Sari la conținut

Bine ați venit pe site-ul web TEHNIUM AZI - un site web cu și despre tehnologie în memoria revistei Tehnium.

    Bine ați venit pe site-ul web TEHNIUM AZI, ca în cele mai multe comunităţi online și aici trebuie să vă înregistraţi pentru a vizualiza, descarca fișiere sau posta în comunitatea noastră, dar nu vă faceţi griji acesta este un proces simplu, gratuit, care necesită informaţii minime pentru înscriere. Faceți parte din comunitatea TEHNIUM AZI prin autentificare sau crearea unui cont de utilizator pentru: a incepe subiecte noi şi răspunde la alte subiecte; a te abona la subiecte şi forumuri în scopul obținerii de informații actualizate în mod automat; a avea propriul tău profil și ați face noi prieteni; și pentru a vă personaliza experienţa dumneavoastră aici.

    Pentru suport tehnic vă rugăm să vizitați:   FORUMUL  TEHNIUM AZI

Today's Birthday's
Tiristorul
* * * * *
1. Generalităţi
Tiristorul este realizat dintr-un cristal de siliciu cu patru zone alternate ca polaritate PNPN (fig.1). Aceste zone dau naştere la trei joncţiuni (J1, J2, J3), lucru care face ca tiristorul să aibă ca schemă echivalentă două tranzistoare, unui PNP şi altul NPN.

Imagine postată
Zonele extreme P1 şi N2 reprezintă anodul (A - "anode") respectiv catodul (K – "cathode"). Zona P2 apropiată de catod se conectează la electrodul de comandă numit grilă sau poartă (G - gate). Datorită acestei configuraţii, tiristorul se mai numeşte şi diodă redresoare comandată. Caracteristica de funcţionare a tiristorului este prezentată în figura 2.

Imagine postată
Asignarea pinilor pe diferite tipuri de capsule in care se prezintă tiristoarele este reprezentată în figura 3.

Imagine postată

2. Semnificaţia parametrilor de catalog

Principalii parametri electrici ai tiristorului sunt:
  • tensiunea de strapungere in direct, VBR[V] (VDRM [V]);
  • tensiunea de poarta, de amorsare, VGT[V];
  • tensiunea inversa continua: VR, VRM sau VRRM [V];
  • curentul continuu direct de poarta, de amorsare, IGT[A];
  • curentul anodic direct mediu, IFAV [A].
Pentru aplicatii sunt importanti si urmatorii parametri:
  • curentul continuu direct de mentinere, IH(IHOLD)[A];
  • curentul de acrosaj, IL (ILATCH)[A];
  • viteza critica de crestere a curentului anodic, di/dt [A/µs];
  • viteza de crestere a tensiunii anodice, dv/dt [V/µs];
  • timp de dezamorsare prin comutarea circuitului, tq [s].
a. Parametrul IH caracterizeaza trecerea tiristorului din starea de conducţie în starea de blocare. Daca se micşorează curentul anodic printr-un tiristor amorsat, exista o valoare critica a acestuia pentru care tiristorul iese din conductie şi se blocheaza. Valoarea critica a curentului anodic pentru care tiristorul dezamorsează se numeste curent de menţinere. Dacă tensiunea aplicată între anod şi catod este alternativă, iar poarta este atacată în impulsuri sincrone cu frecvenţa tensiunii anodice, atunci tiristorul amorsează pentru fiecare semialternantă pozitivă a tensiunii anod-catod şi dezamorseaza pentru semialternanţele negative. Cunoscand IH se poate determina momentul de tip din semialternanta pozitiva in care tiristorul dezamorseaza.

b. Parametrul IL caracterizeaza trecerea tiristorului din starea de blocare in starea de conductie. La aplicarea unui impuls pozitiv pre poarta, curentul anodic incepe sa creasca de la 0 la valoarea maxima pe care i-o ingăduie  rezistenţa circuitului exterior. Dacă impulsul pe poarta se întrerupe inainte de a ajunge curentul anodic la o valoare critica, atunci tiristorul nu amorseaza. Valoarea critica a curentului anodic pentru care tiristorul amorseaza chiar daca se intrerupe semnalul pe poarta se numeste curent de acrosaj.

Observatie: Cunoasterea lui IL este necesara pentru determinarea duratei minime a impulsului pe poarta.

c. Viteza critica de creştere a curentului anodic (di/dt). La amorsarea unui tiristor, tensiunea la bornele sale nu cade instantaneu la zero şi curentul creste dupa o lege care depinde de impedanţa circuitului exterior. Puterea disipată de tiristor este cu atât mai mare cu căt curentul anodic creşte mai repede. În momentul amorsării, conducţia se face într-o zonă mică în jurul porţii. Ca urmare, densitatea de curent e mare. Daca puterea necesara disipata depăşeşte puterea disipată maxima a dispozitivului, acesta se distruge.

d. Viteza de crestere a tensiunii (dv/dt). O viteza excesiva de creştere a tensiunii anodice poate duce la deschiderea tiristorului in absenţa semnalului de poarta la o valoare mai mica decat VBO. Acest fenomen se datoreaza capacitatii interne a tiristorului, care se incarca la un curent i=c·dV/dt. Acest curent poate fi suficient, daca dV/dt e mare, pentru a declansa amorsarea.

Daca viteza de variatie a tensiunii anodice este mare (de exemplu cea data de bobina de inductie de la automobile pentru un circuit de aprindere electronica cu tiristor), atunci tiristorul se deschide prin efect dV/dt si se poate distruge prin efect dI/dt. Valoare curentului de acrosaj, IL, este mai mare decat valoarea curentului de mentinere, IH, pentru un tiristor dat.

3. Funcţionarea tiristorului

Modul de functionare al tiristorului este ilustrat de caracteristica tensiune anodica-curent anodic (fig.2). În funcţie de polarizarea anod-catod, există doua regimuri de funcţionare. Daca se aplica o tensiune continua între anod si catod, tiristorul ramane blocat, indiferent de sensul acesteia. Mărind tensiunea aplicata, atât în polarizare directa (anodul pozitiv), cât şi în polarizare inversa (catodul pozitiv), tiristorul ramane blocat până la o anumita valoare la care se străpunge, curentul prin el crescând foarte mult. Valoarea tensiunii anodice la care tiristorul se strapunge atunci când este blocat invers se numeşte tensiune inversă continuă.

Imagine postată
Astfel, regimul invers este caracterizat de aplicarea unei tensiuni cu minus pe anod şi plus pe catod (UR). Joncţiunile J1 J3 sunt polarizate invers iar J2 direct. Curentul care circulă, este un curent invers IR foarte mic. Dacă UR atinge un prag URg, va avea Ioc un fenomen de avalanşă care duce la străpungerea joncţiunilor J1, J3 şi prin tiristor va curge un curent mare (J2 este polarizată direct). Acesta, pentru ca tiristorul să nu se distrugă, va trebui să fie limitat de circuitul exterior.

Dacă tensiunea de polarizare se aplică cu plusul pe anod şi minusul pe catod, tiristorul va funcţiona în regim polarizat direct. Joncţiunile J1, J3 sunt polarizate direct iar J2, invers. Când tensiunea UAK este sub o anumită limită, curentul direct (Id) care circulă este foarte mie şi tiristorul este blocat. Prin amorsarea tiristorului se înţelege procesul de trecere de la starea de blocare la starea de conducţie.

Acesta poate avea loc în mai multe moduri (fig. 2):
- Amorsarea prin creşterea- tensiunii UAK. Dacă tensiunea UAK creşte peste o valoare UBO joncţiunea centrală J2 se străpunge prin multiplicarea în avalanşă a purtătorilor de sarcină. Prin tiristor va. curge un curent mare, numit curent direct de conducţie (IF) care pentru a nu se distruge tiristorul, va trebui limitat de circuitul exterior. Odată amorsarea produsă, tensiunea UAK va scădea. Din motive termice, amorsarea prin creşterea tensiunii UAK nu se utilizează în practică.
- Amorsarea prin curent de poartă. Dacă între poartă şi catod se aplică o tensiune UGK care polarizează direct joncţiunea J3, atunci are loc o injecţie de curent IG, prin electrodul de comandă. Tranzistorul T2 intră în conducţie injectând electroni în baza tranzistorului T1 care va începe şi el să conducă. Din fig.1 şi 2 se vede că IC1 este o componentă a curentului de bază al tranzistorului T1. Dacă acesta depăşeşte o anumită valoare, el poate conţine singur tiristorul amorsat chiar dacă se suprimă curentul de poartă IG. Amorsarea tiristorului prin curent de poartă este amorsarea normală utilizată în practică. Cu cât curentul de poartă este mai mare, cu atât deschiderea tiristorului are loc la tensiuni UAK mai mici.
<script type="text/javascript"> </script> <script type="text/javascript" src="http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js"> </script>
- Amorsarea prin variaţia rapidă a tensiunii UAK. Constă în aplicarea unei tensiuni UAK mai mică ca UB0 dar cu o variaţie foarte rapidă în timp. Joncţiunea centrală J2, fiind o joncţiune polarizată invers, prezintă o capacitate de barieră. Dacă se presupune că tensiunea anodică variază în timp cu viteza ∆UAK/∆t (regim de impulsuri) atunci această capacitate se încarcă cu un curent i=Cb∙∆UAK/∆t. La viteze excesiv de mari ale tensiunii anodice, curentul prin tiiristor poate deveni suficient de mare pentru a produce amorsarea în absenţa semnalului de poartă chiar dacă UAK < UBO. În cataloage este specificată valoarea (∆UAK/∆t) max. şi ea reprezintă o valoare limită absolută. Protecţia la variaţii rapide ale tensiunii se face practic prin montarea in paralel de circuite RC cu valorile uzuale: R = 50...1000 Ω si C = 0,1...5μF.
- Amorsarea prin creşterea temperaturii. Pe baza schemei echivalente din fig.1 putem observa că datorită creşterii excesive a temperaturii joncţiunilor, curenţii reziduali ICB01 şi ICBO2 se pot mări până la o valoare suficientă pentru o amorsare chiar în absenţa curentului de poartă IG.

Un parametru important este curentul de menţinere IH. Acesta caracterizează trecerea tiristorului din starea de conducţie în starea de blocare. Astfel dacă la un tiristor odată amorsat, curentul direct (IF) scade de la o valoare IF1 la o valoare critică IH, el va rămâne în această stare. Scâzând însă sub valoarea Iui IH, el se dezamorsează. Din acest punct de vedere trebuie făcută observaţia că un tiristor amorsat, poate fi trecut în starea de blocare prin inversarea polarităţii tensiunii UAK (fără a fi depăşită tensiunea inversă admisă URs) sau prin anularea ei. La utilizarea tiristoarelor în regim de comutaţie, pentru amorsare se pot aplica pe poartă impulsuri cu fronturi abrupte. Tensiunea la borne însă nu scade brusc aproape de zero, iar curentul va creşte după o lege care depinde de configuraţia circuitului exterior. În acest timp tranzitoriu, puterea disipată este mare fiind proporţională cu viteza de variaţie a curentului ∆i/∆t. De aceea în cataloage se defineşte un alt parametru limită numit viteza critică de creştere a curentului anodic: (∆i/∆t)max. Reducerea vitezei de creştere a curentului se face în mod concret prin montarea de inductanţe în serie.

Tiristorul reprezintă un dispozitiv semiconductor cu mare fiabilitate fiind utilizat in industrie la comanda şi reglarea tensiunilor şi curenţilor.

Imagine postată

4. Circuite de reducere a gradientului de curent

Gradientul de creştere sau descreştere a curentului printr-un semiconductor este, în general, determinat de sarcină. Există o limită a valorii maxime a gradientului din motivele expuse anterior. Se consideră circuitul din fig.4 alimentat de la o sursă de c.c., U.

Imagine postată

Considerând LS = 0, variaţia curentului prin circuit la intrarea în conducţie a tiristorului T este furnizată de ecuaţia diferenţială:

Imagine postată

a cărei soluţie este:

Imagine postată

unde constanta de timp a circuitului:

Imagine postată

Forma de variaţie a curentului şi gradientul de curent sunt prezentate în fig.5, curbele 1 şi 1’.

Micşorarea gradientului de curent se poate atinge numai prin mărirea inductivităţii din circuit, respectiv prin introducerea inductivităţii suplimentare LS. În acest caz, procedând ca mai sus, rezultă un gradient de curent:

Imagine postată

noile variaţii fiind reprezentate prin curbele 2 şi 2’ din fig.5.
Introducerea bobinei suplimentare LS are însă unele inconveniente:
  • având şi o rezistenţă proprie aceasta conduce la diminuarea randamentului conversiei, prin pierderile de putere pe care le produce;
  • prezenţa ei în circuit conduce la micşorarea tensiunii disponibile pe sarcina R+L;
  • la variaţii ale curentului i(t) produce supratensiuni de forma:Imagine postată
  • care solicită suplimentar semiconductorul (tiristorul).
Pentru limitarea acestor suprasarcini se prevede circuitul de descărcare a energiei acumulate format din dioda nS şi rezistorul RS. Dimensionarea acestui circuit se face în funcţie de nivelul supratensiunii admise. În general sarcinile acestor convertoare sunt de tipul R+L şi limitează gradientul de curent la valori sub cele admisibile. Totuşi se impune, pentru fiecare aplicaţie, verificarea valorii gradientului maxim şi prevederea, dacă este cazul, a circuitului de protecţie.

5. Circuite de protecţie la supratensiuni interne
<script type="text/javascript"> </script> <script type="text/javascript" src="http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js"> </script>
Supratensiunile interne sunt produse în procesul de comutaţie din starea de conducţie în starea blocat, fiind materializate prin tensiunea VR. Pentru tiristoare este important şi gradientul de tensiune dv/dt, aplicat în sens direct sau invers, care produce de asemenea efecte nedorite, mai ales în capacităţile parazite ale joncţiunilor. Urmare a variaţiei gradientului de curent di/dt la momentul t0, fig.6, supratensiunea produsă de inductivitatea L are o valoare apreciabilă, VRM, şi un gradient însemnat, ambele fiind inadmisibile pentru diodă sau tiristor.

Imagine postată

Reducerea tensiunii VRM cât şi a gradientului se realizează prin plasarea în paralel cu semiconductorul a unui circuit serie R – C (fig.6). Anterior momentului t0, ca urmare a faptului că:
Imagine postată

condensatorul C este practic neîncărcat, deşi tensiunea de alimentare are valoarea de regim staţionar U < 0.

În momentul t0 , ca urmare a creşterii tensiunii uT(t) , începe încărcarea condensatorului C prin circuitul serie R,L,C. Încărcarea este descrisă de ecuaţia:
Imagine postată

unde:
Imagine postată

Ecuaţia  (7) poate fi analizată din punct de vedere al variaţiei curentului iR(t) şi a tensiunii uT(t).
Pentru primul caz, utilizând (8), ecuaţia (7) devine prin derivare:
Imagine postată

cu condiţia iniţială nenulă:
Imagine postată

Variaţia curentului iR(t) depinde de polinomul caracteristic al ecuaţiei (9), care este de forma
Imagine postată

cu soluţii de forma:
Imagine postată

Cea mai convenabilă formă de variaţie este de tipul aperiodic, când:
Imagine postată

care conduce la:
Imagine postată

oferind o relaţie pentru calculul rezistenţei circuitului de protecţie.

Pe de altă parte, sarcina stocată în straturile tiristorului sau diodei, Qs , care în ultimă instanţă provoacă curentul IRRM şi supratensiunea VRM , trebuie, pentru a evita o valoare mare a tensiunii de autoinducţie a bobinei, să fie preluată de capacitatea C la un nivel de tensiune admisibil, de exemplu:

Imagine postată

Preluarea sarcinii Qs  la nivelul de tensiune UM  conduce la determinarea valorii capacităţii:
Imagine postată

Variaţia tensiunii la bornele tiristorului va fi dată de ecuaţia:
Imagine postată

ceea ce înseamnă că polinomul caracteristic al acestei ecuaţii este cel dat de relaţia (11) şi forma de variaţie a tensiunii de asemenea aperiodică (curbele 1 din fig.7).

Se constată că odată cu reducerea valorii maxime a supratensiunii la nivelul:
Imagine postată

se produce şi o diminuare considerabilă a gradientului de tensiune.

În funcţie de nivelul dorit pentru UM precum şi a valorii gradientului de tensiune, se poate utiliza şi un răspuns de tip periodic amortizat cu un grad de amortizare:
Imagine postată

dorit. În acest caz condiţia pentru ecuaţia caracteristică devine:
Imagine postată

La reaplicarea tensiunii de alimentare cu polaritate pozitivă, în vederea unei noi intrări în conducţie a tiristorului, tensiunea uT(t) va creşte exponenţial cu constanta de timp:
Imagine postată

Creşterea cu întârziere a tensiunii poate provoca ratarea intrării în conducţie a tiristorului. Pentru a se evita acest lucru, uneori, se prevede dioda n în paralel cu rezistorul R, care asigură încărcarea condensatorului C cu polaritatea inversă faţă de cea din fig.7, practic instantaneu. La intrarea în conducţie a tiristorului capacitatea   C  se va descărca prin rezistorul R, dioda n fiind blocată. În acest fel se limitează curentul de descărcare al capacităţii, care suprapunându-se peste curentul de sarcină, poate conduce la creşterea exagerată a gradientului di(t)/dt, precum şi la o suprasolicitare termică.

Circuitele de protecţie la supratensiuni de comutaţie se prevăd întotdeauna pentru tiristoare şi numai uneori pentru diode, condiţionat de VRRM diodei utilizate şi supratensiunile produse în circuit.

6. Conectarea serie şi paralel a tiristoarelor

Pentru realizarea unor convertoare de curent mare se utilizează diode şi tiristoare conectate în derivaţie, iar pentru tensiuni mari conexiune de tipul serie.

6.1 Conexiunea serie

Imagine postată
Un circuit având două tiristoare conectate în serie este prezentat în fig.8. Problema principală a acestei conexiuni constă în repartizarea egală a căderilor de tensiune pe cele două tiristoare, indiferent de regimul de funcţionare, adică:
Imagine postată

În stare blocată rezistenţa  anod-catod a tiristoarelor este de odinul M şi poate diferi destul de mult, chiar pentru tiristoare din aceeaşi serie. Acest lucu poate conduce la depăşirea tensiunii inverse VRRM pentru unele din tiristoare, în timp ce altele sunt mai puţin solicitate.

În regim staţionar evitarea acestui inconvenient se realizează prin montarea în paralel a rezistoarelor de valoare egală Rp, având o rezistenţă de ordinul  KΩ, rezistoare care asigură egalitatea din relaţia (22).

Intrarea în conducţie este caracterizată prin aceeaşi valoare a curentului I. Dacă unul dintre tiristoare are un timp de întârziere td mai mare, evident că puterea disipată în acesta va creşte şi solicitarea termică va fi inegală. Simultaneitatea intrării în conducţie este favorizată dacă comanda este identică, produsă de acelaşi “generator”, iar impulsurile sunt de tip tare. Având în vedere valoarea mică a timpului de intrare în conducţie, tON, de ordinul μsec, efectul termic produs de nesimultaneitatea  intrării în conducţie este neglijabil, nefiind necesare măsuri suplimentare de protejare.

Ieşirea din conducţie poate fi nesimetrică ca urmare a timpilor de recombinare diferiţi:
Imagine postată

În acest caz este posibil ca unul din tiristoare să se blocheze mai repede preluând întreaga tensiune U de alimentare, ca urmare a faptului că al doilea tiristor se află încă în intervalul de stocare. Având în vedere şi supratensiunea de comutaţie VRM , solicitarea este mult peste limitele admisibile. Pentru a se evita acest lucru se prevăd două măsuri:
  • circuite de protecţie individuale R-C, dimensionate cât mai riguros cu putinţă;
  • prevederea bobinei L în serie cu tiristoarele pentru a întârzia scăderea curentului prin circuit, astfel încât să existe timpul necesar pentru lucrul circuitelor de protecţie R-C şi a favoriza recombinarea purtătorilor.
Se realizează în mod frecvent reţele cu mai multe tiristoare în serie pentru convertoarele de înaltă tensiune din energetică.

6.2 Conexiunea derivaţie

Problema principală a conexiunii derivaţie, fig.9, constă  în echilibrarea repartiţiei curentului prin cele două tiristoare, adică:
Imagine postată
Problema este relativ dificilă ca urmare a dispersiei caracteristicilor curent-tensiune a tiristoarelor, precum şi a variaţiei acestora cu temperatura.

Imagine postată

Astfel în fig.10 sunt prezentate aceste caracteristici pentru două tiristoare. Funcţionând la aceeaşi tensiune anod-catod, VON, datorită diferenţei între caracteristici curenţii prin cele două tiristoare sunt diferiţi, având valorile I1 şi I2. Curentul I1 fiind mai mare decât  I2 , tiristorul T1 se încălzeşte mai mult şi caracteristica lui se modifică după T1’, putând produce o dezechilibrare mai mare a curenţilor, de la I1 la I1’ , fenomenul conducând la amorsarea termică a tiristorului T1.

Pentru a se dimunua acest efect se iau mai multe măsuri:
  • alegerea unor tiristoare cu caracteristici cât mai apropiate, utilizând aşa numita împerechere;
  • plasarea tiristoarelor pe radiatoare comune pentru a evita variaţia diferită a caracteristicilor cu temperatură;
  • realizarea conexiunilor între punctele A şi B, fig.11,  de rezistenţă egală.
Chiar şi în aceste condiţii rămâne posibilitatea unor dezechilibre, motiv pentru care la dimensionarea tiristoarelor se adoptă un curent mai mare decât cel real. Dezechilibrele pot apare şi în regimurile dinamice de intrare şi ieşire din conducţie, efectele fiind tot de natură termică. Soluţia cea mai utilizată în prezent constă în conectarea tiristoarelor prin divizoare anodice, soluţie exemplificată pentru două tiristoare în paralel prin fig.11. Divizorul anodic este format din două bobine L, identice şi având cuplajul mutual  M < 0.

7. Dispozitive semiconductoare înrudite cu tiristorul

Dispozitive semiconductoare înrudite cu tiristorul sunt triacul şi diacul. Triacul este un dispozitiv analog cu două tiristoare montate în paralei şi în antifază realizate pe acelaşi cristal de siliciu. Are o singură poartă şi poate fi amorsat atât prin impulsuri pozitive cât şi negative. Spre deosebire de tiristor, triacul conduce curentul în ambele sensuri şi de aceea se utilizează cu precădere în circuite de ca. neredresat.

Diacul reprezintă o diodă cu conducţie în ambele sensuri. Caracteristica curent-tensiune se aseamănă cu aceea a două tiristoare montate în paralel şi în antifază fără poartă. Amorsarea curentului se face prin depăşirea pragului (UBR) de întoarcere al caracteristicii. Se utilizează la comanda tiristoarelor si triacelor.

Tiristorul GTO

Tiristorul obişnuit, ca urmare a proprietăţilor sale de a suporta tensiuni şi curenţi mari, este comutatorul static aproape ideal pentru convertoarele de mare putere. Inconvenientul esenţial al acestui dispozitiv constă în imposibilitatea de a comanda pe poartă blocarea conducţiei. Plecând de la tiristorul obişnuit s-a dezvoltat tiristorul GTO, cu blocare pe poartă, care preia o serie din avantajele tiristorului obişnuit, introducând însă şi o serie de compromisuri.

Imagine postată


8. Aplicaţii practice

Una dintre aplicaţiile cele mai frecvente ale tiristorului este redresarea comandată. În fig.12 este prezentată o schemă simplă pentru această aplicaţie. La intrarea circuitului se aplică o tensiune alternativă periodică, u, a cărei amplitudine este mai mică decât tensiunea de străpungere. Pe poartă se aplică impulsuri pozitive, uc, cu aceeaşi perioadă ca şi a semnalului comandat.
Imagine postată
Dacă în momentele aplicării impulsurilor există corelaţia corespunzătoare între mărimea tensiunii comandate şi amplitudinea impulsului de comandă, tiristorul se va deschide şi prin circuit va începe să circule curentul i care urmăreşte forma tensiunii u (admitem faptul ca nu avem elemente reactive care să producă defazaj). La schimbarea polarităţii tensiunii de intrare curentul se va “stinge”. Apoi, procesul se repetă periodic. Formele de undă ale celor trei semnale sunt prezentate în fig.12b. Curentul prin circuit va avea forma unui semnal redresat monoalternaţă cu un factor de umplere sub 50%. Mărimea factorului de umplere poate fi modificată atât prin modificarea defazajului dintre semnalul de comandă şi semnalul redresat cât şi a amplitudinii sale, astfel încât în momentul aplicării unui impuls de aprindere să fie îndeplinită condiţia de amorsare.

9. Exemplu practic:

Imagine postată

10. Câteva exemple de tiristoare:

Imagine postată

Bibliografie
[1] - "Diode si tiristoare de putere - Performante" - Bodea; Dan; Iosif, Editura Tehnica, Bucuresti, 1989
[2] - "Iniţiere in tiristoare" - J.H.Bernhard B.Knuppertz, Editura Tehnica, Bucuresti, 1974
[3] - "Electronica de Putere", Note de curs.


1 Comentarii

salut cum pot sa salvez si eu acest proiect?
Multumesc

Latest News

Last FAQ

  • ian 11 2013 08:57
    Izolatia externa reprezinta izolația părților exterioare ale unui echipament, constând din distanțe de separare în aer si din suprafețele în contact cu aerul ale izolației solide ale unui echipament, care sunt supuse la solicitări d...
  • mar 03 2013 04:16
    Este o retea electrică al cărei punct neutru nu are nici o legătură voită cu pământul, cu excepia celei realizate prin aparate de măsurare, de protecie sau de semnalizare, având o impedană foarte mare.
  • iul 01 2014 08:27
    Acest nivel de izolatie se defineste astfel: a) pentru echipamentele cu tensiunea cea mai ridicată < 245 kV: - tensiunea nominală de tinere la impuls de trăsnet si - tensiunea nominală de tinere de scurtă durată la frecvenă i...
  • ian 11 2013 08:34
    Supratensiunile electrice tranzitorii sunt de trei tipuri: - supratensiune cu front lent: Supratensiune tranzitorie, în general unidirecțională, având durata până la vârf 20 μs < Tp < 5000 μs si durata spatelui T2 < 20 m...
  • aug 07 2012 08:30
    Sitemele de achizitie de date se clasifica avand in vedere doua criterii:dupa conditiile de mediu in care lucreaza:     ▪ sisteme destinate unor medii favorabile(laborator);     ▪ sisteme dest...

Board Statistics

Total Posts:
54154
Total Topics:
5173
Total Members:
22709
Newest Member:
4Mike
Online At Once:
200 --- 15-februarie 11

18 utilizator(i) activ(i)(în ultimele 15 minute)

18 vizitatori, 0 utilizatori anonimi
Google Mobile, Bing, Google, Yahoo

emil.matei.ro Cel mai cuprinzator director romanesc