O idee

[Mereanu]

De multe ori,avem neplacerea sa ne confruntam cu tranzistori contrafacuti.Acesti tranzistori pot ceda oricand.Pentru a le mari siguranta in functionare m-am gandit la schema de mai jos.Acum apar intrebarile:

credeti ca in acest fel tranzistorii vor "rezista" mai bine?

puterea va fi mai mica sau egala cu puterea unui singur tranzistor?

[donpetru]

Aceasta metoda de conectare a tranzistoarelor in etajul final s-a aplicat intr-o perioada cand tranzistoare cu tensiunii Uce si puterii disipate mari nu prea se gaseau sau nu se gaseau deloc. Chiar si in perioada cand s-au gasit dar erau foarte scumpe s-a apelat la acesta metoda de conectare. In schema prezentata de dvs. modul de conectare este doar unul teoretic, fara o aplicabilitate 100% practica. Ca sa va faceti o idee cum ar trebui sa conectati tranzistoarele finale priviti urmatoare schema:

Daca conectati tranzistori in acest mod asta nu inseamna ca vor "rezista mai bine". Singurul avantaj al schemei este acela ca puteti folosi tranzistoare de puteri disipate relativ mari si tensiuni Uce reduse (60...80V) intr-o schema care in mod normal ar fi trebuit tranzistoare cu tensiunii Uce peste 120V. Comportarea la scc. este aceeasi, deci se pot defecta ambele tranzistoare de pe ramura. Inainte s-a apelat la aceasta metoda deoarece doua trazistoare cu Uce 60V costa un leu pe cand unul cu tensiunea Uce 150 sau 200V costa 10lei.

Bineinteles, daca tranzistoarele cu Uce 60V aveau o putere disipata de 100W si se utiliza doua pe ramura poz. de alimentare (idem pt. cea negativa), daca am fi inlocuit aceaste tranzistoare de pe o ramura de alimentare cu un tranzistor avand Uce 120... (sau mai mult), acesta din urma ar fi trebuit sa aiba puterea disipata de catalog min. 200W.

 

In concluzie, actualmente, acest mod de conectare a tranzistoarelor in etajul final este o complicatie inutila.

 

Numai bine

[Mereanu]

Va multumesc pentru raspuns.