Instrumente de masura din anii 60-80

[Franklin]

Buna la toti.

Mica prezentare:

Am picat in cazanul cu electronica (ca Ob?lix) la inceputul anilor 60. Am fost impins de Agenda pionerului din 1959 (o schema de post cu galena, o schema de post cu un tranzistor si alfabetul Morse), revistele Sport si Tehnica si Stiinta si Tehnica ? fiecare publica cel putin o schema de montaj electronic (3 lei fiecare in fiecare luna) si doua carti Aparate de radio cu tranzistoare de G.D. Oprescu si Construiti aparate de radio de I.Gh. Boghitoiu (primele editii). Cele doua reviste au disparut prin anii 1972 si au fost inlocuite de revista Tehnium (asa am ajuns pe acest site).

In 1966 am cumparat, din micile mele economii, de la consignatia de pe Smardan un AVO metru de tip T436 sovietic (nu sant sigur pentru numar) - cei mai tineri care nu au cunoscut aceasta epoca sant rugati sa nu rada - 600 lei si in 1969 l-am inlocuit cu un AVO metru german 1200 lei. Rugamintea mea este daca cineva poate sa ma ajute cu numele exact al acestor instrumente, fotografii, si poate si scheme.

Daca mai multi dintre voi vor sa deschidem un topic cu amintiri din aceasta epoca eroica cand tranzistoarele sa cumparau la consignatia, pot cu ajutorul prietenilor mei si a unora dintre voi sa scrim aceasta istorie. Eu si prietenii mei promitem sa va dam cele mai exacte informatii.

Noapte buna la toti

[donpetru]

In primul rand, bine ati venit in acest forum (website).

 

O sa urmaresc cu interes acest subiect, dedicat aparatelor de masura clasice. Poate se vor gasi utilizatori, mai in varsta ca mine, care sa contribuie cu informatii utile vis-a-vis de cerinta dvs.

 

Numai bine

[miron1947]

Primul meu "multimetru" l-am contruit cu un mixroampermetru rusesc, pe care l-am primit de la un elctronist batran, iar primul pe care l-am cumparat(prin `65) a fost un TTC 20K/V, aici vad ca-i spune Noris http://www.radiomuse...r_620_spn6.html comercializat prin Nekermann(mu mai stiu pretul) cu care am lucrat pena prin `80.

Tranzistorii ii cumparam din comert, MP39(rusesti cu germaniu), cu acestia mi-am construit montaje pentru chitara(atunci era moda fomatiilor de chitare), fuzz, wha-wha, tremolo. si montaje utile depanarii.

In perioda aceea,mi-am contruit si un pistol de lipit(in comert inca nu erau), alternativa era un letcon de 80W, cu cartus cilindric, mare, incomod de utilizat.

Editat Noiembrie 30, 2014 de miron1947

[ola_nicolas]

Nu am avut un aparat de masura profesional pana in 1980, cand mi-am permis pretul (950 lei) unui MAVO 1, aparate construite la IAEM Timisoara, dar care rar se gaseau la vanzare in magazinele socialiste, pentru persoane fizice. Aparatul l-am cumparat dintr-un salariu de inginer stagiar de 1960 lei/luna. Il mai am si acum in stare functionala, dar il utilizez din ce in ce mai rar. Incepand din anul 1970, de cand am inceput sa resimt nevoia masurarii sau verificarii unor parametri, am construit mai multe aparate de masura si control cu indicator optic de acord (tub electronic specializat) sau cu sesizor acustic (casca telefonica) In anii '69... '70, m-am deprins sa diferentiez valorile unei tensiuni intre 24 si 350 V prin cat de luminos era becul cu vapori de mercur al unui creion de tensiune - dispozitive foarte ieftine si foarte raspandite in magazinele vremii. Pentru masurarea tensiunilor de pana la 300 V, am construit prin 1973 un voltmetru cu 4 domenii, utilizand un miliampermetru-indicator de la un magnetofon Tesla. L-am etalonat prin bunavointa domnului profesor Dumitru Bucila (radioamator cunoscut in epoca) care mi-a pus la dispozitie pentru mai multe ore laboratorul de fizica al liceului unde eram elev. Foarte des aveam de facut verificari de parametri la transformatoarele electrice construite de mine, printre care si unul pentru un letcon de 200 W, pe care inca il mai am si care isi asteapta randul la a fi rebobinat (s-a ars primarul acum 2... 3 ani) Acel letcon, putea lipi inclusiv carbunii de la electromotoarele de DACIA 1310. In acest scop, deconectam totul de la priza si masuram puterea absorbita de primar in sarcina, citind indicatiile contorului monitorizat cu un cronometru timp de cateva minute. Calculam puterea in secundar, utilizand un randament statistic, apoi stiind tensiunea la borne pe care o masuram cu acel voltmetru "ad-hoc" descris anterior calculam curentul. Alte masuratori de curenti nu am putul sa fac decat dupa ce mi-am cumparat multimetrul mentionat.

...Cele doua reviste au disparut prin anii 1972 si au fost inlocuite de revista Tehnium...

Revista Tehnium, a demarat la sfarsitul anului 1970. Revista Sport si Tehnica, a fost desfiintata in mod abuziv (sub pretextul economiei de hartie) in 1972, sau 1973. Cei care au trait vremurile, isi mai amintesc cum chiar si la scoala aveam rechizite (carti si caiete) din hartie reciclata. Revista Stiinta si Tehnica insa, si-a continuat aparitia cu destul de mare succes pana in anii '90, cand a disparut din aceleasi motive ca si Tehnium. Pentru a putea edita in continuare revista Stiinta si Tehnica, editorii au luat decizia ca ea sa fie tiparita in exclusivitate pe hartie recuperata. Doar copertile erau tiparite pe hartie velina. Am si acum colectiile (legate de mine) ale revistelor Tehnium si Stiinta si Tehnica, pana in 1989.

Editat Noiembrie 30, 2014 de ola_nicolas

[miron1947]

Daca facem o comparatie cu oferta din prezent, in anii `60-65 eram in epoca de piatra, acum cu doar cca. 20 de lei cumperi un multimetru cu monim 20 Mohmi impedanta, prin `75 construisem un adaptor cu tranzistoare ca sa obtin cca.1Mohm pe intrare, dar parca era mai mult entuziasm.

Editat Noiembrie 30, 2014 de miron1947

[Franklin]

Am deschis acest subiect nu pentru nostalgie. As vrea, daca putem, cu amintirile celor mai in varsta si chiar ai celor mai tineri sa reconstruim cat mai precis amintirile din aceasta epoca si mai ales despre instrumente de masura fara care electronica nu ar fi putut sa evolueze. Am dat un interval de timp 60-80 pentru ca dupa mine acesta a fost inceputul electronici moderne in tara noastra. In mod sigur ca subiecte asemanatoare sant si pe alte site-uri.

In acelasi timp as vrea ca tineri electronisti din ziua de azi (unii au fost formati si de mine si mi-au facut mare placere cei care m-au depasit) sa inteleaga ca trebuie inca sa invatam (sau sa invatam tot timpul) si mai ales sa construim montaje electronice pentru a deveni un adevarat electronist. In pergrinarile mele prin lume am intalnit expresie: inginer de salon care spune mult. Simulare si utilizarea unor celule IP gata facute pentru a construi un montaj nu este o evolutie ci o involutie.

Multi dintre noi au citit in mod sigur ?Masina timpului de H.G. Wells?. Chiar daca Wells a fost un mare vizonar (nu, n-am uitat Jules Verne si alti mari scriitori de SF), sper pertru generatiile care ne vor succeda ca viziunea lui este eronata.

Raspunsurile voastre sant foarte clare: trebuie sa discutam si despre componentele electronice din aceasta epoca in principal semiconductoarele cu reprezentantul lor cel mai important tranzistorul care a schimbat definitiv epoca noastra. Minituarizare, fiabilitate importanta, ciclul de viata al unui echipament electronic, sant cateva exemple. Aveti dreptate nu trebuie sa uitam utilajele care ne-au ajutat sa realizam montagele noastre, in definitiv tot ce este intr-un laborator de electronist amateur sau profesional (si astazi prototipurile, seria zero si altele exita chiar in cele mai mari companii). Astazi electronica este prezenta in toate domeniile.

Daca gasiti ca titlul acestui subiect trebuie schimbat sant de acord cu voi sau poate vreti sa deschidem un alt subiect dar sa nu ne dispersam prea mult. Informatia concentrata intr-un singur loc este mai bine. Astept sugestiile voastre.

Promit sa va raspund cat mai repede pe forum la toti care mi-au raspuns.

Ma scuz pentru greselile de datare a unor evenimente. Unele din evenimente dateaza de mai mult de 50 de ani. Am scris deja in mica mea prezentare: ?Eu si prietenii mei promitem sa va dam informatiile cele mai exacte?. Si cum spuneau latinii ?Errare humanum est?.

 

Noapte buna!

[Franklin]

Miron, primul meu multimetru (in epoca mea de piatra ii spuneam AVO metru ? Amper Volt Ohm totul este in titul) l-am construit cu un mili-ampermetru pe care l-am cumparat in Talcioc (recuperat de pe un troleibuz) pentru 25 de lei in 1963. Cand am ajuns acasa m-am dus foarte bucuros si l-am aratat la un electronist batran ?Dl. Nicu? care mi-a spus ca este un ampermetru si pe scala a fost adaugat un ?m? in fata lui A cu un Rapidograf. Suntul exterieur fusese retras dar mai era unul la interior. Deci indicatiile de pe scala nu erau bune. Cu ajutorul lui si a uniui alt electronist instrumentul a fost recalibrat si dupa mai multe luni de lucru, mili-ampermetrul a devenit un multimetru intr-o cutie de placaj (norocul meu c-am pastrat traforajul din clasa a 5-ea) cu doua baterii de 4,5V, bateriile de 9V costau 9 lei ( voltul si leul ? folclor din epoca de piatra) si nu se gaseau tot timpul.

 

 

Am utilizat o schema de G.D. Oprescu. L-am pastrat pana in 1972 cand l-am dat la un tanar electronist. A fost aparatul meu de teren. Imposibil de masurat cu el tensiunile in frecventele intermediare cu tranzistori ? rezistenta faorte mica.

Pentru multimetrul T436 din 1966 cred ca avea o rezistenta de cativa Ko/V. Intradevar a fost o investitie foarte grea dar care a fost amortizata foarte repede. In 1965 mama mea a cumparat in rate un televizor E47 Electronica (4700 lei, centimetrul si suta de lei ? folclor). Deja in garantie a picat de mai multe ori in pana si apoi cel mai mic depanaj costa 150 de lei (schimbatul rezistentei de putere din baleiajul vertical ? verde carbon filetat pe ceramica 2,50 lei pe strada Academiei ? resistenta pe care am schimbat-o cu una din celebrele resistente sovietice rosii si care a ramas pana la sfirsitul televizorului (martie 1977). Acest instrument l-am imprumutat de multe ori prietenului Mitica care avea un televizor ca al meu. Instrument foarte robust si-a suportat multe socuri electrice si mecanice fara sa se strice.

Miron sant uimit pentru tranzistorul P39 care l-am utilizat prin 1966-67. Deja sovietici utilizau tranzitoarele cu siliciu tip GT in posturile lor (Selena?)

Primul meu aparat de radio a fost un post cu galena inainte de 1960. Galena 1 leu cu firul de otel intr-un tub in sticla si cu doua bucati de vata la cele doua extremitati ca sa nu se piarda si un condensator cu mica de 500 pF fabricat de Radioprogres. Acest aparat a fost inlocuit destul de repede cu un aparat de radio cu un tranzistor P1B sovietic (punctiform? Care era foarte sensibil la lumina si variatii de temperatura ? 25mm la orizontala ? un monstru) si o dioda cu Ge D1D fabricatie sovietica. Ca difuzor am utilizat o casca de 80 ohmi conectata direct in colector deci am scapat de un transforamator de iesire cu intrefer (componenta continua ? risc de saturatie). N-am avut un letcon (expresie din EP ? Epoca de Piatra) deci am pus impreuna terminalele componentelor pe care le-am strins cu un fir de lita ( oxidatul facea ca aparatul sa functioneze din ce in ce mai bine ?pana se oprea definitiv). Nu taiam terminalele pentru ca in EP reutilizam toate componentele. In 1962 am cumparat un tranzistor P13 si un P14, 36 lei la consignatia din pasajul Victoria.

Daca santeti interesati pot sa continui lista cu mai mult de 50 de modele de tranzistori pe care i-am intalnit in EP.

Primul meu fier de sudat a fost facut de Dl. Nicu in 1961. Un fir de cupru diametru 10mm si lungime 40mm care a fost modelat la cald si care se icalzea pe sticla unei lampi cu petrol. Spre maner avea trei taituri care imi permitea sa reglez cu precizie temperatura penei! In fine mama si bunica mea au fost foarte fericite de lampa mea si de bidonul de gaz care mirosea foarte bine. Aventura a durat aproape un an cand mi s-a alocat 30 de lei (rezultate foarte bune la scoala) pentru cumparatul unei rezistente double si dreptunghiulare 60W 220v (Electrotehnica Bdv. Magheru ), corpul letconului (Talcioc) care inconjura cele doua resistente cu o pana plata, fabricatie unchiul meu (montaj in fata, lateral dreapta sau stanga ? uimitor, ergonomie era deja inventata ? utilizare cu mana stanga sau dreapta) o coada de pila, 1,50m cordon de fier de calcat, un stecher si primul meu letcon a fost fabricat. Tin sa multumesc Dl. Misu C. coleg de clasa, prieten, mare baterist, ghitarist, canteret (mai ales in engleza ) compozitor (sportiv - aruncator de sulita), creator de mari formatii muzicale la sfarsitul anilor 60 si care m-a invatat sa dau gauri cu un cui incalzit in foc (manerul de pila). Cei care au ghicit cine este Dl. Misu C. (v-am dat destule indicatii) primeste, in mod serios un cadou de la mine FIFO atentie stoc limitat ? un tranzistor germanium din EP (va rog frumos tirmeteti-mi raspunsurile direct la adresa mea email nu pe forum ? vreau sa pastrez anonimatul domnului Misu C). Letconul m-a insotit pana in primul meu an de facultate cand am devenit mai bogat si mi-am cumparat un pistol de sudat Radioprogres aproape 200 lei ? (o catastrofa ) care l-am schimbat contra unui fier de sudat dreptunghuilar 80W 100lei (am facut afacerea secolului).

Noapte buna.

[roadrunner]

Am citit cu mare placere mesajele de mai sus, care mi-au amintit de niste vremuri interesante. Sunt un pic mai tanar decat cei care eu scris dar partial am fost atins de epoca respectiva (EP) interactionand cu "adultii" care se invarteau pe la Radioclubul Judetean Brasov (YO6KAF).

un detaliu al vremurilor este ca reuseam sa invatam mult mai mult lucrand la montajele care nu mergeau (cel putin nu mergeau din prima) decat de la cele care functionau. Ca sa fiu sincer cam nimic nu functiona din prima. (marea mea dilema a timpului era daca cei care publicau scheme in tehnium le si realizau sau nu)

Aveam ceva mai multa incredere in cartile alea mici (Gh. D Oprescu) - acolo te prindeai din text ca au fost realizate si practic. Ce ma distreaza e ca in ziua de azi de fapt ne luptam cu aceleasi probleme - lipsa de cunostinte.

 

Ca sa nu fiu complet offtopic, primul meu aparat de masura nu l-am construit, l-am primit (in 81' parca) era un multimetru italian, un fel de mavo dar mai mic, inca il am si are bateria in el (are o baterie cilindrica lunga de 3V, care daca mai tin minte se numea pionier) evident nu-l mai folosesc decat foarte rar, cand il arat la copiii cu care mai fac cursuri de electronica - e functional si arata chiar bine.

 

RR

Editat Decembrie 1, 2014 de roadrunner

[miron1947]

Ca sa fiu sincer cam nimic nu functiona din prima. (marea mea dilema a timpului era daca cei care publicau scheme in tehnium le si realizau sau nu)

Una din explicatii pentru schemele nefunctionale ar putea fi "aprovizionarea" amatorilor cu piese de la Bucuresti de pe strada Academiei, unde functiona "comertul particular " care vindea componente din loturile martor sau rebutate, de la groapa de gunoi a IPRS-ului, acestea puteau avea parametrii total diferiti fata de inscriptionare..

[Franklin]

Miron in raspunsul care vi l-am dat am uitat sa scriu ca celebrul meu T634 a fost amortizat foarte repede, in 4 reparatii ale televizorului meu E47 simple rezistente arse pe care le cumparam in Academie la 2,50 lei (soietice rosii). Faptul ca l-am imprumutat si prietenului meu pentru a-si depana televizorul lui a facut ca amortizare lui sa fii facuta in mai putin de un an.

Si daca am inceput sa va raspund am sa continiu. Ma uimiti cu strada Academii. Aveti dreptate cu aprovizionarea in componente din ?comertul particular?. Dar trebuie sa va amintesc ca un tranzistor P401 (tranzistor de inalta frecventa) in magazin costa 77 de lei si la Dl. Train afara 40 de lei. Banii se plateau in fata magazinului si livrarea se face in magazinul ? 3 Ursuleti? unde tranzistorul era verificat in fata cumparatorului cu un beta ? metru care indica bun chiar pentru tranzistoarele aproape moarte. Prin 1966 am cumparat un P401 care polarizat corect nu a functionat decat 10 minute.

Cu ajutorul unui electronist cu mai multa experienta decat mine tranzitorul a fost deschis. Firul intre terminalul de colector si jonctiune era rup nu ars ? defect de fabricati, serie zero? In 1965 am cumparat din acest "comertul particular " un tranzistor P15 care era in realitate un P13, o usoara modificare a cifrei 3 si dublam pretul de la 15 lei la 30 de lei. Cat despre tranzistoarele IPRS schimbare culorii punctului care indica colectorul si datea valoare beta in codul coulorilor era o afacere foarte simpla ? toate aveau un punct alb B>90. Masurate pe un adevarat tranzistometru Pilips la Politehnica se gasea B<20 punct rosu.

Dl. Giovani student permanent era un alt distributor de valoare.

Acest "comertul particular " nefast pentru toti electronisti din EP a fost adus la lumina prin 1982 (mult prea tarziu pentru mai multe generatii de electronisti) cand in Romania libera a fost publicat o pagina intraga. Cu ocazia aceasta am aflat ca cei care nu erau bucuresteni aveu dreptul la tranzistoare ?in lemn?. Cum colectia Romania libera este pe microfilme acest articol poate fi gasit.

O noapte buna la toti.

[miron1947]

Nu prea seamana preturile enuntate de Dvs. cu ce-mi aduc aminte, eu cumparam MP39 din comertul socialist cu cca. 3-5 lei, nu mai stiu exact, dar tin minte ca era accesibil si pentru mine ca elev, deci fara multi bani, iar punga de rezistente(neinscriptionate) cu cca.3 lei pe Academiei, sigur, nu din magazinul de acolo.

70 de lei pe un tranzistor, nu stiu cati isi puteau permite in `65, cand salariul minim era cca. 500 de lei.

Editat Decembrie 1, 2014 de miron1947

[Franklin]

Dl. Miron1947 imi pare foarte rau, dar acestea au fost preturile. Si eu eram elev si apoi licean si imi aduc aminte ca era un foarte marte efort pentru toti sa intretina pasiune lor de electronist. Am fost la Palatul pionerilor din Cotroceni din 1961 pana in 1966 unde am avut ca profesor pe Dl. Onofrei un electronist tanar. Drumul de la palatul pionerilor ducea direct la Radioclubul din Bucuresti. Am fost radioamator si prin radioculubul din Bucuresti puteam sa cumpar anumite piese. Eu personal si prietenii mei nu am gasit niciodata un tranzistor P39 sau P40 la 3 lei in acei ani. Astazi le gasim pe eBay in lot la preturi mai mici. Am incercat sa reconstruiesc un post de radio miniatura de G.D. Oprescu cu 4 transitoare cuplati direct din care doi de tip NPN germanium 155 NU 70 Tesla si care in 1965 se gaseau la magazinul Muzica de pe Calea Victorie la 75 de lei. I-am gasit in 2011 in Republica Ceha la un distributor la 10?.

Nu m-am inscris pe acest forum ca sa fabulez. Este adevarat ca am o varsta inaintata dar n-am inceput sa uit anii care m-au format ca electronist si pe prietenii mei. N-am sa vorbes pe acest forum de CV-ul meu si nici de diplomele mele sau ale prietenilor mei.

SUBIECTUL ESTE SI VA RAMANE INSTRUMENTE DE MASURA DIN ANII 60-80.

Incepand din acest moment nu voi raspunde decat la mesajele care au legatura cu acest subiect.

Tin sa multumesc administratorului pentru cuvantul de bine venit pe care mi l-a adresat.

Ma scuz ca n-am raspuns inca Dl. Ola_Nicolas pentru mesajul lui care descrie foarte precis epoca 60-80.

Pentru ceilati care au raspuns va multumesc inca odata si am sa va raspund cat de repede.

Noapte buna la toti.

[miron1947]

Dl. Miron1947 imi pare foarte rau, dar acestea au fost preturile.

Bine, inutil sa mai polemizam pe acest subiect, singurul meu argument fiind imposibilitatea de a achizitiona chiar si unul la acest pret, cu posibilitatile mele financiare din acel timp, ori am cumparat mai multe(cca. 8 sau 10) intr-o luna.

P.S.

Tin minte ca erau ambalate(??39) individual, intr-un plic mic(cca.4 x 4 cm), pe care erau tiparite, carcteristicile lui, imagini cu dispunerea terminalelor si corespondenta lor cu simbolul grafic.

Editat Decembrie 2, 2014 de miron1947

[Dan57]

Nu vreau sa port cu nimeni discutii contradictori dar am sa spun ce imi aduc si eu aminte. In jurul anilor 1958 aveam in curtea unde stateam mai multi vecini printre care un tanar de cca 16 ani pasionat de aparate de radio cu galena, atunci m-a prins "microbul" de care nu am scapat nici in ziua de astazi. Aparatele de masura au aparut cu mult mai tarziu, primele construite, care aratau niste aiureli dar aparatul de care am fost atasat multi ani a fost un instrument sovietic cu o mare scala rotativa, TL4 parca. Din pacate mi-a fost distrus la cutremurul din 1977. Din 1980 s-a schimbat regimul trecand la stadiul de profesionist in domeniu dar nu asta vroiam sa spun ci despre "Academie". Domnul MIron are dreptate privind preturile, tranzistorii obisnuiti erau la preturi modice doar ca erau destui declasati sau chiar stricati deja. O sursa mai buna era in spatele Politehnici unde piesele erau de calitate iar alta sursa se gasea chiar in caminul fac.de electronica. In 1970 un muncitor necalificat avea 700 lei pe luna iar un drum din Bucuresti pana in Brasov era 27 lei, o noapte la cabana era 11 lei iar cu 300 lei petreceai boereste intr-un bar de noapte in Poiana sau Predeal. Nici nu se pune problema ca un tranzistor sa coste mai mult decat cativa lei.

[ola_nicolas]

Dar nu este vorba despre preturile pieselor la punga vandute "pe sub mana" pe Academiei, ci de preturile oficiale practicate atat de comertul de stat, cat si de cel cooperatist al vremii. Apropos de acel post de radioreceptie cu trei tranzistoare cuplate galvanic si cu iesirea adaptata direct la difuzor (fara transformator de iesire) mentionat de Franklin, imi amintesc ca l-am realizat si eu in 1970 cu trei tranzistoare romanesti de tipul EFTxx. A fost primul radioreceptor care mi-a reusit din prima. In ceea ce priveste pretul tranzistoarelor, a variat intre 60 si 80 de lei in functie de tipul EFT-ului. Am avut si eu aceeasi contradictie cu domnul miron1947, intr-un alt topic. Pe de o parte dumnealui are dreptate, atunci cand spune ca existau "variante" iefine, insa acestea erau doar la indemana celor care aveau acces in mediile de comert "alternativ" care existau in exclusivitate doar in Bucuresti. In orice alt oras (inclusiv in cele 6... 7 orase mari ale tarii) exista doar varianta oficiala a comertului socialist, iar preturile erau intr-adevar de ordinul celor mentionate de Franklin. La preturi mai mici se mai puteau achizitiona piese electronice si de la radiocluburi, doar daca aveai calitatea de membru al acelui radioclub. In ceea ce ma priveste, nu am devenit niciodata radioamator si nu am fost mambru al nici-unui radioclub, insa am beneficiat de aprecierea fostului meu profesor de fizica din liceu (domnul Dumitru Bucila) care ma aproviziona din cand in cand cu unele componente active - in special cu tuburi electronice. Tranzistorii se obtineu destul de greu, chiar si prin radiocluburi.

 

In alta ordine de idei, imi amintesc ca produsele electronice si electrotehnice propriu-zise de tipul radioreceptoarelor portabile, etc fabricate in URSS, aveau preturi mult mai mici decat cele realizate de intreprinderile romanesti si chiar decat ale unor marfuri similare din tarile membre CAER. Spre exemplu, am cumparat in 1972, cu banii pe care ii castigasem lucrand in vacanta de vara timp de doua luni ca muncitor necalificat pe santier (650 lei pe luna in regim de 10 ore pe zi si nu 700 cat isi aminteste Dan57) un ministrung pentru lemn fabricat in URSS, cu pretul de numai 450 lei, in timp ce pentru a cumpara un radioreceptor romanesc portabil de tipul Mamaia, sau Neptun, ar fi trebuit sa platesc in jur de 1100... 1200 de lei. Stiu de asemenea ca prin acelasi an au aparut "meteoric" in comertul socialist din Constanta magnetofoane de tipul Majak (rusesti) la incredibilul pret de 1800 de lei si care au disparut imediat din magazine, in timp ce clasicele magnetofoane Tesla (facute in cehoslovacia) costau cam la aceleasi performante aproape 4000 de lei si nu le cumpara nimeni. De aceea probabil ca acele pungulite cu tranzistori individuali, de care vorbeste domnul miron1947 erau asimilate unor produse finite si nu unor piese de schimb, asa cum se vindeau indeobste tranzistoarele. In plus fiind si de provenienta URSS, beneficiau de acea clauza favorizanta din punct de vedere al pretului.

Editat Decembrie 2, 2014 de ola_nicolas