Sari la conținut

Poezii care circula liber, si/sau cu autor necunoscut


Postări Recomandate

Cand eram de varsta scolara (11... 12 ani) am invatat de la tata o poezie. Tata ii spunea "Cainele si Ovreiul". L-am intrebat pe tata despre autorul acestei poezii. Mi-a spus ca este un poet foarte putin cunoscut, al carui nume mi l-a spus, dar nu l-am retinut. Am sa reproduc aici integral aceasta poezie, asa dupa cum inca mi-o mai amintesc eu, dupa aproape 55 de ani.

 

Cainele si Ovreiul


Intr-un an, candva-ntr-o vara,
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei umbland cu marfa,
Intr-o curte a intrat.

Si cum intra el pe poarta,
cu desaga la spinare,
hop, ii sare inainte,
un dulau urat si mare.


Ce sa fac acum? Se-ntreaba
bietul Itic suparat…
daca strig sa vina omul,
pan' sa vina, m-a mancat.

 

Ca sa ies pe poart-afara,
as iesi eu bucuros,
dar, dulaul e in stare
sa m-apuce pe din dos.

 

Mai grivei - zic - zau asculta,

il ia Itic cu frumos.

Ce castigi tu daca latri?!

Parca-ti iese vre-un folos?

 

Ma mai duc eu la targ, lasa,

ti-oi aduce vreun covrig.

Ce folos ai daca latri?!

Parca-ti iese vreun castig?!

 

Vers pe care nu mi-l mai amintesc,

Vers pe care de asemenea nu mi-l amintesc, terminat cu un cuvant evreiesc avand ultimele trei litere ...ham si pe care, de asemenea nu mi-l mai amintesc.

Dar dulaul se repede si mai tare:

ham! ham! ham!


- Bade Gheorghe! Striga Itic. ...

... Ce pacat ca n-am o pusca.

Bade Gheorghe! Bade Gheorghe!

Iesi afara ca ma musca

Badea Gheorghe iese afara,
da cu o piatra dupa caine,
apoi striga catre Itic:
Tine-ti inima, jupane!


Nu stii vorba romaneasca,

cea din mosi-stramosi lasata,
ca un caine care latra,

nu te musca niciodata?

 

Ba o stiu, cunosc proverbul
ca-i si la noi, la ovrei,

vorba este,

daca-l stie si Grivei.

 

Uitasem chiar si faptul ca vreodata am invatat aceasta poezie, pana cand am ajuns (nu mai stiu prin ce imprejurari) pe saitul: https://www.poeziile.com/autori/Amintirile-Marianei/poezii-uitate--cules19919241819.php#google_vignette

unde am citit o varianta foarte asemenatoare, dar evident incompleta. Nu am pretentia ca am reprodus absolut corect, poezia pe care tata mi-a recitat-o acum aproape 55 de ani, dar daca cineva, citind versurile de mai sus, isi aminteste o forma mai aproape de adevar a acesteia, atunci sa corecteze textul de mai sus. Poate prin contributii succesive, vom reusi sa restabilim textul initial, care cu aceasta ocazie am aflat si eu ca ar putea apartine poetului Vasile Igna. Citind biografia acestui poet, care se pare ca este in viata si ca ocupa o pozitie diplomatica la ambasada Romaniei de la Paris, am avut surpriza sa aflu ca este nascut in localitatea Ardusat din Maramures si a absolvit liceul din Somcuta Mare, comuna natala a mamei mele. Nu stiu altceva despre el (de la mama, sau de la tata) dar acum mi se pare putin probabil ca tata (contabil de profesie) sa fi invatat aceasta poezie cu totul intamplator. Este posibil ca intre mama (nascuta in 1938) la Somcuta Mare si acest Vasile Igna, nascut in 1944 la Ardusat, o comuna aflata la o distanta de aproximativ 12 km, la nord-nord-vest de Somcuta Mare, sa existe grade de rudenie. In anii 1966 si 1967 tata (posesor al unei motociclete) impreuna cu mama au facut in doua randuri turul Romaniei. In 1966, ajunsi la Cluj, se pare ca au lociuit o zi sau doua la rude. Avand in vedere ca Vasile Igna a fost profesor la o scoala generala din Cluj, unde a debutat publicistic in 1963 in paginile revistei Viata Studenteasca, precum si faptul ca tata mi-a recitat prima data poezia "Cainele si Ovreiul" in jurul anului 1966, am dedus ca acesta este foarte probabil sa fi invatat aceasta poezie, chiar din gura autorului ei.

 

In alta ordine de idei, acest topic ramane deschis pentru oricine vrea sa aduca in atentia auditoriului, poezii mai putin cunoscute (mai vechi sau mai noi) cu autori cunoscuti, sau necunoscuti.

 

SPOR!!!

Editat de ola_nicolas
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Interesanta poezie !!! :smile:

Asta, asa, de completat peisajul site-ului care cam duce lipsa de subiecte tehnice! Off! Acum, nu stiu cum sa zic, dar la generatia asta de acum forumurile li se par complicate, ei folosesc din plin facebook-ul, ca nu sta nimeni sa le filtreze postarile. Pe un forum, regulamentul este mult mai strict, nu prea iti permiti sa postezi tehnic orice aberatie !

Fac o paranteza, ma uitam la un nepot ce scoala a facut in pandemie. Puffff! E jale mare! Nu am cuvinte! Nu stiu ce generatie de oameni o sa ne plateasca pensiile si ce-i grav e faptul ca daca generatiile anterioare si-au dezvoltat aptitudini practice si teoretice in electricitate/electronica/automatizari, si erau multi pe vremuri - sper sa nu exagerez - acum, e jale mare, la un liceu de abia daca dintr-o promotie se gasesc unul sau doi tineri cu plecari spre domeniu!!! Chiar ca imi vine sa scriu o asemenea poezie sau ceva asemanator !! Unde ajungem domnilor ?

Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Tehnologia tinde sa ajunga indeletnicire de casta, dar totusi cine vrea gaseste informatia necesara, nu mai e ca pe vremuri cand accesul la informatie erea limitat.

Cat despre pensii, ia-ti gandul, pe mine altceva ma supara, nu poti face ce-ti doresti si ce poti face de la o varsta incolo, si alta ca agricultura aduce bani foarte putini daca nu o faci la scara industriala, asta presupune pamant, utilaje, dar mai ales oameni, oameni nu gasesti, nici nu faci bani sa-i platesti rezonabil.

 

Personal vreau sa infiintez un reactor de pirolizat plastice alimentat cu energie solara care sa deserveasca o mica comunitate, asta as putea face pana in ziua in care oi muri. dar este aproape imposibil, sunt altii care vor banii pe gunoaie si sa le arune pe unde vad, sa ne trezim cu insule de gunoaie in ocean.

 

Altfel astept sa vina medicina muncii sa puna verdictul orb si surd,+/- alte handicapuri, nu stiu daca dementa senila face obiectul medicinii muncii,

Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Theodor Speranția culeasă de George Topârceanu:

https://www.tititudorancea.com/z/george_topirceanu_th_sperantia_cainele_ovreiului.htm

 

Și Mariana a postat-o tot din amintiri. I-o spusese mama ei acum 65 de ani.

Eu sunt curios cine a scris „Cucoana cu cateaua”, următoarea poezie culeasă de Mariana și postată în site-ul de mai sus. E un „Bubico” versificat: 

 

Un mosneag mergea odata,
cu trenul spre Buhaesti.
El era de loc, imi pare,
dintr-n sat numit Lanesti.

O cucoana-nfumurata
si cu buze date-n ros,
de la Iasi venea si dansa
si mergea catre Barbosi.

Intamplarea-i asezase
in vagon chiar fata-n fata
si calatoreau cu altii,
noaptea pana-n dimineata.

O catea avea cucoana
si mereu o mangaia
iar mosneagul nostru
bietul, o lulea si el avea.

Catelusa facea tumbe
de gandeai ca e un drac,
iar mosneagul lulelusa
o scobea cu un suvac.

Hait, acum mosneagul nostru
isi aprinse el luleaua,
si mereu trimite fumul
spre cucoana cu cateaua.

Fumul greu o ameteste,
si cum sta tot imbufnata,
ii veni, asa o pofta,
pe mosneag sa-l umfle-ndata.
Mosule, inceteaza cu duhnitul!
ca de nu-ti arunc luleaua…

Coconita, mi se pare
ca aci-i a III-a clasa,
ia-ti cateaua si te cara
dincolo, in lume-aleasa!


Lasa-ma, pe minen-n pace,
iaca mi-am pierdut suvacu!
Ca de nu, si eu cateaua
ti-o trimit, pesches, la dracu!

Nu trecu mult dupa sfada
si mosneagul adormi,
iar cucoana luand luleaua
pe fereastra o zvarli.
Apoi, foarte multumita
ca scapase de lulea,
binisor inchise ochii
s-adormi apoi si ea.

Dar, mosneagul se trezeste
si vazand el, cu mirare,
ca luleaua ii lipseste,
se apleaca, pe catea o ia de gat,
o arunca pe fereastra
si se face adormit.

In curand cucoana-i treaza,
la catea se si gandeste
si o striga, si-o tot cheama,
ca-i e draga, ce gandesti…
Garofito, hai la mama!
Garofito, unde esti?
Si vazand ca n-o gaseste,
se framanta, striga, tipa
si de banca se izbeste.

Mosule, unde mi-e cateaua?
spune-mi, ca innebunesc!
S-a dus, s-aduca luleaua,
n-am cu ce sa duhanesc!

Atunci, ea, ca o leoaica,
incruntata-nfuriata,
la mosneag se si repede
ca sa-l ia de beregata.

Sar toti calatorii
sa-i despata negresit,
cand in statia urmatoare,
trenul la Barbosi a fost oprit
si cucoana cu cateaua
de bataie s-a lasat,
si cu geamantanu-n brate
din vagon a si plecat.

Editat de Mircea525
Adăugare
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
 Share

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe www.tehnium-azi.ro te rugăm să fii de acord cu: Termeni de Utilizare.