Sari la conținut

Cat costau piesele electronice inainte de '89 ?


Postări Recomandate

Am citit diverse pareri, unele le-am auzit, despre costul pieselor electronice din vremea lui Ceausescu si vroiam sa citesc si parerile celor mai batrani ca mine din forum. Adica, era ca acum, sa merita sa faci un produs D.I.Y sau iesea mai scump ca un produs din magazin ? Spre exemplu, un banal amplificator audio produs de o anume intreprindere comunista, daca il clonai, sa zicem doar amplificatorul, ieseai mai ieftin ?

Editat de ionut90
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Trebuie pornit de la urmatoarele premize: Principiul comunist "Eliminarea exploatarii omului de catre om" a determinat o anumita caracteristica a economiei "socialiste". Mai intai, nimic din ceea ce se producea nu era destinat vanzarii catre persoanele fizice, cu exceptia mobilei si a produselor electrocasnice. In produsele electrocasnice erau incluse si aparatele radio si o parte dintre mijloacele de inregistrare - redare a sunetului. Pornind de la acest "concept", s-a dezvoltat si un comert paralel cu piese si subansamble de schimb. Acestea erau insa de cel putin 10 ori mai scumpe si a fost dezvoltat numai datorita sectorului cooperatist, singurul sector "privat" in socialism. Desi intr-un anumit sens acest sector cooperatist a promovat un comert ceva mai aproape de cele care aveau in centru cumparatorul si nevoile lui, el a avut limite imposibil de depasit in acele vremuri. Astfel cooperatia a infiintat si a raspandit in teritoriu magazinele specializate pe componente si subansambluri de electronica denumite "Dioda". Asemenea magazine se gaseau in exclusivitate numai in marile orase: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Iasi, Brasov, Constanta, Galati si Braila. Le-am enumerat doar pe cele cunoscute de mine personal. Este posibil sa fi fost infiintate asemenea magazine si in orasele mai mici, desi eu nu cred. Astfel incepand cu anul 1982, cand m-am mutat din Constanta in judetul Olt, am cautat cu insistenta un magazin de tip Dioda, fara sa gasesc in municipiul Slatina - resedinta de judet. Daca erai pasionat de un hobby precum radioelectronica, nu aveai decat sa cumperi componentele la pret de piese de schimb, care costau asa dupa cum am mai spus de cel putin 10 ori pretul de productie al acelor timpuri. Daca o rezistenta era fabricata in acea perioada cu 0,05... 0,1 lei / bucata, atunci o gaseai de cumparat la Dioda cu 0,5... 1 leu / bucata. Preturile fiind dictate de stat, peste tot in teritoriu, puteai cumpara acea piesa cu acelasi pret. Nu as putea sa fac o lista exhaustiva a preturilor la componentele electronice, dar din ceea ce mi-am permis sa cumpar eu insumi in acele vremuri, pot spune ca tuburile electronice aveau preturi intre 35 si 100 lei / buc, tranzistoarele intre 45 si 150 lei /buc, condnsatorii electolitici de tensiune mica intre 3 si 10 lei / buc, condensatoarele ceramice intre 1,2 si 2 lei / buc, etc. Un difuzor de 4... 8 ohm / 1W era cel putin 50 lei, un condensator variabil dublu de 30 / 500 pF era 45 lei, etc. Eu preferam sa cumpar seturi de piese componente, vandute sub forma de kituri specializate, sau subansambluri de schimb, de pe care recuperam in mod special tranzistorii de radiofrecventa, la preturi ceva mai mici decat preturile cu care le gaseai ca piese de schimb.

Ar mai trebui spus ca mijloacele de comunicare interumana erau prohibite in acele vremuri. Astfel, un telefon fix gaseai probabil la cateva zeci de familii. Ca sa obtii autorizatie de instalare a unui post telefonic trebuia sa treaca intre 5 si 10 ani si in plus trebuia sa devii membru PCR, sau sa te inregimentezi in sindicatele centralizate ale vremii. Ca persoana fizica apartinica era aproape imposibil sa posezi un post telefonic fix. Imi amintesc ca dintre cele 7 cupluri unchi / matusi si doua de  bunici, doar o singura matusa avea telefon, ea fiind instalata in randul nomenclaturii comuniste, iar sotul ei fiind organ de conducere in sindicatele centralizate. Semnificativ este faptul ca desi incepand cu 1985 au aparut primele computere de tipul HC, ele nu au fost disponibile publicului larg pana dupa 1989. Au existat tot incepand de prin 1985 televizoare care contineau intrinsec sisteme de calcul numeric, care permiteau jocurile pe calculator. Ele au fost livrate direct la export, iar pentru romani, mai apareau din cand in cand oportunitati de a cumpara marfa refuzata la export, printre care si asemenea televizoare.

Cu timpul, pe langa magazinele Dioda, au aparut si au proliferat retelele de "bisnitari", care aduceau prin anumite filiere piese din strainatate si le vaindeau cu preturi mai apropiate de realitate.

Editat de ola_nicolas
  • Like 1
  • Thanks 2
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu aveam 6 surse mari de piese.

1. Magazinele Dioda, de unde imi cumparam kit-uri facute de IPRS (Amplif 10W, Sirena Waw-waw, bariera fotoelectrica etc.) - astea erau singurele lucrucruri pe care mi le permiteam restul era prohibitiv ca pret (un BC107 era 72 lei) 

2. Casa pionierilor - piesele acolo erau gratis pentru proiectul la care lucrai dar erau in general piese sub-standard (tranzitoare cu germaniu EFT303 parca) tot ce cadea la teste la fabrici trimiteau ca material didactic, pasivele erau ok, le mai sortam noi cu ohm-metrul.(AVO din dotare)

3. Clubul Radioamatorilor - nu stiu prin ce minune radiocluburile mai aveau piese romanesti si eu fiind printre putinii copii primeam piese daca le aratam ca lucrez la ceva anume.

4. Intreprinderile socialiste - cam toate intreprinderile aveau ateliere de mentenanta si primeau piese de schimb care de multe ori ajungeau oriunde altundeva dar nu in utilajele care trebuiau reparate.

5. Piata neagra (Bucuresti - Academiei, sau Regie)

6. Ultima sursa de componente era din aparate vechi - cu toate ca pe vremea aia nimeni nu arunca nimic (ca poate ne trebuie)

Referitor la pret - numai pe piata neagra gaseai piese care aveau preturi mai accesibile practic comertul socialist nu incercat niciodata sa vanda piese (lucru pe care nu l-am inteles pana in prezent) - oricum eram praf si pulbere la capitolul asta.

RR

Editat de roadrunner
  • Thanks 2
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc. Am citit cu mare interes o descriere a acelor vremuri. Deci, un BC107 = 72lei ???, cam cati USD inseamna in acele vremuri, ca sa facem o comparatie cat mai corecta, sper!?

Acum 1 oră, roadrunner a spus:

Referitor la pret - numai pe piata neagra gaseai piese care aveau preturi mai accesibile practic comertul socialist nu incercat niciodata sa vanda piese (lucru pe care nu l-am inteles pana in prezent) - oricum eram praf si pulbere la capitolul asta.

Piata neagra ? Asta cum era ? Bisnitari pe la colturile intreprinderii dar bisnitarii astia nu erau angajatii a intreprinderii ?

Care a fost scopul - sau nu stiu cum sa-i zic - cand fabrica de piese electronice ICPE s-a infintat tocmai la Curtea de Arges ?

Si care era calitatea pieselor

Acum 2 ore, ola_nicolas a spus:

[...] Astfel cooperatia a infiintat si a raspandit in teritoriu magazinele specializate pe componente si subansambluri de electronica denumite "Dioda". Asemenea magazine se gaseau in exclusivitate numai in marile orase: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Iasi, Brasov, Constanta, Galati si Braila.

De asta cand eram eu mai mic, prin 2000 si ceva, am auzit chiar si in anii '90 prin orasele care au avut asemenea magazine, salariatii care lucrau la Dioda au preluat afacerea si a transformat-o in propria lor afacere, denumita tot Dioda ?

Totusi, din preturile spuse de voi, la aproape 100lei un tranzistor, pai ca sa reproduci un banal amplificator audio, fara corector de ton, cheltuiai un salariu de 1000 lei. De fapt, pe vremea aia, imi povestea un unchi, luai manopera la ansamblat un radio cu 7 trazistoare si 300lei, cand lumea cred ca, castiga un 1000lei pe luna, sau 2000lei? in USD cat inseamna ? Pe vremea ai noi, romani, am impresia, poate gresesc ca eram platiti cum sunt chinezi platiti astazi, cu vreo 50...100USD /luna si munceam si sambata, asa am auzit! :scratchchin:

Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 1 oră, ionut90 a spus:

... cam cati USD inseamna in acele vremuri, ca sa facem o comparatie cat mai corecta, sper!? ...

Valuta pe relatia Vest era convertita in mod artificial. Daca tin minte bine, la BNR un dolar era intre 8 si 12 lei, in timp ce pe piata neagra il cumparai (daca aveai curaj, caci detinerea de valuta era ilegala) cu cel putin 35 lei. Dar ca sa nu mai trebuiasca facute calcule complicate, eu cred ca leul de atunci si cel de acum au cam aceeasi putere de cumparare, exceptie facand painea, care este actualmente subventionata. Ca fapt divers, un covrig (cam de aceleasi dimensiuni) costa si atunci si acum 1 leu.

Acum 1 oră, ionut90 a spus:

... ca sa reproduci un banal amplificator audio, fara corector de ton, cheltuiai un salariu de 1000 lei. ...

Poate chiar mai mult. Adevarul este ca si pretul pe piata al unui "banal" amplificator audio era tot cam pe acolo, daca nu chiar mai mare. Asa dupa cum spuneam si mai sus, statul comunist descuraja vanzarea catre persoanele fizice a multor echipamente. In afara de autoturisme, care erau acceptabile ca pret, toate celelalte produse care astazi sunt considerate "banale" erau pe atunci supraincarcate ca pret. Ca sa cumperi o masina de scris mecanica, trebuia sa platesti pe atunci 20... 30 % din pretul unui autoturism DACIA. In final, chiar daca te hotarai sa o cumperi, ti se ridicau zeci de bariere artificiale, cum era spre exemplu inregistrarea ei la o comisie speciala. Omul de rand, nu avea voie sa poata edita, sau reproduce texte de tipar. Foarte multi scriitori, care prin natura profesiei aveau nevoie de o masina de dactilografiat, au avut necazuri mai mari sau mai mici, fiind nevoiti sa renunte la ea si sa isi prezinte cartile in manuscris.

Editat de ola_nicolas
  • Thanks 2
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
La 22.12.2020 la 15:08, roadrunner a spus:

... nu incercat niciodata sa vanda piese (lucru pe care nu l-am inteles pana in prezent) ...

Ai trait prea putin in comunism si de aceea nu ai apucat sa intelegi. In socialism nu aveai voie sa produci nimic, ca individ. Era considerata ca o forma de "exploatare a  omului de catre om". Era interzis inclusiv comertul practicat de particulari. Cu mare greutate s-a admis prezenta in piata a taranului producator individual, si numai daca vinde cu preturile afisate in "mercuriale".

Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, este legata de prietenia mea cu un coleg din clasa a 3-a de origine greaca (il chema Petras) care avea un nemaipomenit spirit de comerciant. Putea sa vanda (probabil) si castraveti unui gradinar. Asa dupa cum am mai precizat pe ici pe colo prin alte topicuri, eu deja aveam pasiunea electonicii la acea varsta, dar si alte pasiuni legate de diferite mestesuguri. Petras a observat preocuparile mele si m-a abordat direct cu o propunere de "afacere" - cuvant cu o conotatie ilegala pe atunci. El putea sa procure blocuri de BCA, tatal lui fiind maistru constructor, astfel incat mi-a propus ca eu sa tai acele blocuri de BCA in forme regulate de marimea unui sapun mai mare. Am reusit sa tai intr-un interval destul de lung (2... 3 saptamani un bloc de BCA) obtinand in jur de 150 de bucati prismatice de marime potrivita. Intr-o duminica de toamna (sambata aveam scoala) ne-am dus amandoi in piata Grivita din Constanta si intr-un interval de circa 2 ore, Petras a reusit sa vanda aproape toata marfa. Mai stateam acolo pentru cateva bucati nevandute, in momentul in care un "bagator de seama" din piata a venit cu sectoristul din zona si ne-a intrebat cine suntem, unde stam si altele de genul. Am rupt-o amandoi la fuga, lucru la care nu ma intrecea nimeni si eu am scapat. Nu insa si el, care era mai putin sportiv. Astfel ca m-am pomenit a doua zi cu doi militieni la usa, care au intrebat de tata. Tata fiind acasa, a iesit imediat si a aflat de aventura mea si a lui Petras. Bineinteles ca am fost pedepsit. Inafara de corectia fizica, am fost sanctionat cu interdictia de a ma mai deplasa mai departe de 200 m de casa si nu am mai primit banii de buzunar timp de mai multe saptamani. Adevarul este ca prin vanzarea acelor bucati prismatice de BCA, sub "licenta" de "piatra ponce" pentru calcaie, Petras facuse o suma de vreo 300 lei, care ca printr-o minune nu i-a fost confiscata de militian. Cu partea mea (150 lei) am putut sa-mi cumpar un difuzor de 8 ohm / 1 W, plus atle maruntisuri de la Dioda. Practic eram acuzati de bisnita, ocupatie infierata cu "manie proletara" in acea vreme. In anul urmator, Petras, s-a mutat la o alta scoala si practic nu mai stiu nimic despre el.

Editat de ola_nicolas
  • Thanks 2
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
La 22.12.2020 la 14:28, ola_nicolas a spus:

Ar mai trebui spus ca mijloacele de comunicare interumana erau prohibite in acele vremuri. Astfel, un telefon fix gaseai probabil la cateva zeci de familii. Ca sa obtii autorizatie de instalare a unui post telefonic trebuia sa treaca intre 5 si 10 ani si in plus trebuia sa devii membru PCR, sau sa te inregimentezi in sindicatele centralizate ale vremii. Ca persoana fizica apartinica era aproape imposibil sa posezi un post telefonic fix.

Toti colegii din scoala generala aveau telefon , si eram 42 in clasa. Inclusiv ai mei care n-au fost in partidul unic si-au instalat telefon in anul 1979 cand am intrat in prima clasa din cilclul gimnazial.

In magazine componentele erau putine si nejustificat de scumpe. Compensam aceasta hiba a regimului cu participarea la cercurile tematice de la casele pionierilor si radiocluburi unde gaseam un minim necesar pentru a invata si a ne pune in practica micile proiecte.  Avem reviste lunare in domeniu, carti mai gaseam prin librarii sau pe la cunostinte. La fel si componente.

Mai pe la nenea care repara televizoare la cooperativa, pe la cunoscutii ce lucrau in inteprinderi si aveau componente datorita activitatii prestate acolo, din recuperari si piata neagra. Nu era ca azi si nu suporta comparatie, fiind sisteme sociale diametral opuse. Proiectele mai serioase deveneau mai mult sau mai putin scumpe in functie de cum iti puteai asigura necesarul. Sa nu uitam ca radioamatorii isi construiau aparatura, domeniu ce era in voga in acele vremuri. Azi nu stiu cati mai folosesc Morse.

Editat de Dima
  • Thanks 2
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 3 ore, Dima a spus:

Toti colegii din scoala generala aveau telefon , si eram 42 in clasa. ...

... "Elevul DIMA dintr-a 7-a". ...

Intre 1970 si aproximativ 1980, a fost deceniul in care Ceausescu a fost considerat un mare democrat. Intre acei ani, familiile cu venituri mai mari au fost avantajate. Spre exemplu daca un cuplu cu doua salarii avea un venit de 4... 7 mii de lei, sau mai mult, atunci isi putea permite la preturile din epoca sa-si instaleze un post telefonic fix, care era la fel de scump la instalare ca si produsele electronice despre care vorbim aici. Puneai o cerere, apoi asteptai cel putin 4... 5 ani, timp in care erai verificat de securitate daca nu ai rude in strainatate, daca, ..., daca, ..., daca, .... Intr-un final, daca nu-ti gaseau nimic de reprosat, te trezeai intr-o buna zi cu instalatorii care-ti instalau postul telefonic. In plus, Bucurestiul a fost mult favorizat fata de toate celelalte orase ale tarii. Matusa mea care avea telefon era tot din Bucuresti, si avea postul instalat dinainte de 1962, an incepand cu care cam tin minte tot ceea ce am parcurs in viata. Pe atunci era Gh.Gh. Dej la putere. In familia mea a fost un singur salariu (cel al tatalui meu) mama a stat cu mine si cu sora mea acasa preocupandu-se de gospodarie si de copii, astfel incat un post telefonic a fost un lux, pe care tata nu si l-a permis, atat ca instalare, cat si ulterior ca abonament. Eu am terminat facultatea si m-am angajat in toamna lui 1979. Apoi au venit anii '80, cu totul diferiti fata de deceniul 1970... 1980. Eu si sotia mea am avut doua salarii (depasind 4000 lei) dar cu ele nu am mai putut realiza ceea ce s-a realizat inainte de 1980. Am reusit sa-mi montez un post telefonic fix, abia dupa revolutie. Apropos de preturile produselor electronice, cu primul salariu luat in 1979, am facut avansul pentru un televizor a/n si un aparat de radio (luate in rate) care m-au costat impreuna aproximativ 6000 lei.

Editat de ola_nicolas
  • Thanks 1
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Uite cum o dam in... Refuz sa ma exprim clar dintr-o scarba profunda fata de sistemul trecut.

Sper ca Ionut90 a reusit sa inteleaga situatia de atunci. As mai adauga marea pasiune ce-i anima pe diversii amatori din diversele domenii extra-profesionale.

Poate ca asta ii facea sa treaca mai usor peste multimea de neajunsuri logistice si sa faca lucruri minunate. Si chiar faceau.

Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

@Dima: Ai sintetizat aproximativ exact situatia de atunci. Chiar daca parintii tai au fost oarecum "favorizati" de epoca deceniului '70, comunismul a fost oribil si a reprimat pe toata lumea. Intr-adevar generatiile tinere (nascute in libertate) inteleg din ce in ce mai greu ceea ce au intampinat parintii si bunicii lor. De aceea este bine sa tineti aproape de parintii si rudele voastre mai in varsta (aviz si lui @roadrunner sa se impace cu tatal sau, atata timp cat inca mai este in viata) si sa nu ii considerati niste "dinozauri", incremeniti in proiect. Asa dupa cum mai spuneam, "oamenii sunt sub vremuri", iar cine se opune vremurilor, este intotdeauna invins si traumatizat. Eu si cei de varsta mea, am trait aproximativ jumatate din viata de pana acum in comunism, si oricat ne-ar fi de bine acum, nu putem uita raul dinainte.

Editat de ola_nicolas
  • Thanks 1
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Lipsa pieselor electronice din afara si know how-ul de acum importat in mare parte de pe internet a reprezentat impedimentul major pentru proiecte/constructii de calitate inainte de '89. Aspectul asta era puternic influentat de politica regimului comunist. Foarte multe din produsele comuniste erau orientate spre piete de mana a treia sau piata interna, in mare parte vandute cu preturi de dumping ca sa poata face concurenta cu calitatea produselor vestice. De fapt, lucrul asta e aplicat brutal acum si de China fara a respecta regulile economice mondiale, fapt ce a atras atentia SUA si de aici tot razboiul cu compania Huawei etc.. 

Din considerentele expuse anterior, a rezultat si foamea romanului dupa japonisme in anii '80 mai ales. Oricum, industria noastra de profil tehnic (electrotehnic/electronic) nu avea cum sa tina foarte mult. Costurile de realizare a pieselor electronice erau mari comparativ cu ce erau pe piata asiei de sud-est. Spre exemplu, un BD139 era cam 70lei bucata in '85, adica vreo 4 USD mai mult sau mai putin oficial - comparati cu preturile de acum si ce calitate se vindea atunci care cel putin in zona D.I.Y era pusa mult sub semnul intrebari, intreprinderile care produceau asemenea piese sortand exemplarele de calitate si ce se mai vindea, se vindea pe sub mana sau prin magazine gen "Dioda" multe rebuturi vandute cu pretul spus anterior.

Totusi, chinezii, zona Hong Kong, au importat cel putin prin anii '70 mai ales, diode semiconductoare de mare putere din Romania pana si-au dat seama pe la finele anilor '80 sau in anii '80 ca pot produce ei asa ceva si chiar mai ieftin si mai bun, lucrul demonstrat ulterior prin anii '90. Bineinteles, pe parcursul trecerii anilor au colorat calitatea produselor, spre exemplu au inlocuit terminalele din cupru a rezistoarelor de 0.25.....5W cu un aliaj mai ieftin care contine si Fe. Daca, in Europa, la ora actuala, s-ar corecta acest impediment, doar pe structura terminalelor rezistoarelor (ca sunt mai multe exemple de acest fel!), nu stiu daca piata chineza s-ar reprofila in timp util, iar daca ar face-o, cu siguranta ar interveni statul chinez ca sa subventioneze productia, o tactica comunista neaprobata de regimuri democratice si care nu este fair-play cu politicele americane si U.E. De fapt, de asta si americanii s-au suparat pe chinezii si tot tam-tam-ul rezultat !

Editat de politehnica
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

@politehnica: Comunismul chinez, este un comunism bazat numai pe un partid unic. In rest, politica economica a P.C. Chinez este esential diferita de cea a regimului Gh. Gh. Dej, sau Ceausescu. Chinezii beneficiaza de incurajarea statului pentru a produce orice (inclusiv ca persoane fizice) in timp ce in Romania asa ceva era exclus inainte de '89. De altfel chiar si acum se constata o preferinta a statului Roman pentru produse de import si legi neclare si discriminatorii pentru cetatenii romani care vor sa investeasca in orice. Chinezul care isi permite, poate cumpara un utilaj de mare productivitate - bunaoara un tractor pentru lucrari agricole. Asa ceva era exclus in Romania comunista. A doua zi dupa ce cumparai un asemenea utilaj, te trezeai cu securitatea pe capul tau si erai tocat marunt din toate punctele de vedere - de unde ai banii, de unde ai cumparat, de unde... si /sau cum.... Utilajul ti se confisca si erai apoi purtat prin inchisori, dupa care o lunga perioada de timp aveai o caoda de la securitate legata de tine, oriunde te duceai.

Politica lui Ceausescu de industrializare a fost in general benefica, dar altfel ar fi fost situatia daca ar fi acordat libertate de exprimare individului - romanul de rand. P.C. Chinez a realizat acest lucru de multa vreme si a reusit astfel sa supravietuiasca miscarilor revolutionare din 1989. Una dintre marile probleme ale regimului comunist chinez este aceea ca prin politica de dumping, nu permite individului sa progreseze din punctul de vedere al standardului de viata. Statul chinez, mentine chinezul de rand intr-o relativa stare de saracie, in timp ce economia Chinei a devenit una dintre cele mai infloritoare din lume. Hai sa nu uitam cum China comunista este a treia natiune care a zburat in cosmos cu oameni la bord, utilizand mijloace tehnice produse in exclusivitate pe teritoriul ei. Romania, a avut si ea un astronaut (D. Prunariu) dar care a zburat in cosmos prin bunavointa statului Rus si cu ajutorul mijloacelor detinute de acesta.

Avand in vedere analiza de mai sus, se poate spune ca P.C. Chinez a fost promotorul economiei infloritoare a Chinei, dar a devenit o frana puternica din punct de vedere social. Este de asteptat, ca intr-un orizont de timp nedefinit si impredictibil in acest moment, regimul comunist din China sa dispara, in favoarea unui regim democratic. Daca acel regim democratic va sti sa gestioneze situatia economica infloritoare a chinei in avantajul natiunii, atunci vom asista poate la o schimbare de lider economic din punct de vedere global. S.U.A. a remarcat aceasta eventualitate si a cotit-o in 2016 spre o politica anti globalista si pro nationalista. Din pacate, marile concerne internationale nu au agreat aceasta politica si au revenit la politica anterioara de globalism desantat, care avantajeaza China.

Editat de ola_nicolas
  • Thanks 1
Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.



×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe www.tehnium-azi.ro te rugăm să fii de acord cu: Termeni de Utilizare.

ATENTIE !!! Functionarea Tehnium Azi depinde de afisarea de reclame.

Pentru a putea accesa in continuoare site-ul web www.tehnium-azi.ro, va rugam sa dezactivati extensia ad block din browser-ul web al vostru. Dupa ce ati dezactivat extensia ad block din browser dati clic pe butonul de mai jos.

Multumim.

Apasa acest buton dupa dezactivarea extensiei Adblock