Sari la conținut

Bine ați venit pe site-ul web TEHNIUM AZI - un site web cu și despre tehnologie în memoria revistei Tehnium.

    Bine ați venit pe site-ul web TEHNIUM AZI, că în cele mai multe comunităţi online și aici trebuie să vă înregistraţi pentru a vizualiza, descărca fișiere sau postă în comunitatea noastră, dar nu vă faceţi griji acesta este un proces simplu, gratuit, care necesită informaţii minime pentru înscriere. Faceți parte din comunitatea TEHNIUM AZI prin autentificare sau crearea unui cont de utilizator pentru: a începe subiecte noi şi răspunde la alte subiecte; a te abona la subiecte şi forumuri în scopul obținerii de informații actualizate în mod automat; a avea propriul tău profil și ați face noi prieteni; și pentru a vă personaliza experienţa dumneavoastră aici.

    Pentru suport tehnic vizitați:   FORUMUL  TEHNIUM AZI

Ultimele comentarii din Downloads


Ultimele comentarii din galeria de imagini

Calculul parametrilor curentilor și tensiunilor nesinusoidale, pentru dispozitivele ȋn comutație
* * * * *
Alte articole cu tematica asemanatoare publicate de acelasi autor:

Mai jos, pe primul nivel, se va introduce relația numărului de intervale de timp n, derivat din insert table-ul v, fiind egal cu numarul de linii (rows(v)) al matricei v. Pe același nivel cu această relație, este bine a se programa vectorul de valori ai timpilor de calcul corespunzatori indicilor q din prima coloană a insert table-ului v, urmat ȋn ordine de relația de definiție a funcţiei a(x). Ele pot fi dispuse și etajat ȋn aceeasi ordine, pe niveluri diferite, așa cum apar ȋn figurile de mai sus, cu condiția ca urmatoarele relații să se programeze fie pe același nivel ȋn stânga, fie pe un nivel inferior.
La dreapta pe același nivel cu funcția a(x) sau pe un nivel inferior acesteia, se amplasează indiferent ȋn ce ordine relația de definiție A0, a componentei continue, precum și vectorii A și A’’, corespunzatori ȋn ordine amplitudinilor Ak și A’’k din relațiile 2.6 și 2.7. Valorile acestor amplitudini se pot vizualiza pe liniile k corespunzatoare ale vectorilor. Vectorii A’ și A’’, pot fi manipulați astfel ȋncât să se poată vizualiza un anumit interval din cele 1000 de valori calculate de program, sau la cerere se pot extrage din ei, doar valorile amplitudinilor dorite, așa cum s-a ilustrat ȋn cele două figuri, prin caseta de control de culoare bleu, unde ȋntr-o matrice se pot citi valorile A’5=4,7418 V (amplitudinea celui de al 5-lea termen ȋn sinus) și A’’5=13,459 V (amplitudinea celui de al 5-lea termen ȋn cosinus). Componenta continuă, este practic nulă, așa dupa cum era de așteptat, având ȋn vedere proprietațile de simetrie ale graficului.

4. Cum se obțin date din graficul unei funcții?

[adv_1] Atunci când dorim să construim noi ȋnșine un dispozitiv electronic ȋn comutație, putem găsi oriunde informatii sub forma grafică. Acestea se pot prezenta sub forma unor oscilograme reproduse direct prin fotografiere, de pe ecrannul unui osciloscop, sau sub alte forme. Cei mai mulți apreciază valorile numerice, pe baza unor interpolări vizuale de „bun simț”. Totuși, sursele de eroare sunt mari ȋn aceste cazuri. Pentru o apreciere mult mai apropiată de realitate se recomandă ca imaginea disponibilă din diverse surse să fie prelucrată și adusă ȋn foaia de lucru a unui program pentru proiectare asistată.
Vom arata ȋn continuare, cum se aduce ȋn spatiul de lucru al unui program AutoCAD și cum se prelucrează, astfel ȋncat să putem obține informații precise și utile, o oscilogramă (sau eventual un alt tip de grafic) disponibilă pe Internet.

Ȋn figura 4.1 de mai jos, este dată o oscilogramă realizată de constructorul amator Titi Petre din București, cunoscut ȋn anumite medii pe Internet sub nickname-ul CIBY2. Oscilograma corespunde semnalului de iesire dintr-un invertor de sudura cu comutație ȋn semipunte, al cărui etaj final este ilustrat ȋn figura 4.2.

Imagine postată

Fig. 4.1 – Imaginea unei oscilograme descărcate de pe Internet


Din analiza imaginii, se observă ȋn mod direct urmatoarele chestiuni:
  • Semnalul este aplicat pe canalul Ch1 al osciloscopului, iar poziția comutatorului „Mode” este corespunzatoare acestui canal;
  • Trigerul de selecție al acestui canal este fixat pe pozitia DC (curent continuu);
  • Comutatorul bazei de timp, se poate ghici că este fixat pe 5 µs/div.
Din textul care ȋnsoțea această imagine pe Internet, se mai puteau desprinde urmatoarele: „...Sarcina: trei rezistente de 2 kw, indoite ȋn patru și prinse cu suruburi la capete. Baza de timp pe 5 microsec/div, intrarea pe 2 V/div, sonda pe X10 și semnal luat imediat dupa diodele finale... Rezultă că s-a folosit o sondă divizoare a semnalului cu raportul 1:10. Corelată cu celelalte detalii și/sau cu observatiile noastre directe, rezultă că o diviziune pe axa timpului (abscisa) reprezintă 5 µs, iar o diviziune pe axa tensiunii (ordonata) reprezintă 20 V.

Pentru a preleva o zonă din imagine, conținând curba din oscilogramă, se deschide cu programul „Paint” din Windows fișierul imagine reprezentat ȋn figura 4.1. Se marește imaginea, cu ajutorul funcţiei „zoom” a programului, până la limita la care imaginea ȋncă mai are o buna claritate. Se face o selecție „cadru” a unei portiuni de imagine, cat mai clare și care cuprinde cel puţin o perioadă a tensiunii nesinusoidale reprezentate și se importă prin procedeul „copy-paste” ȋn planul de lucru al programului AutoCAD. Se salvează fișierul „dwg” cu un nume adecvat, intr-un folder de destinatie al computerului personal. Ȋn figura 4.3, este ilustrată această ultimă situație.

Imagine postată

Fig. 4.2 – Schema de pe care s-a prelevat oscilograma


Din analiza figurii 4.3 de mai jos, se poate constata ȋncă de la inceput că liniile grilei trasate pe ecranul osciloscopului, nu vor fi paralele cu axa absciselor planului de lucru AutoCAD.
Prima operație ȋn Autocad, este trasarea cât mai exactă a unui cadru care să delimiteze graficul și care să coincida cu liniile de marcaj (principal sau secundar) ale rețelei grilei ecranului tubului catodic. Ȋn figura 4.4 este arătat modul ȋn care s-a obținut prima linie a acestui cadru.

Imagine postată

Fig. 4.3 – Zonă „cadru” a imaginii din fig 4.1, importată ȋn AutoCAD


Imagine postată

Fig. 4.4 – Trasarea primei linii a cadrului de delimitare a unei perioade a curbei


Comanda folosita la linia trasata ȋn figura 4.3, poarta numele generic de „construction line” și s-a ales varianta cu linie de constructie determinată prin doua puncte – notate ȋn imagine cu „1” și „2”. La determinarea celor doua puncte s-a utilizat și funcția zoom din AutoCAD, la limita pentru care obiectul (imaginea) importată este ignorată de program și nu mai apare ȋn planul de lucru. Precizia acestui procedeu este destul de mare. În funcţie de scara (din AutoCAD) la care s-a importat imaginea, ea poate ajunge la valori de 10-9, sau chiar mai mari. Pentru calculul pe care urmează să ȋl realizăm ȋn MathCAD, este suficienta o precizie de 3 zecimale dupa virgula. Totusi pentru acuratețe, se construiesc aceste linii intr-un mod cât mai exact posibil.

Ȋn figura 4.5, este ilustrată construcția celei de a doua linii a cadrului. Se vede mult mai clar de această dată, că linia nu este paralela cu abscisa – imaginară – a planului de lucru AutoCAD. S-a utilizat același procedeu ca la prima linie a cadrului, cu deosebirea că pentru a crea relația de perpendicularitate a celor doua linii, la pichetarea punctului „4”, s-a utilizat „snap”-ul de perpendicularitate.

Imagine postată

Fig. 4.5 – Trasarea celei de a 2-a linii a cadrului de delimitare a unei perioade a curbei


Ȋn figura 4.6 de mai jos, s-a reprezentat trasarea celei de a 3-a linii. Linia se poate construi ȋn acelasi mod, cu cea anterioara, sau se poate utiliza comanda „offset”, ȋn modul „through” din AutoCAD, care realizează o copie a liniei trasate anterior, trecând prin noul punct „5” ales pentru construcție.

Imagine postată

Fig. 4.6 – Trasarea celei de a 3-a linii a cadrului de delimitare a unei perioade a curbei


Construcția ultimei linii a cadrului este ilustrată ȋn figura 4.7. Se folosește aceeași comanda „offset” cu modul „through”, iar punctul de depunere a liniei a fost notat cu „6”.

Imagine postată

Fig. 4.7 – Trasarea ultimei linii a cadrului de delimitare a unei perioade a curbei


Ȋn figura 4.8 se ilustrează modul de trasare a două dintre porțiunile de curbă din compunerea graficului. Se utilizează comanda „spline” din AutoCAD, care nu este altceva decat o funcţie statistico-analitica, aproximănd traiectoria curbei, prin indicarea unui numar limitat de puncte ȋn plan. Aceste puncte trebuie să fie mai dese, ȋn portiunile unghiulare de curba,sau cu raze de racordare mai mici. Acolo unde curba are un traseu mai ȋngrosat (neclar) se urmarește realizarea punctelor pe mijlocul porțiunii de luninescență maxima, ȋntrucât acelea sunt zone marcate de oscilații auxiliare de ȋnalta frecvență.

Imagine postată

Fig. 4.8 – Trasarea celor doua porțiuni curbilinii, ale curbei graficului


Celelalte 3 porțiuni de curbă, sunt cvasi-liniare, și sunt ȋnlocuite prin segmente de dreaptă trasate cu comanda „line” și care trec prin cele 2 puncte de capăt alese de proiectant. Modul lor de trasare, este ilustrat ȋn figura 4.9. Prin punctele centrale ale celor 2 segmente de dreaptă verticale, se trasează apoi folosind comanda „offset”, linii de construcție paralele cu cele două linii paralele cu ordonata ale cadrului trasat inițial. Același lucru se face și ȋn partea stangă a graficului, observându-se că linia de ȋntoarcere a curbei din această parte, nu coincide cu linia de construcție laterală din stânga a graficului. Cele trei linii de construcție realizate la ultimul pas, se transformă ȋn linii „AM_7” (de format „linie-punct” și colorate ȋn bleu) cu ajutorul barei-meniu de alegere a lerelor. Celelalte linii, care desemnează conturul curbei, rămân ȋn lera „AM_0”, care a fost setată inițial pentru trasarea liniilor de desen.

Imagine postată

Fig. 4.9 – Trasarea celor trei porțiuni rectilinii, ale curbei graficului


Aceste trei linii, au fost trasate ca repere. Cei cu experiență ȋn AutoCAD, pot să nu le mai deseneze.

Rolul imaginii curbei importată ȋn AutoCAD, s-a ȋncheiat aici și ea poate fi ștearsă cu comanda „cut” de la meniul „edit”, dupa ce a fost selectată, ȋn primul pas al urmatoarei etape ilustrate ȋn figura 4.10. Ȋn aceeași etapă, la pasul 2, se selecteaza cele 4 linii de construcție care determină cadrul inițial construit al graficului și se transformă cu ajutorul barei pentru controlul lerelor ȋn linii „AM_0”. La acelasi pas, se utilizează comanda „trim” pentru a indeparta excedentele către infinit ale acestora, cât și a liniilor de construcție trecute anterior la lera „AM_7”. La pasul 3 al acestei etape, se selectează liniile reprezentand curba, și prin utilizarea barei „color control” se coloreaza ȋn roșu. La pasul 4, se selectează ȋntregul desen cu o selecție de tip „cadru” și se transformă ȋn bloc, ȋn doua etape. Ȋn prima etapă se alege comanda „copy with base point” de la meniul „edit”, după care se selectează punctul de aplicație marcat ca atare ȋn figura 4.10. Ȋn etapa a 2-a, se sterg liniile de desen deja selectate și se ȋnlocuiesc cu blocul corespunzator, utilizând comanda „paste as block” de la meniul „edit” și click ȋntr-un punct oarecare din planul de lucru al programului.

Imagine postată

Fig. 4.10 – Operatii de modificare a desenului


Etapa urmatoare, are drept scop reglarea direcțiilor celor doua axe de coordonate ale graficului, prin realizarea paralelismului lor cu direcțiile orizontală și verticală ale planului de lucru AutoCAD. Ea este ilustrată ȋn figura 4.11. Primul pas este amplasarea unei linii de construcție orizontale ȋn punctul de aplicație al blocului creeat la pasul anterior. La pasul al doilea, se utilizează comanda „align” indicata ȋn figura 4.11, urmându-se apoi indicatiile din bara de dialog a programului, desemnată ȋn aceeași figură.

Imagine postată

Fig. 4.11 – Operatii de reglarea direcției axelor de coordonate


In figura 4.12, este ilustrată realizarea unui sistem-calibru, necesar rescalării desenului. La pasul 1, se revine ȋn modul „ortho”, prin acționarea tastei F8, sau click pe butonul destinat acestui mod din bara din dreapta jos a programului. Dintr-un punct cât mai apropiat de punctul de aplicație al blocului desenului, se construiesc cu ajutorul comenzii „line”, două linii perpendiculare, de dimensiuni corelate cu numarul de diviziuni sau subdiviziuni ale axelor. Spre exemplu pentru linia orizontală se alege dimensiunea de 5 mm corespunzator celor 5 diviziuni ale axei timpului cuprinse de cadrul realizat la prima etapă. Ȋn mod asemănator, pentru linia verticala se alege dimensiunea de 3, 8 mm, corespunzatoare celor 3,8 diviziuni, sau celor 19 subdiviziuni a câte 0,2 diviziuni fiecare. La pasul 2 al acestei etape se re-descompune ȋn părți geometrice elementare, blocul creat anterior, prin utilizarea comenzii „explode”.

Imagine postată

Fig. 4.12 – Operații pentru crearea unui sistem „calibru”, pentru rescalarea desenului


Ȋn figura 4.13, este ilustrată etapa urmatoare, de rescalare a desenului ȋntocmit inițial după imaginea importată din Paint, ȋn AutoCAD. Pentru aceasta se alege comanda „scale X,Y”. Ȋn bara de dialog, programul ne va solicita să selectam obiectul (obiectele) urmând a fi scalate. Răspundem prin selectarea de tip cadru a tuturor componentelor desenului nostru și tasta „enter” acționată pentru confirmare. Programul ne va solicita (ȋn bara de dialog) să introducem punctul de bază, relativ la care se va face scalarea. Răspundem cu selectarea fostului punct de referinta al blocului, sau cu un punct oarecare, ales prin click ȋn planul de lucru.
  • Lui donpetru, dan5588, iulian_zamfir și altor 5 le place asta


3 Comentarii

Poză
iulian_zamfir
apr 11 2012 01:23
In primul rand vroiam sa va felicit pentru articolul realizat si in al doilea rand sa urez tuturor un PASTE FERICIT.
    • babacu54 ii(le) place mesajul asta
Nu am vizitat demult acest site, si cand o fac, ca de fiecare data, observ un continut placut, cum este si acest articol foarte documentat; felicitari autorului.
Poză
mariuselectric
sep 22 2012 08:00
Un articol foarte interesant!

Latest News

Last FAQ

  • ian 11 2013 08:57
    Izolatia externa reprezinta izolația părților exterioare ale unui echipament, constând din distanțe de separare în aer si din suprafețele în contact cu aerul ale izolației solide ale unui echipament, care sunt supuse la solicitări d...
  • mar 03 2013 04:16
    Este o retea electrică al cărei punct neutru nu are nici o legătură voită cu pământul, cu excepia celei realizate prin aparate de măsurare, de protecie sau de semnalizare, având o impedană foarte mare.
  • iul 01 2014 08:27
    Acest nivel de izolatie se defineste astfel:a) pentru echipamentele cu tensiunea cea mai ridicată < 245 kV:- tensiunea nominală de tinere la impuls de trăsnet si- tensiunea nominală de tinere de scurtă durată la frecvenă indu...
  • ian 11 2013 08:34
    Supratensiunile electrice tranzitorii sunt de trei tipuri:- supratensiune cu front lent: Supratensiune tranzitorie, în general unidirecțională, având durata până la vârf 20 μs < Tp < 5000 μs si durata spatelui T2 < 20 ms...
  • aug 07 2012 08:30
    Sitemele de achizitie de date se clasifica avand in vedere doua criterii:dupa conditiile de mediu in care lucreaza:▪ sisteme destinate unor medii favorabile(laborator);▪ sisteme destinate utilizarii in condii grele de lucru( echipam...

Board Statistics

Total Posts:
71095
Total Topics:
6179
Total Members:
29466
Newest Member:
SERG603
Online At Once:
167 --- 22-octombrie 17

62 utilizator(i) activ(i)(în ultimele 15 minute)

60 vizitatori, 1 utilizatori anonimi
Google, Bing, ionyon79

emil.matei.ro Cel mai cuprinzator director romanesc