Leaderboard

Part 2:

Da din punct de vedere dfuntional e la fel - numai ca AP emuleaza functia respectiva in software. Legaturile dintre porti sunt fixe (sunt ca niste cutiute cu jumperi pe care-i programezi) - sunt segmente de diferite lungimi care se pot interconecta ca sa poti ajunge de oriunde aproape oriunde. Cand programezi nu trebuie ca utilizator sa te gandesti la interconexiuni ci numai la functia logica. ca sa programezi folosesti unul din limbajele de descriere hardware (HDL - Hardware Description Language) cele doua limbaje sunt VHDL si Verilog. si nu au nic o legatura cu limbajele de programare (Verilog are sintaxa apropiata de C ) In realitate nu sunt poti logice (ca ar fi prea multe combinatii) ci sunt LUT - look-up tables care sunt imprementate in memorie. De exemplu un LUT4 poate imprementa orice functie logica de patru intarari si 1 iesire (sau 3 sau 2 intrari). Imagineazat-ti look-up table-ul ca tabela de adevar a unei functii logice de patru intrari, adica un tabel cu 16 locatii de 1 bit, care contine rezultate dorite de functia care o doresti.(evident nu trebuie sa faci asta manual tool-urile fac asta automat) exchivalentul compilatorului in lime FPGA este sintetizor-ul. (adica un software care trasforma ce ai scris in VHDL sau Verilog in porti logice) FPGA e mult peste hobby - trebuie sa ai o baza solida in Hardware (cand m-am apucat eu de fpga faceam computere cu porti logice de ani buni - fara baza aia va fi foarte greu) dar nu imposibil. Tool-urile sunt free sunt doua companii mari care se ocupa de FPGA, Xilinx si Altera (Altera e acum Intel) RR PS - Cand proiectezi circuite digitale (nu FPGA) nu mergi la nivel de tranzistor ai blocuri in biblioteca de componente logice (LUT3, LUT4, FF - flip-flop etc.) - cam la fel si la FPGA. diferenta ca la ASIC daca ai o greaseala de logica e de aruncat tot circuitul (la FPGA poti sa corectezi de un numar infinit de ori)

Nu cred ca acesta este factorul K la care se refera filmul. Fiind vorba despre energie obtinuta prin conversie de curent continuu, mai degraba este vorba despre factorul formei de unda, definit (printre altele) si in lucrarea Transformers & Inductors for Power Electronics - Theory, Design & Applications de W. G. Hurley & W. H. Wolfe, care poate fi descarcata, spre exemplu de aici: https://www.academia.edu/35893608/Transformers_and_Inductors_for_Power_Electronics_Theory_Design_and_Applications_pdf Factorul formei de unda K, este definit la pagina 110 a lucrarii citate, de ecuatia (4.63) tinand cont si de ecuatiile anterioare. In atasament am reprodus o parte din pagina in cauza.