca

    Geniala este interpretarea ta. Poate mai analizezi odata si te razgandesti.
  3. ola_nicolas

    Despre industria electronica romaneasca

    Primul pas in schimbarea la fata a Romaniei ar trebui sa fie un presedinte de tipul lui Donald Tramp, pentru cel putin doua mandate. Actualul sistem securistic trebuie infrant in pasul urmator si inlocuit cu un sistem civil orientat catre dezvoltarea tarii. Al treilea pas, ar trebui sa puna pe picioare sistemul de educatie si invatamant. Actualele "fabrici de diplome" trebuie inchise, iar decidentii si "absolventii" lor cautati si trasi la raspundere, dupa caz. In tot acest timp legislativul ar trebui sa revizuiasca toate legile determinante pentru dezvoltarea economiei romanesti. ANAF-ului trebuie sa i se abroge rolul de decizie in inchiderea unei intreprinderi de orice fel. Orice sanctiune aplicata asupra unei intreprinderi trebuie sa fie luata de o instanta judecatoreasca specializata pe probleme economice, chiar daca judecata ar dura ani de zile, asa dupa cum se intampla acum. Nu in ultimul rand, trebuie ca intreprinderile multi-nationale sa fie tratate in conditii egale cu intreprinderile romanesti.
  4. Inca odata: Nu cred ca ai intrebat pe cine trebuie. Altminteri, este treaba fiecaruia sa isi monteze radiatoare daca doreste si sa le dimensioneze pentru un singur tranzistor. Din cate am inteles eu insa din schemele prezentate pana acum, nu se urmareste montareaa tranzistorului regulator pe radiator. In rest te rog sa te adresezi initiatorului. El este cel interesat si deci lui trebuie sa-i explici. Eu cu tine nu port polemici. De altfel postarea ta anterioara este la fel de offtopica aici, ca si cele pe care le reclamai tu offtopice cand sesizam eu greseli de scriere. Teoria dimensionarii termice a radiatoarelor pentru tranzistoarele de putere, se expune pe un topic adecvat. De altfel in ultima schema initiatorul specifica in mod cat se poate de clar ce tranzistori urmeaza sa fixeze pe radiator. Tranzistorul regulator, dupa cum vad eu nu intentioneaza sa il puna pe radiator, din moment ce are in vedere punerea in paralel a 5 tranzistoare TIP35. Te-as ruga, sa nu ma mai citezi, decat atunci cand discutia este in mod evident intre noi doi. In rest expuneti ideile si argumentele prezentandu-le celor interesati. Sunt sigur ca cei care citesc sunt suficient de inteligenti, ca sa discearna intre argumentele mele si ale celorlalti, pentru a aleage ceea ce ii intereseaza.
  5. Nu eu trebuie sa calculez. Dar chiar daca "consideri" ca vrei sa atingi limitele din titlul topicului cu schema rusului, aceasi problema se pune. De obicei nu se coboara cu tensiunea sub 5 V. Asadar la un curent de 5 A, "considerand" o cadere de tensiune pe jonctiunea colector-emitor de 48 V, rezulta o disipatie de 240 W pe aceasta jonctiune. Asadar, sunt necesare doua tranzistoare de tipul 2SC5200 in paralel, unul singur asigurand doar o disipatie de 150 W.
  6. Eu nu inteleg de ce legi 5 tranzistori TIP35 in paralel?! Conform fisei de date un TIP35 are un curent maxim colector-emitor de 25 A. In schema ruseasca din care te-ai inspirat, am vazut ca se utiliza un 2SC5200. In mod formal, acest tranzistor are o tensiune colector-emitor de 230 V, adica mult supradimensionata pentru cei 50 V pe care ii scoti la iesire. Este logic ca rusul a utilizat acest tranzistor, dintr-un cu totul alt motiv. Daca ne uitam in fisa de date (http://www.farnell.com/datasheets/316951.pdf) observam ca pentru un curent de 7 A, castigul minim in curent continuu este de 35. Deoarece un BD140 are un castig minim de 25, rezulta ca rusul a vrut sa monteze acolo un montaj Darlington cu un castig minim de cel putin 35x25=785. Cu 2N3055 (pe care am vazut ca intentionai sa il utilizezi initial) castigul minim ar fi fost mult mai mic. Nu m-am mai uitat in fisa de date, dar din cat tin minte la 2N3055A, castigul minim este cam de 5 ori. Asadar utilizand TIP35, care are un castig minim de 25 la un curent de 1,5 A (7,5 A la cei 5 tranzistori in paralel) ar insemna un castig total in regim Darlington de 25x25=625, adica mai mic decat cel vizat de rus. In plus, 5 tranzistori TIP35 conform pretului de aici ar costa aproximativ 45 lei fara transport. De ce sa dai 45 de lei si sa obtii niste caracteristici de castig in curent continuu insuficiente, cand poti spre exemplu sa alegi un tranzistor Darlington specializat - spre exemplu 2SD2083 - avand la un curent de 12 A un castig minim de 2000. Un asemenea tranzistor costa aici nu mai mult de 28,52 lei, fara transport. In plus s-ar simplifica mult proiectarea circuitului imprimat.
  7. ola_nicolas

    Despre industria electronica romaneasca

    Reusita tine in primul rand de un sistem de selectie meritocratic al personalului, care se practica numai in cadrul intreprinderilor private. Acestea au interesul major sa isi asigure cel mai competent personal cu putinta. Nu intotdeauna este determinanta tehnologia de ultimul "racnet". Spre exemplu, Romania producea seria de autoturisme de teren ARO, cu tehnologie din anii '70... '80, dar produsele erau deosebit de apreciate, inclusiv pe piete de prim rang. Am vazut relativ recent un film canadian din anii 2000, unde personajul principal utiliza un autoturism marca ARO. Ideea ca tehnologia trebuie sa fie neaparat de ultimul "racnet", nu este chiar atat de actuala. Daca ai o fabrica cu 100 de muncitori, lucrand fiecare pe cate o masina de ultimul tip, nu stiu cati patroni si-ar putea permite sa inlocuiasca periodic aceste tehnologii cu altele de ultima generatie. Asa ceva se poate intampla probabil odata la 25 de ani, si doar atunci cand se produce fuziunea a doua sau mai multe intreprinderi intr-una singura. In rest, se pune baza pe super-calificarea personalului deservant, incepand de la muncitori si pana la ingineri.
  8. ola_nicolas

    Despre industria electronica romaneasca

    Dupa cat inteleg eu ar fi vorba despre industria romaneasca anterioara anului 1990. Un aspect pe care vreau sa il relevez eu, este acela ca in epoca "socialismului biruitor" conform preceptelor politice ale vremii, toti trebuia sa fie incadrati in munca, adica somajul trebuia sa fie cu orice pret zero. Pornind de la o astfel de filozofie, erau elaborate inclusiv planuri de scolarizare pentru ingineri supradimensionate - uneori volumul de cadre de specialitate scolarizat intr-un domeniu, era dublu, sau chiar triplu fata de strictul necesar. In primul rand acest aspect s-a repercutat asupra calitatii unei bune parti a absolventilor facultatilor tehnice. Nu exista insa si un sistem de filtrare de tip meritocratic al celor mai buni absolventi. Practic toti absolventii aveau acelasi regim. Astfel, de foarte multe ori inginerii proiectanti, in loc sa fie alesi dintre cei mai buni specialisti, erau mediocri, sau submediocri. Pe un loc de inginer proiectant (spre exemplu) era in acea epoca o mare concurenta, avanmd in vedere ca asemenea posturi erau considerate "caldute". Astfel stand lucrurile, proiectantii erau de fapt selectati pe baza de pile, cunostinte, relati si / sau rudenii. Cei care aveau chemare pentru proiectare, erau adesea exclusi si marginalizati. Astazi (prin comparatie) cei care au pile, cunostinte, relatii si / sau rude suspuse, isi cumpara diplomele de la numeroasele "fabrici de diplome" aparute dupa revolutie, iar cand au intrat in posesia acestora sunt propulsati direct in functii si pozitii de top. In acest mod sistemul bazat pe pile, cunostinte, relatii si inrudiri s-a pastrat si chiar a luat forme extreme, care exclud competenta profesionala.
  9. Conform indrumarelor de predimensionare ale transformatoarelor, inductia in miez se ia in cazul conductoarelor din aluminiu cu 10... 15 % mai mica. Asta inseamna suprafete transversale ale miezurilor putin mai mari si deci si perderi in miez putin mai mari. La dimensionarea conductorilor de bobinaj din aluminiu se iau valori ale densitatii de curent cu aproximativ 25 % mai mici decat in cazul conductorilor de cupru. Asta inseamna diametre si sectiuni mai mari si ale conductoarelor si este posibil ca rezistenta totala de curent continuu a infasurarilor sa nu difere prea mult, fata de rezistenta bobinajului corespunzator realizat din cupru. Per total, datorita miezului de dimensiuni mai mari, randamentul tranformatorului cu bobinaj din aluminiu este usor mai mic decat al celui bobinat cu cupru. Datorita diametrelor marite ale conductorilor de aluminiu precum si al unui numar de spire per volt mai mari, adeseori trebuie ales un format al tolei EI sau UI mai mare decat in cazul bobinajului din cupru. Acest lucru duce la constructii cu dimensiuni de gabarit mai mari. Masa unui transformator bobinat cu aluminiu este de cele mai multe ori comparabila, sau mai mica decat masa aceluiasi transformator bobinat cu cupru, avand in vedere ca aluminiul este de aproximativ 3 ori mai usor decat cuprul. Aprecierile de mai sus sunt valabile pentru transformatoarele de putere mica - sub 1 kVA.
  10. ola_nicolas

    Pareri PCB realizat cu programul Kicad

    Apreciez orice incercare de a realiza ceva in tehnologia electronica, si in general in tehnologie. Conteaza insa mediul in care expunem aceste realizari. Felicitari lui donpetru pentru decizia de a muta aceste postari intr-un topic nou, nepoluat de jargonul de tip messenger. Felicitari si lui Mihai3 pentru incercare, chiar daca nu i-a reusit din prima. Ca parere personala, poate totusi ar fi fost mai adecvat ca titlu doar "PCB realizat cu programul kicad", fara "pareri".
  11. Cu cativa ani in urma, mi s-a ars motorul asincron monofazat de la strungul de banc, fabricat in china. Am constatat cu aceasta ocazie ca bobinajul acestui motor (360 VA / 1400 rpm) era din aluminiu. Atunci am realizat pentru prima data ca era bobinajelor din cupru este pe duca. In ceea ce priveste cositorirea aluminiului, ea se poate face numai daca zona de cositorit este complet imersata intr-o pasta protectoare, care poate fi chiar pasta decapanta uzuala. Zona de cositorit (mentinuta in stare de imersie) se freaca bine de jur imprejur cu ansa pistolului de lipit deoarece aluminiul in contact cu aerul formeaza un strat superficial foarte subtire de oxizi, care protejeaza metalul in profunzime si care ii da luciul specific. Dupa ce s-a rotit de 2... 3 ori capatul conductorului de cositorit, frecandu-l intens cu ansa letconului, fludorul va reusi sa ude suprafata de cositorit. Abia dupa cositorirea acestui conductor, se va putea face conexiunea propriu-zisa cu celalalt terminal, cositorit si el in prealabil. Lipirea se va face tot sub fluxul de protectie. De asemenea, am un aparat de sudura pe baza de transformator, fabricat probabil in china, dar care poarta o marca italiana. Transformatorul este bobinat de asemenea cu conductor de aluminiu. Acum 2... 3 ani, eu am rebobinat o parte din primarul acestui transformator, pentru a inlocui releul termic de contact, aflat sub bobinaj. Deoarece nu detineam suficient conductor din cupru, am fost nevoit sa realizez eu insumi conexiunea prin lipire cu fludor, intre capatul conductorului de cupru adaugat si cel al conductorului de aluminiu. Zona de conexiune am izolat-o cu varnis termo-contractabil.
  12. Pe cablaj si/sau pe eticheta de produs, trebuie sa existe un cod. Cauta pe google utilizand acel cod. Nu cred ca vei gasi altfel o schema realizata de Electronica.
  13. ola_nicolas

    Ce se mai invata la scoala in Romania !!!

    Ce ai gasit tu cu google, am gasit si eu. Dar in CV, la capitolul Educatie, scrie doar "2001: Diploma de licenta - economist, la Universitatea A. I. Cuza din Iasi". Eu stiu ca intr-un CV detaliat si acceptabil se scrie felul cursurilor absolvite (de zi / seral / frecventa redusa). Tot in mod uzual, se trece perioada, de cand si pana cand s-au derulat aceste cursuri. Faptul ca a dat doar anul obtinerii diplomei, se poate interpreta prin lipsa unei perioade de studentie, la zi sau la seral. Se poate deci trage concluzia ca Andrusca a terminat facultatea la "fara sa 'nvete".
  14. ola_nicolas

    Ce se mai invata la scoala in Romania !!!

    Am avut colegi de serviciu, prin anii 2000, care nu prea ma "inghiteau" si care nu pierdeau niciodata ocazia sa-mi spuna, ca au suficienti bani ca sa isi cumpere o diploma de inginer. Mai mult decat atat, am cunoscut persoane, care in anii '90 au ratat examenul de admitere la facultatile tehnice, dar prin anii 2000, dupa ce au intrat in politica, au ajuns in importante functii de conducere, in special pe la regii autonome de stat, functii care necesitau studii superioare tehnice. Asadar, cred si eu ca 30 este un numar prea mic, pentru modul cum a evoluat democratia noastra originala. De altfel, daca ne uitam la cei care au ocupat in ultimul timp functii de ministri in guvern, putem sa ne dam seama cam cum si-au obtinut diplomele unii dintre ei. Spre exemplu, am incercat inutil sa gasesc undeva pe internet CV-ul lui Danut Andrusca - fost ministru al economiei. Nimeni nu stie ce studii are si cum si le-a obtinut. Mai exista si o alta categorie de politicieni, care desi au absolvit o facultate la universitati de stat si la cursuri de zi, si-au "adjudecat" si diplome indoielnice de pe la "fabrici de diplome", cum ar fi spre exemplu diplome de absolventi in drept la Spiru Haret. Un exemplu este Darius Valcov, care a absolvit la zi facultatea de Comert Exterior in limbi straine in 1999 la Academia de Sudii Economice din Bucuresti, unde apoi si-a dat si doctoratul in finante, in perioada 2001... 2008. Indoielnic este insa modul cum a reusit sa obtina si diploma de absolvent in drept la universitatea Spiru Haret in anul 2004, in timp ce isi facea studiile de doctorat. Si cati altii nu or fi din aceste categorii?!
  15. Atunci cand a fost publicat textul de mai sus, am fost tentat sa intervin cu o recenzie, sau un comentariu. Am asteptat insa, in conformitate cu promisiunile autorului sa vad urmarea - cel de-al doilea episod. Dupa trei luni, aceasta urmare nu a venit. Am abandonat apoi varianta recenziei, deoarece practic nu aveam ce recenza. Un articol, atunci cand te hotarasti sa il publici, trebuie sa indeplineasca cateva calitati. Printre acestea, articolul trebuie sa aiba o tema de mica intindere. Daca articolul se refera la un aspect teoretic, atunci tema trebuie sa fie doar un aspect singular al acelei teorii, pe care autorul trebuie sa il dezvolte cat mai pe larg, implicand toate aspectele pe care aceasta frantura teoretica le poate lua. Asadar, nu ne vom apuca sa facem o prezentare a unui capitol teoretic intreg si cu atat mai putin o lucrare teoretica complexa structurata pe capitole, fiecare capitol putand fi el insusi structurat in mod complex. La un moment dat, pe sectiunea bloguri (desfiintata intre timp) un utilizator fara nici o postare in forum, s-a apucat sa publice un articol asemanator ca tematica. Am intervenit atunci cu un scurt comentariu si i-am spus ca ceea ce s-a apucat sa faca, reprezenta o lucrare foarte complexa si ii va fi foarte greu sa sustina in cateva pagini pa acel blog ceea ce isi propusese. Nu mai stiu cum se numea acel utilizator, dar aproape un an, nu a mai adaugat ninic la seria de articole pe care o planificase. Intre timp sectiunea bloguri a fost desfiintata. Parerea mea sincera este ca politehnica ar trebui sa reevalueze atat tema, cat si forma de publicare in cadrul sectiunii Articole a portalului TA. Cu alte cuvinte, daca vrea ca primul sau articol sa fie unul cu o "tenta puternic practica", atunci sa urmeze spre exemplu modelul acestui articol. In acest scop sa ia legatura cu donpetru si sa stabileasca ce modificari ar trebui facute din punct de vedere organizatoric, astfel incat sa poata modifica inclusiv titlul articolului. Sa nu imi ia in nume de rau acest comentariu, dar ceea ce a publcat deja, risca sa devina de un penibil din ce in ce mai mare, cu cat trece mai mult timp, fara ca articolul sa mai aiba si alte urmari. Daca va lua o asemenea decizie, si articolul va avea o finalitate, atunci eu voi sterge acest comentariu.
  16. Aici se poate consulta online cartea lui N. Dragulanescu - Agenda Radioelectronistului (ed. a 2-a) aparuta la Editura Tehnica Bucuresti in 1989. Cartea da informatii despre componentele electronice (active si/sau pasive) romanesti produse la IPRS Baneasa pana in 1989. Pentru a se obtine un fisier pdf, se da click pe semnul specific din stanga a barei de defluire a paginilor. Se bifeaza in caseta "I'm not a robot" casuta din partea stanga. Se da click pe butonul Download de sub aceasta caseta. Se asteapta apoi pana numaratoarea inversa de la 120, la 0 se termina. Se da click pe butonul Download pdf. Se obtine apoi o casuta de dialog, in care se poate bifa fie optiunea Open with, fie optiunea Save File din aceasta caseta.
  17. Orice incepator se confrunta cu astfel de probleme, dar privind lucrurile altfel, toti avem (sau ar trebui sa avem) educatia necesara pentru a incepe si apoi continua o discutie, indiferent de mediul in care ne aflam. Regulile sunt aceleasi. Nu vad de unde ati tras aceasta concluzie. Felicitari, dar asa cum ati simtit nevoia sa deschideti acest topic pentru a solicita o informatie altcuiva, nu credeti ca mai sunt si altii care ar avea nevoie de aceasta informatie?! Domnul donpetru (administratorul forumului) va rugat de doua ori sa postati linkul acestui catalog in forum. Am inteles ca este greu sa navigati pe sectiunile forumului, insa bunul dumneavoastra simt, trebuia sa va indemne sa il postati macar aici in acest topic deschis chiar de dumneavoastra. Eu nu stiu daca exista un catalog IPRS pentru tranzistori, dar cine are nevoie de unele caracteristici ale tranzistorilor fabricati la IPRS pana in 1989, le poate gasi rasfoind online cartea lui Nicolae Dragulanescu - Agenda Radioelectronistului (editia a 2-a) aparuta la Editura Tehnica Bucuresti in 1989. Pentru a se obtine un fisier pdf, se da click pe semnul specific din stanga a barei de defluire a paginilor. Se bifeaza in caseta "I'm not a robot" casuta din partea stanga. Se da click pe butonul Download de sub aceasta caseta. Se asteapta apoi pana numaratoarea inversa de la 120, la 0 se termina. Se da click pe butonul Download pdf. Se obtine apoi o casuta de dialog, in care se poate bifa fie optiunea Open with, fie optiunea Save File din aceasta caseta. Bifand Open with, se face o salvare indirecta de pe copia pdf care se instaleaza pe programul pdf de care se dispune. Bifand Save File, se salveaza direct, in folderul pe care il alege utilizatorul franzarind browserul Winows Explorer.
  18. ola_nicolas

    Amplificator simetric de 50W

    Nu am studiat prea bine aceasta schema, dar cred ca etajul pe care-l specifica domnul Sabac este ceva foarte asemenator. El a fost publicat pe saitul www.eleccirc.com, pe data de 13 august 2014, adica cu doi ani inainte. Pe Internet sunt sute de scheme asemanatoare, si nu am timp sa le vizualizez si sa le analizez pe toate, dar este putin probabil ca ceea ce prezinta Marian, ca fiind rodul creatiei propri, sa fie 100 % original. In cel mai bun caz, a facut intr-o schema asemanatoare, una sau doua modificari, care i s-au parut lui cool. Puteti nota ca in acei ani (2012... 2014) Marian era unul dintre utilizatorii care negau rolul simularilor in practica circuitelor electronice. Asadar ceea ce publca el in 2016, nu poate fi decat o "descoperire" de data recenta.
  19. @gsabac: Nu puteti pune un link la schema despre care este vorba? Sunt curios sa caut pe imagini google. Acolo se poate vedea, unde a fost schema publicata prima data.
  20. Nu va faceti domnule Sabac probleme. Mai intai ca dreprul de autor trebuie demonstrat. Apoi, ar trebui ca cel care reclama incalcarea acestui drept, sa faca dovada ca ati copiat si redistribuit schema in scopuri lucrative. Noi suntem aici voluntari pe un forum. Nimic din ceea ce se publica, nu are caracter lucrativ (castig material). Hai sa ne aducem aminte ca acest Marian a publicat pe TA cateva zeci de articole legate de amplificatoare, in care a sustinut ca anumite chestiuni sunt originale. Apoi s-a suparat ca vacarul pe sat, si-a sters articolele si a plecat cu mare scandal de pe forum. Cei interesati, si-au facut in mod sigur copii dupa schemele lui, pe care le-a publicat ca voluntar si fara avertismente de protectia drepturilor de autor. De altfel nici pe celalalt forum nu cred ca a facut vre-un asemenea avertisment. Asadar, considerati mesajul privat drept un moft. Acest Marian este plin de asemenea "aere".
  21. ola_nicolas

    problema sunet amplificator

    Incarca poza cu Paint - program grafic specializat din Windows. Pozitioneaza partea stanga/sus a pozei in partea stanga sus a editorului grafic. Daca vrei sa selectezi din poza o arie cu dimensiunile aproximative ale unui format A4, atunci selectezi din meniul Image, submeniul Atributes. In caseta de dialog care apare, setezi pentru width valoarea 1200, iar pentru height valoarea 800, daca pozitia formatului este de tipul landscape, sau setezi pentru width valoarea de 800 si pentru height valoarea 1200, daca dimpotriva ai formatul intr-o pozitie de tip portrait. La capitolul units, setezi pe pixels, iar la capitolul colors, setezi pe colors. Un asemenea format, in mod sigur forumul ti-l va afisa ca tabneil. Ramane sa stabilesti prin tatonari care sunt valorile maxime pentru width si height, pana la care forumul ti-l afiseaza in aceasta forma. Daca formatul este insuficient pentru a acoperi aria utila a imaginii, atunci aceasta se poate subimparti in mai multe zone, fiecare putand a fi incarcata ca poza de sine statatoare.
  22. Istoria pe care o cunosc eu pentru aceste unelte, nu indica existenta unor pile obisnuite avand aceste forme si dimensiuni. Prin anii interbelici ai secolului trecut, au aparut in Elvetia pile asemanatoare (destinate mesterilor ceasornicari) prevazute cu manere din bachelita, foarte asemanatoare cu cele din poza lui Florin. Poate Florin ne va spune ce scrie pe manerul acelei pile din poza lui, unde se pare ca exista o marca de fabricatie. Nu stiu daca pe atunci era cunoscuta tehnologia diamantarii artificiale, dar pilele erau destinate prelucrarii materialelor dure. Un set de pile asemanatoare, am intalnit in anii '60... '70, la bunicul meu, care era calificat in meseria de sculer-matriter. Nu stiu de unde ati luat acea poza, insa parerea mea este ca acolo este prezentat acelasi tip de pila, inainte si dupa diamantare si acoperirea metalica. Daca pilele din poza prezentate de dumneavoastra ar fi pile obisnuite, pentru oteluri de uz general, atunci, ar fi necesara o cementare pe o adancime de cel putin 0,8... 1,2 mm, pe toate suprafetele utile. Ori la grosimea totala a pilei de aproximativ 1,5 mm, ar insemna sa nu mai existe si acel strat moale interior, absolut necesar pentru ca pila dupa calire sa pastreze caracteristici de suplete si maleabilitate. Odata calita la 62... 66 HRC, ea ar deveni aidoma unei fasii de sticla si s-ar sparge de indata ce s-ar actiona asupra ei cu forta necesara pentru pilire. Apoi, eu nu stiam ca diamantul poate fi depus electrolitic. Este pentru prima data cand intalnesc o asemenea informatie. Tehnologia diamantarii, este mult mai complicata. Pila, confectionata de regula dintr-un aliaj de cementare special conceput pentru scule, este introdusa intr-un cuptor care imbogateste in carbon (sub forma de grafit) stratul superficial, pe o adancime de maximum 0,2... 0,3 mm. Urmeaza o operatie de matritare a pilei, sub o presiune foarte ridicata, care permite transformarea grauntilor de grafit din stratul superficial, in graunti de diamant. Urmeaza apoi in cadrul tehnologiei, o operatie de calire superficiala in stratul cementat, care nu este mai gros de cateva zecimi. Grafitul si diamantul, sunt doua forme tipice de prezenta a carbonului in natura. Nu am auzit pana acum ca cineva sa fi inventat veun procedeu prin care carbonul sa poata fi depus electrolitic, fie sub forma de grafit, fie sub forma de diamant pe o suprafata metalica. Daca pilele realizate in perioada interbelica, nu erau diamantate, atunci exista posibilitatea ca acele pile sa fie de compozitie ceramica. Nu stiu cum anume se fabrica pilele ceramice, dar am auzit de existenta lor. Fapt este ca am constatat eu personal ca pilele bunicului meu puteau sa prelucreze materiale foarte dure. Pilele pe care le aratati in atasamentul dumneavoastra au aparut pentru prima data in anii '70 si sunt fabricate in China. Erau in acei ani vandute in seturi de cate 6 bucati (de forme diferite) in niste tocuri specifice din plastic, iar eu detin doua astfel de seturi. Pentru utilizarea lor, mi-am confectionat la strung un maner interschimbabil din otel. Am mai intalnit (tot prin anii '70) pile diamantate de mici dimensiuni avand diferite forme, prevazute la ambele capete cu acele portiuni cilindrice specifice, facute special pentru fixarea in dispozitive electrice specializate pe operatii de pilire.
  23. Turatia burghielor este cu atat mai mare, cu cat duritatea materialului este mai mica. Asadar pentru lemn, valorile turatiilor vor fi mai mari decat pentru cel mai moale metal. In cazul gaurilor date in piese tratate termic, nu se pot utiliza in general decat burghie armate cu pastile din carburi metalice, sau chiar cu pastile diamantate, caz in care turatiile vor fi din ce in ce mai mici in functie de diametrul burghiului si duritatea materialului. Pentru neprofesionisti se recomanda utilizarea unui joc de doua... trei burghie consecutiv, pana la dimensiunea dorita. Un burghiu in trepte este mai scump decat unul uzual pentru dimensiunea maxima. Al doilea dezavantaj major, este acela ca un burghiu in trepte nu poate fi reascutit decat pe masini de ascutit specializate. Asadar, fiecare reascutire facuta la un atelier specializat, va adauga la pretul lui initial. In ceea ce priveste precizia de dispunere a gaurilor, ea poate creste doar daca gaura se da pe o masina unealta cu avans mecanic, al carui vernier este gradat cu o rezolutie de cel putin 0,02 mm. Se poate spre exemplu folosi o freza. Una dintre conditiile de precizie a distantei dintre gauri, este utilizarea unui burghiu de centruire pentru insemnarea locului unde se da gaura, urmata imediat (fara deplasari de pe pozitie) de jocul de burghie dorit. Intre burghiele pentru lemn si cele pentru metale, exista diferente de parametri geometrici de constructie - unghiuri de atac, unghiuri de asezare, unghiuri de degajare, etc. In general un burghiu construit pentru otel. poate fi utilizat si pentru materiale mai moi (inclusiv lemn) cu unele precautii, dar un burghiu pentru lemn nu poate fi utilizat pentru materiale metalice, deoarece nu este confectionat din aceeasi grupa de materiale pentru scule, ca si cele pentru metale.
  24. Postarea mea a fost rupta de context, ea raspunzand unei anumite postari intr-un alt topic. Dincolo de acest lucru, cei care vor sa teoretizeze tehnologia sculelor de prelucrat mecanice, va trebui sa se documenteze mult mai mult, eventual intr-o biblioteca tehnica de profil. Nu este suficient sa cauti referate la intamplare pe internet si sa le prezinti ca infailibile. O scula aschietoare, in mod particular o pila, are o anumita tehnologie si o anumita structura. In timpul utilizarii, aschia indepartata determina o anumita forta de aschiere. Cred ca este doar o gluma ideea ca se ppoate obtine o pila prin depunerea pe dimtii ei deja matritati anterior, a unui strat de praf diamantat si atata tot. O pila uzuala cu doua suprafete active, are trei straturi. Doua staturi imbogatite in carbon si apoi durificate prin calire la o duritate de 65... 66 HRC (maximum posibila la aliajele din otel de scule) iar intre cele doua straturi dure ramane un strat de material moale si tenace, care face ca scula sa fie utilizabila. Datorita unor conditii tehnice, greu de explicat doar intr-un topic pe un forum, cele doua straturi dure trebuie sa aiba o grosime de 0,8... 1,2 mm. Rezulta ca la o pila uzuala avand o grosime de 3 mm, va ramane un strat moale si tenace de 3-2x0,8=1,4 mm. Acest strat permite pilei sa se poata inclusiv indoi accidental in jurul fibrei medii si apoi sa fie indreptata si utilizata in continuare. Lipsa stratului tenace, ar duce la manifestarea unor aspecte tehnice pentru corpul pilei, asemanatoare asa-numitelor "sticle metalice". Simplu spus, pila s-ar face tandari, doar apasand pe ea in vederea utilizarii. Nu trebuie confundata tehnologia diamantarii prin depunerea straturilor micronice, spre exemplu pe suprafetele unor discuri utilizabile la taierea cu ajutorul sculelor electrice, cu tehnologia unei pile. Apoi problema principala era aceea ca domnul gsabac a intalnit pile uzuale (nediamantate) cu grosimea de 1,5 mm. Pai hai sa calculam - 1,5-2x0,8=-0,1 - deoarece acea grosime de 0,8... 1,2 mm a stratului dur, nu poate fi mai mica de 0,8 mm din motive de rezistenta mecanica in timpul procesului de aschiere. La pilele diamantate, ca si la pilele avand o destinatie diversa (exemplu, pilele de unghii) acel strat poate fi micsorat pana la valori de 0,2... 0,3 mm si atunci din calcul rezulta 1,5-2x0,3=0,9 mm. Altfel spus, domnule Sabac, o pila ordinara (uzuala) cu grosimea mai mica decat 3 mm nu poate fi confectionata decat micsorand grosimea stratului dur obtinut prin cementare la grosimi de sub 0,8 mm. Asta inseamna ca dintii pilei vor avea inaltimi comparabile cu stratul dur si exista riscul ruperii lor in timpul procesului de prelucrare mecanica. La tehnologia depunerii de nichel pe discuri din otel ordinar, aflate intr-o baie electrolitica continand un fluid vascos obtinut prin asocierea unei anumite cantitati de praf diamantat (obtinut tot intr-un proces tehnologic industrial) nu se depune decat nichelul pe suprafata discului, in timp ce grauntii prafului diamantat situati in imediata vecinatate a discului, raman prizonieri in stratul de nichel depus. De obicei se utilizeaza praf diamantat de 8... 15 microni, iar impreuna cu stratul de nichel depus pe suprafata activa nu va avea o grosime mai mare de 0,01... 0,03 mm. Aceste discuri sunt proiectate sa fie utilizate la anumite turatii, montate pe scule electrice specializate. Calculati deci viteza liniara necesara sculelor diamantate si comparati-o cu viteza liniara la pilirea manuala. Veti vedea ca nu sunt comparabile. Nerespectarea regimului de turatie minima, duce la uzura prematura si deci la riscul de inutilitate a acestor scule. Intr-una dintre intreprinderile industriale unde am lucrat, domnule Sabac, se facea inclusiv ascutirea sculelor armate cu pastile diamantate, cu ajutorul unor discuri diamantate de duritate superioara, la turatii de peste 80000 rpm. In ceea ce il priveste pe flomar60, care spune ca "... acele pile prezentate de mine nu sunt diamantate!...cu siguranta sunt din otel tratat ...", ar fi bine sa verifice daca nu cumva cu acele pile poate pili si materiale dure, cum ar fi zalele unui lant de drujba, etc, deoarece, asa dupa cum spuneam, exista si pile speciale bazate pe alte tehnologii decat aceea a pulberilor diamantate. Pilele utilizate de catre sculerii-matriteri, pentru ajustarea gaurilor si profilelor prevazute in elementele active ale stantelor si matritelor, au existat si inaintea dezvoltarii industriei pulberilor diamantate. P.S. - Altminteri, nu stiu de ce apar eu ca initiator, daca prima postare apartine lui flomar60?! Este doar o curiozitate.
×

Informații Importante

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe www.tehnium-azi.ro te rugăm să fii de acord cu: Termeni de Utilizare.