În 2008, Intel introducea platforma Diamondville, platforma primului procesor Atom, procesor care astăzi este folosit în interiorul mai tuturor netbook-urilor și nettop-urilor. Dacă ai mai avut un procesor Atom (codename: Diamondville) și un chipset Intel 945GSE, probabil știi că acest controller de memorie este localizat pe chipset și fabricat pe o tehnologie de 90nm care într-un final ajungea să consume destul de multă energie. La sfârșitul lui 2008, Intel prezenta cel de-al patrulea Pine Trail care folosea o versiune nouă de Atom (codename: Pineview) și un chipset NM10 Express. Controllerul de memorie a fost mutat de pe chipset și împreună cu alte eliminări hardware a rezultat astfel un produs pe 45nm care consuma mult mai puțină...
În 2008, Intel introducea platforma Diamondville, platforma primului procesor Atom, procesor care astăzi este folosit în interiorul mai tuturor netbook-urilor și nettop-urilor. Dacă ai mai avut un procesor Atom (codename: Diamondville) și un chipset Intel 945GSE, probabil știi că acest controller de memorie este localizat pe chipset și fabricat pe o tehnologie de 90nm care într-un final ajungea să consume destul de multă energie.
La sfârșitul lui 2008, Intel prezenta cel de-al patrulea Pine Trail care folosea o versiune nouă de Atom (codename: Pineview) și un chipset NM10 Express. Controllerul de memorie a fost mutat de pe chipset și împreună cu alte eliminări hardware a rezultat astfel un produs pe 45nm care consuma mult mai puțină energie față de vechiul Atom pe 945GSE.
Când AMD a integrat un controller DDR K8, s-a constatat o creștere a latenței memoriei și creșteri ale performanței destul de mici, într-un mod destul de instabil. Când Intel a făcut același lucru cu Nehalem rezultatele au fost similare. Totuși, latența pe Pine Trail nu a crescut semnificativ dar creșterile de performanță au lăsat de dorit.
De menționat este faptul că procesoarele Atom folosesc o arhitectura Duo și așa cum era de așteptat, o creștere mare în performanță a fost dată de integrarea controllerului DDR2. Spre deosebire de Nehalem, când Intel a adăugat controllerul în Pineview nu a schimbat și arhitectura. Se poate observa cu ușurință că "moartea" controller-ului de memorie bate la ușă, conectându-se astfel la sistemul de cache prin conexiuni cu o latență foarte mică.
Nu ați observat nimic interesant? Încă mai există o interfață FSB între CPU și memorie. Cam "rustic", dar Pineview încă mai are nevoie să treacă prin FSB înainte de a junge la IMC. Acesta este motivul pentru care latența nu a fost îmbunătățită mai mult. Există niște îmbunătățiri care permit o performanță mai bună, dar nu ceea ce ne-am fi așteptat de la un redesign al controller-ului de memorie.
De ce a făcut Intel una ca asta? Evident că pentru a salva timp și bani... Practic, Pineview folosește același nucleu Bonnell ca și Diamonville, dar plasat în altă locație. Un controller mic necesită un redesign al nucleului Bonnell, ceea ce ar implica costuri suplimentare de producție și proiectare, lucru de care Intel se poate dispensa acum, pe timp de criză economică globală.
Dată fiind și lipsa de concurență din partea AMD-ului, pare-se că are sens și această strategie. Eventual, la un moment dat, poate Intel se va îndupleca să ”redeseneze” nucleul și controller-ul, dar cu siguranță nu înainte de a exista o competiție serioasă din partea AMD sau ARM.
Sursa: anandtech