Marturisesc ca dupa ce am deschis acest topic, nu am mai urmarit replicile. Astazi m-am trezit de dimineata cu gandul la acesta poezie, din care mi-am mai amintit niste versuri. Deh ..., dupa mai bine de 56 de ani, memoria iti mai joaca feste. Am intrat pe linkul precizat de @Mircea525 si am citit varianta de acolo, care este foarte apropiata de cea pe care o stiu eu. Coreland aceasta varianta cu cele mai noi amintiri ale mele, a iesit ceea ce urmeaza:
Intr-un an, candva-ntr-o vara,
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergand cu marfa
Intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu desaga la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urat si mare.
„Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Ca sa strig sa vina omul,
Pan’ sa vina m-a mancat!
Ca sa ies pe poarta afara,
As iesi eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos
Nici incolo, nici incoace,
Ia, mai bine stau pe loc;
Am sa-l iau cu vorba buna,
Chiar asa sa am noroc!“
Moi Grivei, zic zau, asculta,
De cand umblu eu pe jos
N-am vazut in lumea asta
Un catel asa frumos!
Ma mai duc eu la targ, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun castig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe,
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dansul,
Plec indata la haham
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
Stai pe loc! Grivei mi-e frica!
Ce pacat ca n-am o pusca!
Bade Gheorghe, bade Gheorghe,
Iesi afara ca ma musca!
Badea Gheorghe iese afara,
Da c-o piatra dupa caine
Si-apoi zice: Nu te teme!
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii vorba romaneasca
Cea din mosi-stramosi lasata,
Ca un caine care latra
Nu te musca niciodata?
Ba o stiu, cunosc proverbul
Ca-i si la noi, la ovrei,
Stiu prea bine, vorba este
Daca-l stie si Grivei!
In ceea ce priveste problema autorului ei, Theodor Sperantia i-o atribuie lui George Toparceanu. Nu vreau sa fiu un Gica Contra, dar de-a lungul timpului am adunat mai multe volume de poezii de George Toparceanu. Am verificat in toate aceste volume, dar nu am intalnit-o pe aceasta. Cercetand pe internet si coreland informatiile pe care mi le-a dat tata acum mai bine de 56 de ani am ajuns pana la Vasile Igna, (care este posibil sa-mi fie o ruda indepartata, dintr-un sat din Maramures) si pe care este foarte posibil ca mama si tata (in drumurile lor prin tara) sa-l fi intalnit in anii '60. Tata mi-a spus ca a invatat poezia dintr-un periodic editat in anii '60, iar autorul (nume pe care mi l-a spus, dar pe care nu mi-l mai amintesc) era un poet tanar si putin cunoscut. Toparceanu a murit in 1937, asadar daca poezia ar fi fost a lui, ar fi aparut in volumele editate de-a lungul timpului. Ramane de cercetat. Poate mai vine si altcineva cu informatii.
Postat Ulterior: Este posibil (ma gandesc acum) ca poezia sa fie intr-adevar a lui George Toparceanu (stilul i se potriveste) dar sa fi fost culeasa ulterior (din surse necunoscute) de catre Vasile Igna si publicata (foarte probabil) in periodicul clujean "Viata Studenteasca" unde a debutat in 1963 si unde se pare ca a si lucrat ca editor, student fiind. Ulterior Vasile Igna a urmat o cariera de Editor la Editura DACIA din Cluj, unde a ajuns inclusiv la functia de Director, fiind apoi trimis ca reprezentant cultural in mai multe misiuni diplomatice romanesti. Volumele de poezii de George Toparceanu pe care le detin eu au fost editate pana in 1970, si este foarte posibil ca aceasta poezie sa nu fi fost inclusa din motive de incertitudine. As fi curios si chiar ma gandesc sa cumpar unul dintre ultimele volume de versuri ale lui Toparceanu si sa vad daca contine aceasta poezie. Probabil ca tata, citind poezia din periodicul despre care-mi vorbea, a crezut ca ea este creatia lui Vasile Igna. Voi mai cerceta.