Televiziunea 3D, realitatea complementară şi transmisiile video prin Wi-Fi sunt ingenioasele tehnologii ce vor apărea în decursul următorilor ani. Iată un preview a ceea ce sunt şi a modului în care funcţionează.

1. Transmisiile video prin Wi-Fi

Reţelele Ethernet au avut întodeauna viteze de transfer mai mari decât reţelele de tip Wi-Fi, însă grupurile de lucru ale standardelor wireless încearcă în mod constant să găsească moduri prin care Wi-Fi-ul să recupereze teren. Până în 2012, două noi protocoale, 802.11ac şi 802.11ad, ar trebui să poată transmite date la viteze mai mari de 1gbps.
Utiliyatorii tehnologiilor viitoare vor putea să transmită mai multe stream-uri HD şi jocuri active în interiorul casei şi în interiorul camerei. Serverele media, plazerele Blu-ray şi set-top-boxurile vor putea să stea oriunde în casă transmiţând content în streaming dispozitivelor aflate în interiorul gospodăriei.

Standardul 802.11ac şi 802.11ad ar trebui să fie foarte potrivite folosire domestice, însă acest lucru nu înseamnă că nu se vor preta şi altor sarcini. Numele reflectă metoda internă de numerptare folosită de IEEE: 802 pentru reţele, 11 pentru wireless, şi una sau mai multe litere pentru grupurile de cercetare desemnate.

Standardul 802.11ac va updata 802.11n, ultima şi cea mai performantă tehnologie WLAN ce are la bază 802.11b. Odată cu 802.11ac, performanţele reţelelor wireless vor trece de la o viteză teoretică maximă de 600mbps la un maxim nominal mai mare de 1gbps. În realitate viteza la care 802.11ac va funcţiona se va situa între 300mbps şi 400mbps, în creştere de la cei aproximativ 160mbps ale unei implementări reale a 802.11n, şi mai multă capacitate decât este necesar pentru a transmite streamuri video comprimate multiple simultan printr-un singur canal. Precum 802.11n, 802.11ac va folosi mai multe antene pentru a transmite şi primi date wireless.

Totuşi, standardul 802.11ac nu va putea tasmite streamuri video HD necodate. Aici intră în scenă 802.11ad. Acesta abandonează benzile de 2,4GHz şi 5GHz ale spectrului radio (folosite de tehnologiile wireless actuale) pentru noul spectru de 60GHz. Datorită faptului că banda de 60GHz are o serie foarte largă de frecvenţe disponibile în fiecare ţară vei putea să foloseşti mai multe canale distincte pentru a tramite conţinut video necodat la 1gbps prin fiecare dintre acestea.
Din păcate, lungimile de undă ce formează semnalele de 60GHz penetrează pereţii şi mobila cu greu, iar oxigenul absoarbe din energia unzii. Astfel, 802.11ad se pretează foarte bine transferului de date pe distanţe scurte între dispozitive din aceeaşi cameră.

2. Televiziunea 3D

Când producătorii de televizoare au început sî introducă HDTV-uri era foarte clar că aveau să găsească o modalitate prin care această tehnologie să devină învechită odată ce aproape toată lumea a apucat să-ţi cumpere un asemenea televizor. Astfel, următorul val în home entertainment este 3DTV, o imaginie 2D cu efect stereoscopic.

Odată cu evoluţia cinematografiei şi a tehnologiei de proiecţie, Hollywood-ul a început să construiască o librărie de filme 3D. Tehnologia 3D ne promite o experienţă media completă, substanţial diferită faţă de ceea ce am experimentat până acum. In cinematografele comerciale, proicţia 3D implică suprapunerea de imagini polarizate sau colorate distinct în fiecare cadru, spectatorii vizionând imagini diferite pentru fiecare ochi, prin intermediul unor ochelari pasivi. Creierul sintetizează cele două imagini pentru a construi iluyia de profunzime a imaginii.

Tehnologia 3D ce va fi folosită în propriile noastre case se va baza însă, pe imagini stânga şi dreapta alternative, prin cadre succesive. HDTV-uri ce pot opera la 120Hz (ceea ce înseamnă că imaginea este reîmprospătată de 120 ori pe secundă) sunt deja disponibile, astfel încât posibilitatea de afişare a imaginilor alternative mai repede decât poate ochiul uman să observe există deja.

Ecranele 3DTV vor necesita ochelari activi ce folosesc obturatoare foarte rapide pentru a alternat imaginile prezentate fiecărui ochi. Ochelarii activi sunt scumpi în acest moment, dar preţul acestora va scădea odată cu adoptarea noii tehnologii. Între timp designerii lucrează la displayuri ce nu necesită ochelari speciali.
Sony şi Panasonic şi-au anunţat planurile de a produce displayuri cu capabilităţi 3D, iar Panasonic a demonstrat de curând un model cu diagonală foarte mare, care va intra în producţie în 2010. Aşa cum s-a întâmplat şi la introducerea televizoarelor HDTV, mai întâi vor apărea modele 3DTV premium, urmate de alternative mult mai accesibile.
Reţelele de cablu existente ar trebui să fie capabile să distribuie imagini 3D. Lăţimea de bandă deţinută de aceste reţele pentru a transmite programe HDTV este adecvată pentru livrarea de content 3D odată ce reţelele vor începe să folosească noi tehnici de compresie video. Sateliţii au în faţă un drum mai dificil din moment ce aceste sisteme folosesc deja cele mai bune nivele de compresie disponibile.

Pentru mediile de distribuţie fizice precum Blu-ray, trecerea la 3D nu presupune o schimbare prea mare deoarece există deja posibilitatea de a stoca datele necesare, iar playere Blu-ray 3D sunt deja în cercetare. Nu sunt neceasare nici un fel de schimbări pentru Blu-ray aşa că grupul ce deyvoltă noul standard se concentrează asupra compatibilităţii cu contentul 2D.

3. Realitatea complementară

Termenul de realitate complementară a fost inventat pentru a descrie procesul de suprapunere a datelor contextuale generate de computer peste imaginea văzută de utilizator. Vă amintiți modul în care terminatorul T800, din primul film al seriei Terminator, îi erau suprapuse diverse date peste imaginea perceput? Ei bine la asta se referă termenul de realitate complementară. Scopul tehnologiei acest acela de a ajuta interacțiunea cu obiectele din jurul nostru prin afișarea de informații relevante pentru acele obiecte.

La muncă ai putea să mergi prin birou și să vezi numele și departamentul fiecărei persoane pe lângă care treci, împreună cu un indicator grafic care să îți arate sarcinile date de acea persoană. Deși multe scenarii implică ecrane încorporate în parbrize sau ochelari, realitatea complementară se manifestă astăzi în dispozitive precum smartphoneurile.
Câteva companii au implementat deja această tehnologie în programe ce afișează informații contextuale peste o imaginea surprinsă de camera telefonului. Datele vin de la diverșii senzori incluși în smartphoneurile moderne precum GPS-ul sau accelerometrul.

O aplicație denumită Nearest Places, afișează numele și localizarea stațiilor de metrou, parcurilor, muzeelor, restaurantelor și a altor puncte de interes peste imaginea video captată cu iPhone-ul. În timp ce mergi sau îți schimbi direcția, informațiile se schimbă pentru a suprapune informații relevante cu noua ta imagine.

În vremuri mai îndepărtate, realitatea complementară ar putea să ofere și o perspectivă îmbunătățită asupra lucrurilor din jurul nostru. În viitor s-ar putea să vedem imagini ale obiectelor din față iluminate ca în timpul zilei pe parbrizul mașinii. Semnalele radar și receptoarele wireless vor detecta și afișa mașinile ce nu se află în câmpul nostru de vedere, iar pe o parte din parbriz vor fi afișate imagini oferite de GPS și rapoarte privind traficul. Dacă sărim peste ecrane, atunci cercetătorii lucrează pentru a găsi moduri în care să aducă displayul în globul ocular. Aceștia încearcă să dezvolte o tehnologie ce permite integrarea de circuite video în lentile de contact. În timp ce porți acele lentile vor fi afișate în continuu imagini contextuale în câmpul tău vizual.

Până când viziunea cercetătorilor va deveni realitate, această tehnologie îşi va găsi cu siguranță locul în sisteme de navigare și alte dispozitive mobile.

Sursa: pcworld USA