Jump to content

ola_nicolas

Editors
  • Content Count

    1,427
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    53

Everything posted by ola_nicolas

  1. ... Este o firma olteneasca su sediul declarat in mijlocul unui camp, avand in vecinatate 2 carciumi, o cladire administrativa si un teren de fotbal. La produse, declara doua tipuri de solvent, pe care probabil ca il prepara pe "genunchi" si mai are doua fotografii - un colac de conductor emailat si o hala imensa plina cu role de tabla electrotehnica. Probabil ca este un dealer-importator si distribuitor de tabla si /sau tole electrotehnice chinezesti, la pretul de 800 $ tona - printre altele. Foarte probabil este unul dintre baietii destepti din energie, care au intrat in afaceri in al doilea mandat al lui Basescu - 2005... 2009. Un magazin online care se respecta, trebuie sa aiba linga fotografia produsului (tole de transformator) si un link denumit "cos de cumparaturi" unde clientul isi lasa comanda. Nu am vazut asa ceva.
  2. Stiu sigur ca fosta cooperativa Radio Progres din Constanta stanteaza tole de transformator EI. Atata timp cat pe piata exista pistolul de lipit romanesc produs de aceasta (fosta) cooperativa, ar trebui sa existe si activitatea conexa de stantare a tolelor de transformator. Nu stiu insa daca livreaza si aceste tole ca subprodus. Daca la cautarea cu Google nu se obtine nici un rezultat, atunci probabil ca aceste produse nu exista pe piata romaneasca.
  3. Masurati atunci distanta (a) dintre axele celor doua roti in angrenare directa (roata 1 si roata 2) si determinati numarul de dinti ai primei roti din relatia Z1=a/m-Z2.
  4. Daca stiati de la inceput numarul de dinti si diametrul exterior, puteati determina foarte simplu modulul, care este m=De/(Z+2)=78/78=1 mm. Daca dintr-un anumit motiv o portiune a rotii este indisponibila vederii, atunci se marcheaza cu creta, sau cu un marker colorat un dinte oarecare si se numara din dinte in dinte, pana se ajunge din nou la dintele marcat. Acum stiind ca intr-un angrenaj dintat nu pot fi decat roti dintate avand acelasi modul (m=1) discutia se poate face la obiect. Calculele devin foarte simple. Nu stiu ce marime ati notat cu hd, dar daca este vorba despre inaltimea dintelui, atunci ea are valoarea tipica de 2,25m=2,25 mm - nu 3 mm. Asadar ramane sa ne spuneti ce ati masurat de fapt prin intermediul acelui pas.
  5. Da. Acum este clar, dar trebuia atasat linkul de la inceput. Totusi, un modul m=3 mm, mi se pare cam mare pentru o masina de bobinat, unde fortele transmise sunt mici. Mai potrivit era spre exemplu un modul m=1, sau chiar m=0.5. Acum rotile dintate sunt complet definite, si se pot determina si alte caracteristici ale lor. Pentru cei care nu cunosc numarul de dinti (spre exemplu) acestia se pot determina. De exemplu, roata cu diametrul (exterior) de 78 mm, ar trebui sa aiba Z=De/m-2=78/3-2=24 dinti. Avand in vedere modulul foarte mare, pentru a obtine o roata cu 80 de dinti, spre exemplu (ceea ce ar putea fi necesar la calculele cinematice) ar trebui o roata cu diametrul de De=m(Z+2)=3x82=246 mm, ceea ce este enorm.
  6. Nu stiu ce anume este offtopic in postarile mele?! Altminteri, atunci cand vorbim despre roti dintate, se utilizeaza notiunea de modul si nu de pas. Modulul este pasul dintre doi dinti consecutivi, masurat pe diametrul de divizare. Asadar, nementionand cum ati masurat acei pasi din scitele dumneavoastra, nu ati adus nici o informatie utila discutiei.
  7. Calculatoarele de buzunar cu 4 operatii + radical nu au asemenea facilitati. Este posibil ca doar cele cu functii, programabile sau nu. Pentru ca aseara era tarziu, nu am mai spus faptul ca adunarea repetata, poate fi utilizata si intr-un program de calcul adecvat, avand drept marimi de intrare pasul de numarat, si eventual cifre prestabilite corespunzatoare numararii inainte, si inapoi. Nu am gasit inca (de fapt nu m-am gandit suficient) la o modalitate de a evidentia intr-un anumit mod (din punct de vedere tehnic) cand se face o inversare de bobinaj. Programul poate insa face toate operatiile necesare. Bineinteles ca se poate foarte bine utiliza un numarator mecanic reversibil, caz in care problema este complet rezolvata.
  8. Problema realizarii unui dispozitiv de babinat cu actionare electrica, este mult mai complicata decat pare la prima vedere. Sa presupunem ca la un moment dat este nevoie (din diferite motive) de a deflui un anumit numar de spire (deja bobinate) inapoi pe rola-sursa. Iata asadar o prima complicatie. Nu este suficient sa avem un singur sistem de actionare, ci este necesar unul dublu, in care rola-sursa devine rola tractoare, iar bobina propriu-zisa devine rola-sursa. Acest lucru se poate face mai simplu utilizand doua motoare distincte, sau ne putem complica si mai mult, daca vrem sa utilizam acelasi motor. Deoarece devine foarte dificil sa mai ordonam conductorul tinandu-l cu mana, in timp ce marim sau micsoram turatia motorului (motoarelor), rezulta ca va fi nevoie de un sistem de ordonare automata a acestui conductor. Un asemenea mecanism, necesita un sistem de urmarire automata si de intoarcere la capetele bobinei, dar si un sistem de franare in ambele sensuri de defluire, ambele extrem de sensibile, capabile sa nu rupa conductorul la un eventual soc de intoarcere. La aceste consideratii, se va adauga si sistemul dublu de numarare inainte si inapoi, insotit de un sistem de calcul al numarului de spire existente la un moment dat pe carcasa bobinei de realizat. In principiu, daca reusiti sa rezolvati intr-un mod functional toate aceste probleme, va pot face eu schema cinematica pentru rotile dintate necesare, care mie mi se pare o chestiune simpla in comparatie cu toate celelalte complicatii. Deoarece, sunt destui cei care citesc si imi pot reprosa ca vorbesc "ca din carti", pot sa va spun ca eu dintotdeauna am utilizat numai masini de bobinat manuale, si cat mai simple ca principiu si constructie, desi am resurse tehnice utilizabile pentru constructia unei masini de bobinat actionate electric. Spre exemplu, strungul meu de banc, poate fi utilizat ca atare, cel putin in cazul sistemului de actionare electrica directa, adica (cu alte cuvinte) bobina se poate fixa pe un ax special chiar intre bacurile strungului. La nevoie, pot realiza un sistem de reducere suplimentara cu roti dintate de schimb, pe care mi le pot dantura singur pe freza mea. Daca pun insa in balanta, ca eu ca hobby-ist realizez arare-ori un numar mai mare de 5... 10 bobine de acelasi fel, mi se pare multa cheltuiala si mult efort, cu rezultate incerte. Pentru cei care realizeaza cateva zeci / sute de bobine identice, problema se pune in termeni de rentabilitate, si deci este mult mai simplu de a se cumpara un dispozitiv automat profesional, decat sa ne apucam sa il realizam in regim de homemade. In atasament am ilustrat masina de bobinat pe care o utilizez de mai bine de 20 de ani. Este o poza mai vehe. Actualmente a mai suferit unele modificari, in sensul ca i-am sudat un stativ rigid prin intermediul caruia am fixat-o direct pe masa de lucru - initial fiind utilizata prin fixarea lagarului de forma hexagonala, intre bacurile unei menghine de banc. Pe axul filetat auxiliar fix din poza (cel din partea de jos) se amplaseaza rola-sursa. Nu folosesc roti dintate, deoarece in timp am constatat ca cel mai convenabil raport de bobinare este de 1:1. Ca numarator, utilizez un calculator CASIO FX180P, pe care il am din 1980. Acest calculator de buzunar programabil, are (printre altele) facilitatea de a putea aduna repetat (de un numar nedefinit de ori) acelasi numar, prin repetarea de doua ori consecutiv a operatiei "+", numarul respectiv fiind adaugat prin actionarea repetata a tastei de operare "=". Spre exemplu, pentru a numara in mod direct pana la 5, fac initial succesiunea de operatii. "1++", apoi repozitionez numarul initial de spire pe zero, stergand ultimul rezultat (cifra 1) pe care o afiseaza calculatorul. Pentru a numara pana la 5, urmeaza actionarea de 5 ori la rand a tastei "=". Din punct de vedere tehnic, am ales ca in paralel cu contactele de pe PCB-ul calculatorului corespunzatoare tastei "=", sa leg in paralel o mufa jack mama si un condensator ceramic miniatural de cateva sute de pF. Ca intrerupator, am folosit un microintrerupator specific maose-urilor. Legatura am realizat-o prin reutilizarea unui cablu de tipul celor de la castile miniaturale, care avea la un capat atasata o mufa cu 5 pini, iar la celalalt o mufa jack tata. Se poate alege si utilizarea unui sistem mecanic, prin actionarea directa a tastei "=" utilizand un palpator sensibil, care poate fi construit in regim homemade, actionat de manivela prin intermediul unui excentric. Lucrurile se complica putin, in momentul in care avem de retras cateva spire de pe bobina, in sensul ca numarul de spire curent este memorat intr-una dintre cele 7 memorii ale calculatorului, iar secventa de numarare se modifica prin secventa "1--", dupa care recuperez totalul bobinat din memoria respectiva, urmand ca numaratoarea sa se desfasoare inapoi. Deoarece, calculatorul este unul economic (avand facilitatea de autopower off) atunci cand intrerup pentru mai mult timp bobinajul, introduc numarul de spire curent in memorie si continui cu aceeasi secventa, atunci cand reiau bobinarea. Ca alternativa, am studiat la inceput posibilitatea de a utiliza facilitatile de programare ale calculatorului, dar nu am avut impresia ca s-ar fi putut castiga ceva din punct de vedere tehnic, si am ramas la aceasta solutie, care mi s-a parut cea mai simpla.
  9. Astept oferte din partea celor care dispun si pot renunta contra cost la una, sau mai multe dintre urmatoarele roti de schimb aferente strungului romanesc SN320x750: Z=71 - 1 buc; Z=113 - 1 buc; Z=120 - 1 buc; Z=127 - 1 buc; Z=96/25 (roata dintata dubla) - 1 buc; Z=39 - 1 buc; Z=130 - 1 buc. Voi apdata lista de mai sus, daca si pe masura ce voi intra in posesia rotilor de interes pentru mine.
  10. Din punctul meu de vedere, cheltuiala si/sau efortul facute cu o instalatie de desulfatare, nu sunt justificate, decat daca aceasta urmeaza sa doteze un atelier de tip "service auto". Chiar si atunci ea trebuie facuta dupa studii detaliate de rentabilitate. O baterie care a iesit din perioada de buna functionare garantata de producator (de regula 5 ani) este sulfatata ireversibil si orice incercare de desulfatare este inutila. Exista si situatii in care o baterie de acumulatoare auto se poate descarca rapid pana sub limita admisa de 10.7 V. Spre exemplu atunci cand motorul se opreste in trafic si se "ineaca", necesitand incercari repetate de repornire. Intr-un asemenea caz (prezumat ca exceptional) trebuie facuta o desulfatare a bateriei, fie la un atelier specializat, fie de indata ce ajungem acasa, unde cei mai multi posesori auto, sunt dotati cu un incarcator pentru baterii plumb - acxid. Desulfatarea este un proces simplu si tipic de incarcare - descarcare - reincarcare a bateriei auto, sub un curent constant mai mic sau egal cu 10 % din capacitatea nominala a bateriei. Incarcarea este un proces de regula cunoscut in mod suficient de utilizator si nu il detaliez. Descarcarea bateriei de acumulatoare, poate fi facuta spre exemplu conectand la borne unul sau mai multe becuri auto (conectate in derivatie) de putere mai mare, cum ar fi becurile cu incandescenta de la instalatia de iluminare nocturna a autoturismului. Daca in cauza este spre exemplu o baterie de 12V/40Ah si avem la dispozitie doua becuri de 12V/21W, atunci improvizam un circuit de descarcare prin conectarea in derivatie a celor doua becuri, la bornele bateriei. Bateria se va descarca sub un curent aproximativ constant de 3,5 A. Cel mai important inconvenient la procesul de desulfatare este timpul relativ lung al proceselor de incarcare - descarcare - reincarcare, care este de peste 60 ore. Procesul de descarcare al bateriei, incepe imediat dupa incarcarea completa a bateriei pana la tensiunea de aproximativ 14,5 V si se incheie in momentul in care tensiunea la bornele bateriei a scazut pana la valoarea de 10,7 V. Un indiciu al desulfatarii cu succes al bateriei, este faptul ca timpul de reincarcare finala a bateriei este mai mare decat timpul primei incarcari, dinainte de descarcarea controlata. Cei foarte pretentiosi, mai pot face inca un ciclu de descarcare - reincarcare suplimentar, desi situatia nu se va imbunatati prea mult. In concluzie, avand in vedere ca un ciclu de desulfatare al unei baterii auto este ceva cu totul exceptional, eu consider ca o instalatie automata specializata pe desulfatare, nu este rentabila.
  11. Circuit cu "buline", pare ceva nou pentru mine. Puteti sa detaliati!? Se gaseste asa ceva, gata pentru utilizatre?!
  12. Chestiunea cu halogenii si gazele inerte este corecta, desi curentul electric produce fenomene luminoase si la trecerea prin gazele inerte, dar si prin halogeni. Am sa corectez si eu in text, atunci cand voi avea timp. Probabil ca pentru a folosi aceste argumente in acest comentariu, semnatarul a rasfoit o carte de chimie si a studiat in mod insistent tabelul lui Mendeleev. In ceea ce priveste chestiunile legate de cum erau LED-urile "mai vechi/clasice", abia aceasta "divagatie" tinde sa devina una "aparent savanta". Asa dupa cum spuneam si in articol, eu am utilizat LED-urile inca de la inceputul activitatilor mele legate de electronica (acum peste 50 de ani) si nu mi s-a ars nici unul. Mai mult decat atat, am fost la un moment dat implicat (in activitatea profesionala) in intretinerea si repararea masinilor-unelte numerice, construite in Romania, in anii '70... '80. Acestea aveau toata semnalizarea optica realizata cu LED-uri alimentate in curent alternativ. Foarte mult timp am fost in posesia unui modul de semnalizare cu LED-uri de la o astfel de masina unealta, pe care l-am studiat in cele mai mici amanunte. Nu este nevoie sa mentionez, ca nici vorba despre diode aniparalel, sau alte astfel de dispozitive. Pentru cei interesati dau mai jos un fisier pdf cu fisa de date tehnice a unui LED alb transparent produs de Hewlett Packard incepand cu anul 1993. Dispozitivul este listat ca find LED-vintage pe saitul http://www.decadecounter.com/vta/tubepage.php?item=39 Am atasat de asemenea doua imagini ale unor LED-uri produse de Hewlett Packard. Prima imagine prezinta un LED fabricat in 1969 - cei de varsta mea isi amintesc aceste dispozitive. In cea de a doua imagine este reprezentat LED-ul a carui fisa de date este data in fisierul pdf. Din pacate fisele de date ale dispozitivelor din anii 70 sunt foarte greu de gasit pe internet. In cea de a 3-a imagine este dat tabelul cu caracteristici electrice ale dispozitivului HP-1993, din care se poate vedea ca tensiunea inversa este limitata constructiv, in mod tipic la 45 V, dar nu mai putin de 5 V, in conditiile unui curent invers (prin LED) nu mai mare de 100 uA. Asadar protectia la tensiune inversa a acestor dispozitive a interesat si la LED-urile "mai vechi/clasice". LED alb vintage.pdf
  13. Intru rar pe forum, si am vazut de abia acum mesajul. Pentru ca a venit vorba, si pentru ca tot ai prezentat schema de mai sus, as vrea sa stiu, daca se urmareste un cablu sub tensiune (fara contact) cu dispozitivul din schema prezentata, de la ce distanta de cablu se aprinde LED-ul? Am avut si eu la un moment dat o situatie in care aveam o faza intrerupta pe un traseu necunoscut si am cumparat din comert un dispozitiv care functiona intr-un mod similar. Daca il apropiam spre exemplu de doza unui intrerupator, sau a unei prize de tensiune, se aprindea LED-ul. Daca insa o luam pe traseul aflat sub tencuiala, atunci pierdeam repede semnalul. In ceea ce priveste creionul de tensiune descris de mine in articol, am precizat ca nu recomand constructia si utilizarea lui, el avand doar o valoare documentara, apropos de aprinderea unui LED in curent alternativ. Pentru a putea gasi prin contact direct un cablu sub tensiune, alimentat de la faza retelei, se mai pot inca gasi acele creioane de tensiune cu lampa cu neon (considerate de multi rudimentare) la preturi accesibile. Eu am cumparat direct din magazin acum catva timp 5 astfel de dispozitive, la pretul de 2 lei bucata. Ele se pot insa gasi de vanzare si pe internet. Nu am sa pun aici un link, deoarece as incalca regulamentul, facand reclama neloiala. Se pot folosi insa pentru cautare pe google chei lingvistice precum "creion de tensiune".
  14. Salutari Cele mai puternice motoare (romanesti) compatibile la pornire in monofazat, cu condensator, sunt motoarele trifazate de 2,2 kW. In anii '80, am pus in functiune un fierastrau circular pentru cherestea. Am avut la dispozitie un motor trifazat romanesc de 3 kW / 3000 rpm. La doua porniri, cel putin odata se ardeau sigurantele de 16 A de la tablou. De aceea, desi era functional si nu se oprea in sarcina (am confectionat cu el si cu o roata circulara de 360 mm diametru, inclusiv scandura de salcam, taiata direct din bustean rotund) am evitat sa il utilizez in regim intensiv. De ceva vreme am cumparat o moara de cereale chinezeasca, avand un motor monofazat pe care scrie ca are 3 kW /3000 rpm. Motorul are dimensiuni mai mici si este mai usor decat cele romanesti avand aceleasi caracteristici si porneste numai in gol. Totusi, parerea mea este ca o putere de 5,5 k este prea mult pentru o retea casnica de tensiune monofazata. Incearca sa il rebobinezi pentru o putere mai mica (spre exemplu 4 kW, sau care este treapta de putere imediat urmatoare) si o turatie mai mica (1500 rpm, daca a functionat la 3000 rpm) si se va reduce in mod corespunzator socul de curent la pornirea in gol. Nu vei putea sa il utilizezi niciodata la pornirea in sarcina a unui consumator. Asa, la prima vedere, este absolut necesar sa se inlocuiasca rulmentii existenti cu unii noi. Este posibil (judecand dupa aspectul bobinajulu) ca acesta sa n u fie afectat, iar renuntarea la serviciile motorului sa se fi facut tocmai pentru ca rulmentii aveau jocuri mari, daca nu chiar gripaje - asta dupa aspectul celui care se vede in poza.
  15. La multi ani Dane. Totusi, ca sa ajungi departe, trebuie sa te scoli devreme. Asadar, problema societatii este si a noastra, si nu se poate rezolva fara implicare.
  16. Nu este locul (ca topic) pentru controverse, insa toleranta (sau ingaduinta asa cum ii spui tu) a fost la noi mult peste limitele acceptabile. Mama a murit in jurul anului nou al anului 2005, ucisa fiind de un nenorocit, care a fost condamnat pentru "omor prin imprudenta" si eliberat in 2014. Ia stirile noului an la rand (pentru cele 5 zile cate au trecut din acest an) si numara crimele odioase care s-au produs. Noi am inteles sa toleram inclusiv incalcarea legilor si iata unde am ajuns. Si pana la urma a tolera, nu inseamna a nu observa neconcordante evidente. Ar fi bine sa fim mult mai intoleranti cu ceea ce se intampla de aproximativ 15 ani incoace.
  17. La multi ani. ... Pomul este de craciun, in nici un caz de "iarna". Chiar si inainte de revolutie, deoarece sarbatoarea nasterii domnului era una mascata (neoficiala) vorbeam despre asa-zisul pom de anul nou, aceasta fiind o sarbatoare legal recunoscuta. Pomul de "iarna", s-a incercat sa fie oficializat de catre comunisti ca denumire (ca si "Mos Gerila" de altfel) fara prea mare succes insa. Se para ca dincolo de ratiune, in subconstientul multora dintre noi a mai ramas inca aceasta denumire, fara nici un suport.
  18. O alta fantezie pentru legarea unui LED la retea, se poate vedea la adresa web - http://electrodb.ro/cum-poti-lega-un-led-la-220v/#comments Schema recomandata acolo a fost proiectata in ideia ca un condensator inseriat in circuit, si o dioda redresoare (1N4007) pot realiza un redresor, astfel incat (dupa unele opinii) pulsatia sa fie redusa, si astfel sa se reduca si fluctuatia luminoasa a LED-ului alimentat in acest fel. Condensatorul ar urma sa aiba in conceptia proiectantului doua functii. Prima functie ar fi cea de reactanta (in nici un caz rezistenta dupa cum este definita de autor) pentru reducerea curentului prin circuit, la valoarea necesara. A doua functie ar urma sa fie aceea de rezervor de energie pentru redresarea asigurata de dioda 1N4007. In realitate rezistenta in conductie directa a diodei redresoare fiind mica, factorul de timp al circuitului condensator - dioda redresoare este mic, si ca atare condensatorul se va descarca foarte rapid prin dioda, si in acest mod nu mai ajunge sa realizeze functia de filtrare pentru realizarea unei tensiuni continue. Ca atare tensiunea va avea in continuare o variatie bipolara, alternanta, desi componenta continua va fi mai mare, prin evolutia impulsului in cea mai mare parte deasupra axei. Dioda ar trebui sa aiba de asemenea doua functii. Si anume sa reduca tensiunea, prin conductie directa in contratimp cu LED-ul, si sa asigure o redresare a curentului prin circuit. In atasament, am simulat schema recomandata de autorul acelui articol, in circuitul din partea stanga. Se poate constata din citirea indicatiei wattmetrului XWM1, ca schema trage din reteaua de curent alternativ, aproape 0,6 W, putere activa. Am eliminat ambele rezistente si dioda redresoare 1N4007, si se poate vedea in circuitul simulat in partea dreapta, ca reteaua nu mai furnizeaza decat puterea activa trasa de LED, de aproximativ 0.037 W, adica de aproape 16 ori mai putin. In cazul unui alimentator in comutatie, diferenta de aproape 550 mW, conteaza enorm asupra bunei functionari si a randamentului acestuia. In plus, se poate remarca din forma semnalului la bornele LED-ului, ca pulsatia in primul caz este mai accentuata, pe LED existand o tensiune varf la varf de 7.4 V, fata de cei aproximativ 5.2 V in al doilea caz. Curentii prin circuit in cele doua cazuri sunt comparabili, asa dupa cum se vede. Asadar LED-ul se va aprinde in ambele cazuri, aproximativ la aceeasi intensitate luminoasa. Dupa cum se poate vedea (comparand cele doua circuite simulate) dioda nu isi realizeaza de fapt nici-una dintre functiile vizate. Concluzia este ca socurile sunt cu atat mai pronuntate, cu cat complicam circuitul, iar puterea activa trasa in mod suplimentar de componentele introduse fara o justificare realista, este tocmai cea care conduce la accentuarea acestora. Schema din dreapta este una la fel de simpla precum cele descrise in articolul de mai sus si poate fi reprodusa de catre orice incepator in electronica. Cine nu dispune de un wattmetru, poate determina puterea inmultind curentul din circuit, prin caderea efectiva de tensiune la bornele LED-ului, masurabile amandoua cu un multimetru universal.
  19. Multumesc pentru comentariu Florin. Nu stiu la care schema te referi. Eu nu am preluat scheme. Cea din spatiul de prezentare a articolului, nu imi apartine. Ea poate fi gasita la linkul pe care l-am indicat acolo. Din toate schemele apartinand articolului, rezulta o tensiune de aprindere a LED-ului in jurul valorii de 3,2 V. In ceea ce priveste remarca ta, ea este corecta si rezulta drept concluzie si din textul articolului meu, fiind evidentiata cu litere cursive aldine. Un indicator optic de tensiune cu LED este nerecomandabil. Am realizat si utilizat asemenea dispozitive numai in perioada de maxima austeritate 1985... 1989, cand nimc nu se mai importa, nici macar becuri cu neon pentru creioane de tensiune. Utilizam (asa dupa cum rezulta si din articol) o rezistenta de reducere a curentului de 47 k, cu ajutorul careia curentul era limitat la o valoare, sub 5 mA Exista insa oameni, care reactioneaza negativ chiar si la acest curent infim. Sub 4.5... 4.7 mA, LED-ul nu se mai aprinde. Articolul are in fapt scopul de a releva modul de alimentare al unui LED de la o sursa de curent alternativ. El are la baza o serie de experiente practice si se bazeaza pe experienta mea de peste 50 de ani in utilizarea acestor dispozitive. El a fost conceput spre a combate fanteziile celor care publica pe internet tot felul de scheme si informatii fara suport real in legatura cu acest subiect.
  20. Diode electroluminescente (LED) alimentate de la reţeaua de curent alternativ monofazat Există actualmente o imensă cantitate de bibliografie în domeniul diodelor electroluminescente (LED). Pentru începatori, recomand aici lucrarea în format pdf Fotoemiţatoare editată de Universitatea Tehnică din Iaşi, care poate fi descărcată de la adresa web: http://rf-opto.etc.tuiasi.ro/docs/files/LED.pdf. Acolo sunt introduse şi explicate, atât caracteristicile optice, cât şi cele electrice ale unui asemenea dispozitiv. În imaginea din ataşamentul 1, se dă schema unui circuit simplu (schema a) format dintr-o rezistenţa de 15 kΩ în serie cu o dioda electroluminescenţă (LED) alimentat din reţeaua de curent alternativ monofazat (230 Vca). Diodele D1, D2 (D3, D4, D5, D6) sunt intrinseci LED-ului utilizat, adica sunt incluse in aceeasi capsula cu acesta. Ataşamentul 1 – Schema unui circuit simplu pentru alimentarea din reţea a unui LED Unii susţin că un asemenea circuit nu este viabil, datorită tensiunii inverse maxime impusă de producator pe dioda LED (în perioada de conducţie inversă) tensiune mult mai mare (în opinia lor) decât cea din fişele de date tehnice. Nu trebuie să-şi facă probleme. De foarte mult timp dispozitivele electroluminescente denumite LED, au o structură intrinsecă (interioară) de aşa natură încât aceasta tensiune să nu poată fi depaşită. Astfel, în ataşamentul 2 am ilustrat una dintre paginile unui document pdf care prezintă caracteristicile tehnice ale unui LED de culoare albă cu diametrul de 5 mm. Se poate remarca (evidenţiată cu un chenar roşu) structura interioară a dispozitivului, care conţine în derivaţie cu LED-ul propriu-zis, două diode stabilizatoare înseriate în contrasens una cu cealaltă. Ataşamentul 2 – Structura interioara a unui LED alb cu diametrul de 5 mm Acestea determină mărimea tensiunii în perioada de conducţie inversă a LED-ului şi fac inutilă orice inovaţie a utilizatorului, la alimentarea în curent alternativ. În Atasamentul 3 este prezentată şi verificarea la alimentarea în curent alternativ a caderii efective de tensiune pe LED-ul aprins. În dreapta imaginii s-a indicat şi schema de conectare utilizată, unde elementul S din schemă este un microântrerupător – cel care se vede acţionat cu şurubelniţa în fotografia din stânga. Ataşamentul 3 – Verificarea tensiunii inverse pe LED la dioda albă cu diametrul de 5 mm utilizată la experienţa descrisă în acest articol Am hotărât deci să realizez o experienţă foarte simplă, care nu mi-a luat mai mult de două ore, incluzând aici un film video, realizat pentru o demonstraţie mai eficientă, şi fotografiile ataşate acestui articol. Nu am utilizat filmul video, deoarece am o experienţă redusă în domeniu, şi nu am reuşit să-l produc de o asemenea manieră, încat să pot să-l încarc pe un sait de sharing. În final am considerat că doar adevarul stiinţific contează, şi ca atare este suficientă şi utilizarea unor simple fotografii. De altfel, cine se îndoieşte de rezultate, poate să reproducă întreaga experienţă, care este inclusiv la îndemâna unui amator începator în construcţii electronice. Circuitul din ataşamentul 1 (schema a) a fost realizat practic şi este aratat în fotografia din ataşamentul 4, iar în ataşamentul 5 este verificată tensiunea reţelei alternative. Din simularea facută anterior şi reprezentată în ataşamentul 1, se vede (din schema b) că pentru Ataşamentul 4 – LED inseriat cu o rezistenţă de 15 kΩ experienţă, era nevoie de o rezistenţă de 15 kΩ capabila să disipe o putere de 4 W. Nu am avut o asemenea rezistenţă la îndemână (nici măcar una la 1 W) şi de aceea am ales o rezistenţă de 15 kΩ la 0,5 W, şi am încercat să fac manevrele de verificare şi filmare / fotografiere într-un timp cât mai scurt posibil. Un alt motiv pentru care am utilizat o astfel de rezistenţă, a fost şi acela că intra lejer în creionul de tensiune de care dispuneam – un creion (indictor optic) de tensiune profesional, la care nu mai aveam becul cu neon specific acestui produs. Precizez aici şi faptul că am efectuat de fapt experienţa, în paralel pentru trei diode LED diferite – una de culoare galbenă, una roşie şi de formă rectangulară, şi cea alba, care se vede în fotografiile din ataşamentele acestui articol. Nici unul dintre aceste trei dispozitive electronice nu s-a deteriorat în urma probelor multiple efectuate. În ataşamentul 6 este reprezentat circuitul de alimentare al LED-ului, pregătit pentru conectarea la reţea, printr-un cablu de forţă bifilar, specific anumitor tipuri de radioreceptoare tranzistorizate romaneşti, produse în perioada anilor ’70... ’80. În continuare, în ataşamentul 7, s-a verificat funcţionarea sub tensiune a LED-ului în 3 reprize de maximum 10 secunde, timp în care s-au realizat şi secvenţele video împreună cu Ataşamentul 5 – Verificarea tensiunii retelei de curent alternativ fotografiile ataşate aici. Se vede că LED-ul luminează intens, fiind parcurs de un curent de 15,8 mA, destul de apropiat de curentul maxim (20 mA) înscris în fişa de date tehnice a producătorului. Asadar, după cum se vede, acelaşi LED utilizat la experienţă, a fost mai apoi montat în interiorul corpului transparent (din plexiglas) al indicatorului (creionului) de tensiune. Aşa dupa cum se vede din simularea ilustrată în ataşamentul 1 (schema a) prin alimentarea de la priza de curent alternativ cu tensiunea efectiva de 230 V (240 V în urma verificarii) printr-un rezistor de 15.000 Ω, la bornele LED-ului se aplică o tensiune efectivă de aproximativ 3,3 Ve, iar în regim de impulsuri, tensiunea instantanee la borne, nu depaşeşte 6,7 Vvv – vezi indicatiile osciloscopului XSC1. Aşa după cum această experienţă demonstrează practic, aceste tensiuni la borne, nu distrug joncţiunea diodei LED. Cu alte cuvinte, acea tensiune inversă (ca expresie tehnică accentuată mai sus pe fond galben) este tensiunea la care dispozitivul intră în zona de strapungere a caracteristicii – proces care se desfăşoară în avalanşă. Ataşamentul 6 – Circuitul de alimentare al LED-ului pregatit pentru conectarea la retea Rezistorul de protecţie de 15 kΩ montat în serie cu LED-ul, limitează însă curentul prin acesta, la cel mult 240 V / 15.000 Ω = 0,016 A, valoare care asigură o putere de disipaţie de cel mult 50 mW (vezi schema c a ataşamentului 1) faţă de cei 100 mW indicaţi de producător în fişa de date tehnice, ca putere de disipaţie maximă. În prima fază circuitul a fost în mod intenţionat subdimensionat, având în vedere că prin utilizarea LED-ului ca indicator (luminos) de tensiune el va fi înseriat cu rezistenţa corpului omenesc, avand valori de cel puţin cateva sute de kΩ. În schema c din ataşamentul 1, s-a alimentat LED-ul prin intermediul unui generator de curent constant, furnizând 0,016 A. Se vede că la bornele diodei în acest caz, există o cădere de tensiune alternativă efectivă de 3,3 Ve. Nu este deci necesar a se limita valoarea tensiunii la bornele LED-ului, prin montarea în derivaţie a unei diode redresoare (în contrasens cu acesta) aşa după cum susţin foarte mulţi teoreticieni de conjunctură. Pe baza schemei de alimentare în curent alternativ (schema a din ataşamentul 1) se poate realiza un indicator (creion) optic de tensiune. În ataşamentul 8 se văd componentele acestui dispozitiv, iar în ataşamentul 9 este prezentat dispozitivul în stare montată. În ataşamentul 10, se face o verificare a acestui dispozitiv. Ataşamentul 7 – Circuitul de alimentare al LED-ului conectat la retea Indicatorul optic de tensiune se utilizează la detectarea existenţei şi la vizualizarea tensiunilor situate la un nivel superior potenţialului electric al pămantului. Rezultă că la alimentarea diodei LED utilizată ca indicator luminos, mai intervine în serie cu rezistorul de 15 kΩ şi rezistenţa corpului operatorului, masurată între un punct de împământare şi degetul arătător al acestuia. Această rezistenţă este diferită de la individ la individ. Măsurată pentru autorul acestui articol, ea este de aproximativ 1,8 MΩ, dacă pardoseala este din beton, şi poate ajunge până la aproximativ 4,5 MΩ, dacă pardoseala este din materiale izolatoare, cum ar fi parchetul laminat. Indicaţia (slabă din punct de vedere luminos) care este ilustrata în imaginea din stanga a ataşamentului 10 se datorează tocmai faptului că verificarea a fost făcută într-o cameră cu pardoseala acoprerită de parchet. Am verificat acest dispozitiv şi în condiţiile unei încăperi cu pardoseala din beton şi s-a obţinut o indicaţie mult mai clară. Ea este reprezentată în partea dreaptă a atasmentului 10. Dacă nu se dispune de o împământare realizată în mod profesional, atunci se poate utiliza pe post de punct de împământare, borna neutră a unei prize de curent alternativ monofazat, după ce s-a verificat temeinic (cu ajutorul unui indicator optic profesionist) poziţia acestei borne. Măsurarea se poate face cu un tester care să aibă cel putin o scală de 10... 20 MΩ, poziţionat pe acea scală. Ataşamentul 8 – Circuitul de alimentare al LED-ului pregatit pentru a echipa un indicator optic de tensiune Trebuie precizat că rezistenţa operatorului faţă de pământ, depinde şi de cât de proaspăt a fost turnat betonul în încăperea în care se utilizează indicatorul optic de tensiune cu LED. Există inclusiv pericolul electrocutărilor, dacă pardoseala este proaspăt turnată. Acest lucru se datorează faptului că la diodele electroluminescente, operatorul realizează o legătură galvanică între sursa de tensiune verificată şi priza de împământare, în timp ce la lămpile cu neon această legatură nu este galvanică. Legatura galvanică, este caracterizată prin conducţie electrică directă din punctul de vedere al polarizărilor. Un tester care verifică rezistenţa ohmică între cele două terminale ale unui LED, indică o valoare finită a acesteia, cel puţin într-unul dintre sensuri. Dimpotrivă, un tester conectat la bornele unei lămpi cu neon, va indica o rezistenţă infinită a acesteia, indiferent de polaritatea bornelor testerului aplicate la oricare dintre terminalele lămpii, deoarece în gaze nu se poate stabili un curent electric, decât prin intermediul ionilor încărcaţi cu sarcini electrice ai gazului. Ataşamentul 9 – Indicatorul optic de tensiune montat şi pregatit de utilizare Din această cauză, nu se recomandă a se utiliza dispozitive indicatoare de tensiune cu LED-uri! Eu (probabil şi alţii) am fost nevoit să improvizez asemenea dispozitive, în perioada anilor ’80 şi în mod special după anul 1985, când marea majoritate a dispozitivelor electroluminiscente (printre care şi lămpile electroluminescente cu neon) provenind din import au dispărut ca urmare a sistării importurilor în România. Schema de alimentare reală pe care o foloseam în acele aplicaţii era cu o rezistenţă de 47 kΩ în locul celei de 15 kΩ, ceea ce făcea posibilă şi utilizarea indicatorului creionului de tensiune ca lampă de control. Adică, printr-un cordon anexă special, introdus în bucşa bornei (în locul degetului operatorului) se putea verifica existenţa tensiunii de reţea şi nu doar poziţia bornei de fază a prizei de curent alternativ, aşa după cum de altfel poate fi utilizat şi indicatorul de tensiune original, cel cu bec cu neon. În acest mod, curentul prin LED era de cel mult 5 mA. Ataşamentul 10 – Indicatorul optic de tensiune, verificat la reţeaua de curent alternativ În loc de concluzii, se poate spune că scopul acestui articol, nu a fost (de la bun început) unul care să propună spre construcţie un indicator de tensiune cu LED, ci unul care să lămurească pentru cei mai puţin experimentaţi în electronică, unele chestiuni de teoria şi practica utilizării diodelor electroluminescente semiconductoare, în special atunci când se pune problema utilizării lor în circuitele de curent alternativ. Autor - Nicolae Olaru
  21. Aici am tradus un foarte vechi si cunoscut articol american. Daca cineva este curios sa-l citeasca, poate trage concluzii interesante. Articolul contine inclusiv schema de baza a dispozitivului de sudat in puncte.
  22. In atasament am ilustrat o simulare a unei aplicatii a unei pentode, la care este activa inclusiv grila a 3-a - supresoare. Dupa stiinta mea, simularea ar fi o premiera pentru un amator. Montajul reprezinta un oscilator de tensiune liniar-variabila cu pentoda, de tipul integrator Miller. Simularea a fost oprita dupa aproximativ 5 secunde de tranzitie si s-au inregistrat tensiunile de curent continuu de aproximativ 51 V pe anod si 217 V (pentru o alimentare de la o sursa cu tensiunea de 365 V) pe grila ecran. Incercati sa simulati acelasi montaj cu un model de pentoda existent, fie in biblioteca unui simulator, fie pe internet si veti rata in mod sigur. In cele doua scheme de deasupra montajului, s-au simulat cele doua puncte statice de functionare recomandate de fisele de date tehnice pentru pentoda 6J2P. Ele sunt usor diferite de cele de catalog, din cauza datelor insuficiente puse la dispozitie pentru caracteristicile curentului de grila ecran, functie de tensiunea anodica, si care au fost reprezentate doar pentru tensiunile de polarizare ale grilei de comanda de 0 si respectiv -3 V. Pe marginea acestui subiect, mi-am propus sa realizez o a doua parte a articolului de mai sus. Nu stiu deocamdata cat de curand va fi publicat acesta.
  23. Am inteles. Este vorba despre hidrofoarele speciale, pentru lichide periculoase, si / sau inflamabile. In aceste cazuri, costurile suplimentare sunt justificate. Atunci insa, trebuia specificat acest lucru in titlul topicului. Eu, atunci cand aud (citesc) despre un hidrofor, ma gandesc la cel mai comun hidrofor, acela al instalatiilor de apa potabila / menajera.
  24. Cam cat costa cu totul o astfel de automatizare?! Un presostat mecanic cu contacte, costa cam 45 lei (ca piesa de schimb) si rezolva complet problema automatizarii unui hidrofor. Orice ban in plus inseamna necompetitivitate. Eu am schimbat unul, dupa aproape 30 de ani de serviciu neintrerupt.
×
×
  • Create New...

Important Information

We use cookies and related technologies to improve your experience on this website to give you personalized content and ads, and to analyze the traffic and audience of your website. Before continuing to browse www.tehnium-azi.ro, please agree to: Terms of Use.